2,479 matches
-
despre care documentele de arhivă atestă că circula cu peste șaizeci de ani înainte de apariția operei 250, deci isprăvile gargantuești nu erau o noutate nici pentru el, nici pentru iubitorii de astfel de literatură, din ce în ce mai numeroși în condițiile în care umanismul pregătea necesara evadare din închistarea dogmatică medievală. De altfel, trimiterea la model este clară încă din denumirile pentru care a optat autorul: atât Pantagruel, subintitulată "Regele Dipsozilor, înfățișat așa cum a fost, cu faptele și isprăvile lui înfricoșate, de fie-iertatul ALCOFRIBAS
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
III-lea, papugiu; papa Alexandru vânează șoareci; iar papa Sixt face alifii pentru sfrinție". Odinioară sărmani înțelepți îmbrăcați în zdrențe, poeții și filozofii își câștigă aici binemeritata revanșă, în conformitate, de fapt, cu rangul la care tindea să îi ridice umanismul Diogene, Epictet ori Villon duc viața unor "adevărați seniori". Iar dacă tonul cu care ne este înfățișată vesela parodie a infernului din Cartea a doua rămâne unul plin de umor, conducând la destinderea și amuzarea majorității cititorilor, finalitatea fragmentului este
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să reprezinte un mod artisitc și mental de depășire a condițiilor socio-politice dificile din zonă, dar și subtilul simptom al unei premoniții difuze a schimbării"311. Eugen Simion era convins că, la nivel etic, postmodernismul este un fel de nou umanism, diferențiat prin aceea că dezvoltă mitul întoarcerii (dar nu exclusiv a autorului): "Promisiunea de a se întoarce, cu o conștiință mai lucidă și mai înțelegătoare, la ceea ce un romancier de azi numește codul existențial al omului și de a da
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Carmina Burana. Antologie de poezie latină medievală, ediția a II-a, traducere și comentarii de Eugen Munteanu și Lucia-Gabriela Munteanu, Editura Polirom, Iași, 2003. Ariosto, Ludovico, Orlandu furiosul, facsimil al BCU Iași, donația Vasile Adamachi, 1892. Comorovski, Cornelia (coord.), Literatura umanismului și Renașterii, ilustrată cu texte, Editura Albatros, București, 1972. Poeme epice ale Evului Mediu, traduceri de Sorin Bercescu, Victor Bercescu și Sevilla Răducanu, Editura științifică și enciclopedică, București, 1978. Rabelais, François, Gargantua, traducere din limba franceză de Alexandru Hodoș, prefață
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de Adolf Armbruster, Editura Paideia, București, 2000. De Sanctis, Francesco, Istoria literaturii italiene, traducere, studiu introductiv și note de Nina Façon, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965. Duda, Gabriela, Introducere în teoria literaturii, Editura ALL, București, 1998. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Renașterea, umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Garin, Eugenio, Umanismul italian, traducere de Grigore
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1998. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Renașterea, umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Garin, Eugenio, Umanismul italian, traducere de Grigore Arbore, Editura Univers, București, 1982. Genette, Gérard, Palimpsestes. La Littérature au second degré, Éditions du Seuil, Paris, 1982. Hocke, Gustav René, Manierisnul în literatură, traducere de Herta Spuhn, prefață de Nicolae Balotă, Editura Univers, București, 1977
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Editura Paideia, colecția de studii și eseuri, București, 2000, traducere de Adolf Armbruster, pp. 19-53). 7 Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1991, traducere și note de Marina Rădulescu, p. 325. 8 Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Literatura burlescă", în Renașterea, umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975, pp. 182-209. 9 Viorica S. Constantinescu, "Timpul parodiei", în Cultura poetică, Editura Junimea, Iași, 1999, p. 146. 10 Weisstein, Ulrich, Parody, Travesty and Burlesque. Imitations with Vengeance, 1966. 11 Viorica S. Constantinescu, "Timpul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
p. 32. 193Idem, pp. 504-505. 194 Mihail Bahtin, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și în Renaștere, traducere de S. Recevschi, Editura Univers, București, 1974, p. 28. 195 Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Parodia și generalizarea "burlei" în Renaștere", în Renașterea, umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975, pp. 183-184. 196 Lămuritoare cu privire la acest aspect rămâne Istoria literaturii italiene a lui Francesco de Sanctis, traducere, studiu introductiv și note de Nina Façon, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965. 197 Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de vitejie"), cf. studiului introductiv la Poeme epice ale Evului Mediu, traduceri de Sorina Bercescu, Victor Bercescu și Sevilla Răducanu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 8. 216 Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op.cit., p. 210. 217 Cf. Cornelia Comorovski [coord.], Literatura umanismului și Renașterii, Editura Albatros, București, 1972, p. 98. 218 Vezi De Sanctis, op. cit., p. 411. 219 Unul dintre exponenții cei mai cinici ai acestui motiv este Macchiavelli din Belfagor arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă. Sub forma
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pastorale (1463-1464) și Cele trei cărți ale iubirilor (1476), care cuprind 180 de poezii de dragoste, majoritatea sonete, scrise in volgare (cf. Cornelia Comorovski [coord.], op. cit., p. 101). 223 Cartea întâi, "Cântul întâi", în românește de C.D. Zeletin, în Literatura umanismului și a Renașterii, ed. cit., p. 102. 224 Ascultă Carol dar parcă n-ar vrea: "Doamne, își zise, grea mai mi-este viața!" Își smulge barba, plânsu-i umple fața. (Cântecul lui Roland, în Poeme epice ale Evului Mediu, p. 82
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
paradigme derivate din cea a complexității. Este semnificativ să recurgem aici și la un exemplu de metaparadigmă actualizată abordarea umanistă a educației, prin care să ilustrăm procesualitatea definirii specificului abordării ei paradigmatice, acum a aspectului ei practic esențial metodologia realizării. Umanismul, ca metaparadigmă transdisciplinară complexă, cu puternice rădăcini în istoria gândirii, începând cu Antichitatea și cu o revenire puternică în ultimele decenii ale secolului trecut, susține că abordarea teoretică și practică a educației să fie orientată, adaptată la și după potențialul
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sociale, estetice) ale fiecărei individualități, cum să aplice și să dezvolte particularitățile fiecăruia în utilizarea gândirii științifice în scopuri aplicative generale, cum să conceapă și să realizeze fiecare dintre convențiile vieții sociale, profesionale, culturale ș.a. Consecințele acestor teze ale paradigmei umanismului în educație sunt multiple, prin gradul de generalitate din care derivă conceperea și realizarea de fapte, acțiuni semnificative, care să concretizeze apoi în micro sau macroparadigme metodologice: • diferențierea și individualizarea în aplicarea sau facilitarea metodologiei educației, • dezvoltarea afectiv-motivațională, pentru înțelegerea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de practica tradițională, • intră între caracteristicile personalității și competențele educatorilor, • este rezultatul reflecțiilor asupra modernizării educației sub influența dezvoltărilor sociale, tehnologice, culturale, politice din ultima parte a secolului XX, • este o contrapondere la abordarea globalistă actuală, • este o expresie a umanismului, a respectării tendințelor afirmării naturii umane și împotriva birocratizării, tehnologizării, standardizării. Este aici tot o acțiune a educatorului de construcție, în baza reflecției critice, a strategiei specifice din mai multe paradigme alternative, de la situație la situație, de punere în balanță
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
anglo-saxonă. Evoluția conceptului de curriculum nu a fost lineară, fiindu-i recunoscută tocmai importanța lui pentru dezvoltarea multiplă a societății, mai ales în SUA, după 1970, prin cuplare și cu teoriile învățării (behaviorism și apoi cognitivism, constructivism), cu orientările filosofice (umanismul) sau social-politice asupra educației (de la polul conservator la cel liberal). Aici, sensul conceptului este cel al unei traiectorii date de parcursul în dezvoltarea unui educat, care implică și dificultăți, obstacole, componente distincte, un ansamblu de situații și experiențe de învățare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Abia ieșit dintr-o epocă teocentrică, omul își concentrează atenția asupra omului. Acesta devine măsura tuturor lucrurilor. Omul se definește prin ceea ce este în sine, prin particularitățile sale, prin performanțele sale, prin creații. Astfel, putem numi epoca prin termenul de "umanism". Nimic nu spune mai multe despre această evoluție decât arta. Viața de pe pământ merită să fie reprezentată așa cum este ea. Pictorii și sculptorii caută personalitatea modelului care pozează. Acesta are un corp, un chip, o privire, toate unice. Fecioara nu
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
inclusiv privirea iradiată de niște iriși care au sigilat eternitatea Voronețuluiăea nu este domoală. Este atât de năvalnică, încât atunci când scapă între fiorduri, în lume, devine oceanul neliniștilor neliniștitoare. Trezorier de imagini și de idei, de stări și senzații, de umanism și ideal. Antonică își golește, cu o frenezie ce frizează altruismul absolut, întregul tezaur al inconfundabilului său talent. Emil Ciulei, 1984 Continuator al unui meșteșug milenar, pierdut la origine în începutul civilizațiilor, artistul încearcă o înnoire esențială. Desprinsă de utilitar
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
ucidere organizată și multiplicată>>. 6. Patristica a creat genul literar al filocaliei sau al râvnei după însușirea frumuseților duhovnicești, care duc la desăvârșire. 7. Sfinții Părinți prețuiesc omul ca pe chipul lui Dumnezeu, dar îl și ceartă pentru păcatele sale. Umanismul patristic cultivă, printre altele, două valori-forțe: logosul rațiunea și dragostea. Oamenii patristici își trăiesc aievea credința sau concepția”<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, op. cit., p. 5-6. footnote>. Prin scrierile lor, Sfinții ne cheamă spre lumina cea adevărată a
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
footnote>, învață să se dedice asemănării cu Hristos. Fiecare credincios trebuie să devină „un Hristos în stare să lucreze, să iubească și să se jertfească pentru toți, inclusiv pentru dușmanii săi. Osteneala, dragostea și jertfirea vieții pentru alții constituie pilonii umanismului patristic. Pe acești piloni se construiește progresiv îndumnezeirea ființei”<footnote Pr. Prof. Ioan G. Coman, „Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice”, în rev. Studii Teologice, XXIV (1972), nr. 1-2, p. 7. footnote>. Dacă vom voi să avem
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
rolului creștinismului ca propulsor al mișcării inițiate prin ivirea eliberatoare a Dumnezeului biblic în istoria umană. Secularizarea în raporturile formale stat-Biserică este doar o consecință a ceva mai amplu, ori acest ceva își are cauzele într-o evidentă criză a umanismului european, o criză a forțelor care au dus la construcția culturală și politică a Europei în sine. Mari filosofi au identificat de-a lungul timpului și au prevăzut această criză a culturii vestice. De exemplu, Husserl ([1936] 1970) vede criza
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
european, o criză a forțelor care au dus la construcția culturală și politică a Europei în sine. Mari filosofi au identificat de-a lungul timpului și au prevăzut această criză a culturii vestice. De exemplu, Husserl ([1936] 1970) vede criza umanismului printr-o "racordare la ideea de pierdere a subiectivității umane în contextul influenței majore venite dinspre obiectivitatea științifică și tehnologică care caracterizează societatea europeană în ansamblul ei, după marea Revoluția Industrială. Dar cea care și-a pus definitiv amprenta asupra
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Dar cea care și-a pus definitiv amprenta asupra gândirii filosofice europene este Revoluția Franceză și de acolo au plecat toate premisele culturale ale modernității incluzând separația Bisericii de puterea statală. Dar, din perspectiva gândirii secolului al XX-lea, criza umanismului care a generat în sine fenomenul secularizării este clar legată de dezvoltarea tehnicii și a societății raționalizate care este inerentă acesteia."6 Ne putem pune întrebarea: Ce au în comun, spre exemplu, țările din Europa de Vest din punct de vedere religios
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Green, C. J.; Krauss, R. [1927](2009), Sanctorum Communio: A Theological Study of the Sociology of the Church, Fortress Press, Augsburg. 29. Becker, H. S. (1963), Outsiders: Studies in the Sociology of Deviance, The Free Press, New York. 30. Berar, P. (1980), Umanism și ateism, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. 31. Canty-Mitchell, J.; Zimet, G.D. (2000), Psychometric properties of the Multidimensional Scale of Perceived Social Support, in urban adolescents, American Journal of Community Psychology, 28, 391-400. 32. Chelcea, S. (2007), Metodologia cercetării sociologice
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
lor (23); adaptarea categoriilor persecutate (23-24); memorialistica românească după '89 (24); tranziția din jurul anului 1958 (25); Cercul literar (25-26); rebeliunea de la mijlocul anilor '60 (26); "liberalizare", închidere, plecări de intelectuali (26-27); cei care au rămas ("rezistența prin cultură") (28-29 ); un umanism românesc după al Doilea Război Mondial (29-30). Modernizările și demodernizările României / 31 "Controversa slavofilă" aplicată la România (31-32); alte polarități socio-culturale: urban-rural, modern(ist)-tradiționalist (32); instanțe timpurii ale armoniei local-urban cosmopolit (32-33); modernizări, modernități multiple (33-34); proiecte de modernizare
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
despre războaiele culturale din România de azi (95-97); afirmarea centrelor culturale regionale (97); "ștabii" vechi și noi în cultură (97-98); schimbare, totuși (98); direcții noi în cultura română? (99-100); idolii tribului: Țuțea, Cioran (100); dezbateri canonice (101); o lectură contrafactuală: umanismul românesc (102-103); Generația '27 și posteritatea ei (103-104); Grupul de la Păltiniș (104); indigenism și "sub-bonjurism" (104-105). Occidentul după 1945 / 107 Reorientarea ideologică și culturală a Germaniei postbelice (107-108); Occidentul după 1945: transformări politico-ideologice (108-110); America de Nord, centru al umanismului cultural în
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
lectură contrafactuală: umanismul românesc (102-103); Generația '27 și posteritatea ei (103-104); Grupul de la Păltiniș (104); indigenism și "sub-bonjurism" (104-105). Occidentul după 1945 / 107 Reorientarea ideologică și culturală a Germaniei postbelice (107-108); Occidentul după 1945: transformări politico-ideologice (108-110); America de Nord, centru al umanismului cultural în anii '45-'60 (110-111); ruptura cultural-ideologică din anii '60-'70 (111); luptele canonice din Occident (111-112); influențe pozitive în literatură și cultură (112-113); criza științelor umane (114); René Wellek și umanismul nord-american (114). România și vecinii săi / 115
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]