10,459 matches
-
credinței și necredinței, dar și solidaritate față de ei. Speranța mea concepe și o comunitate ecumenică a popoarelor, "națiuni unite" în sensul autentic al termenului: iar în slujba lor, religii ale căror intenții umane profunde și fundamentale mântuirea omului și a umanității întregi să fie recunoscute și realizate de către oameni. Este oare acesta un miraj naiv? Nu, este o viziune realistă, a cărei realizare a început deja în multe locuri. Așadar, în ciuda dificultăților, nu renunț la speranță: comunitatea națiunilor este posibilă și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
riguroase în Occident nu a fost decât un mănunchi de cunoștințe neorganice, intuiții confuze, ca să nu spunem prejudecăți și iluzii. Nu putem totuși scăpa din vedere faptul că începuturile sunt întotdeauna partea cea mai dificilă; și cum ar fi putut umanitatea preștiințifică, lipsită într-adevăr de toate mijloacele pe care avea să i le pună la dispoziție tehnica modernă, nu numai să supraviețuiască și să se dezvolte, ci și să producă în numeroase domenii, ca de pildă cele ale artei și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conștientă de limitele câmpului său de cercetare, limite pe care și le-a stabilit ea însăși. De fapt, nu poate să-i scape faptul că înlăturarea proprietăților sensibile și afective ale lumii presupune înlăturarea vieții înseși, adică a ceea ce constituie umanitatea omului. Este cea de-a doua abstractizare pe care o efectuează știința în sensul pe care îl atribuim astăzi acestui termen: abstracția Vieții, adică a singurului lucru care interesează cu-adevărat. Termenul abstractizare este destul de facil aici, nefiind de-altfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face din noi proprietarii lumii, nu ulterior, în virtutea unei decizii luate de noi sau a adoptării de către o societate dată a unui comportament determinat în privința cosmosului, ci a priori, în virtutea condiției corporale a ființei în calitate de corp-propriat. Noi transformăm lumea, istoria umanității nu este altceva decât istoria acestei transformări, în așa măsură încât este imposibil să contempli un peisaj fără să vezi în el efectul unui oarecare praxis. Însă transformarea lumii nu este decât punerea în operă și actualizarea Corproprierii care face
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea privirilor omului modern. Ce decurge dintr-o astfel de transformare? Faptul că acea cunoaștere care face posibilă acțiunea și o organizează nu mai este cunoașterea vieții ci cea a științei: aceasta este revoluția radicală care a venit să tulbure umanitatea omului, făcând să planeze asupra esenței sale cea mai serioasă amenințare cu care s-a confruntat aceasta de la începutul vremurilor. Când cunoașterea care organizează acțiunea este cea a vieții, ea coincide cu acțiunea, nefiind nimic altceva decât auto-afectarea sa. Cunoaștere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de orice "interpretare" și, a fortiori, de orice discuție nu se istorializează decât astfel, într-un suflet și într-un corp și ca propria carne a Individului, atunci începe ceea ce Nietzsche numește "marea vânătoare", cea a tuturor experiențelor interioare ale umanității, a tuturor adevărurilor care vor putea fi demonstrate, adică experimentate în viață, ca o modalitate a acestei vieți, ce acel ceva a cărui dovadă o face în măsura în care se va înfățișa ea însăși ca această dovadă. Căci acolo se află ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dimpotrivă, sentimentul neputinței sale, sentimentul Sinelui ca imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență încercarea de sine și simțirea de sine a unei pure subiectivități, a vedea născându-se în ea o intentio socotită constitutivă a cunoașterii și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiecte pe care le numim istorice, economice, juridice etc. Ceea ce le caracterizează pe acestea din urmă, în opoziție cu simplele fenomene naturale, este faptul că, în ciuda acestei diferențieri tematice, ele nu pot fi nici definite, nici concepute independent de o umanitate și de comportamentele sale esențiale. Nu regăsim oare în apariția științelor umane trăsătura caracteristică a culturii moderne? Doar omul a constituit dintotdeauna tema principală a propriei sale reflecții, și astfel un obiect de studiu sistematic și constant. Irupția științelor umane
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestor științe, sau, mai bine spus, vidului lor ontologic, are drept consecință importarea în ele a metodelor care definesc științele naturii. Și aceasta în mod aproape inevitabil, dacă este adevărat că, ignorând subiectivitatea care sălășluiește în om și îi definește umanitatea, aceste științe n-au a se întreba care ar fi modul de tratare potrivit pentru o realitate așa cum este viața. Deoarece o metodă trebuie să se definească plecând de la obiectul căruia i se aplică, legitimarea sa se întemeiază pe faptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
indigența ontologică a științelor umane? Oricât de nesemnificativ, de arbitar delimitat, de "abstract" ar fi obiectul supus tratării matematice, nu trebuie oare ca el, dacă știința al cărei obiect îl constituie trebuie să păstreze un raport oarecare cu omul și umanitatea sa, să poarte în sine măcar urma sau umbra vieții? Categoriile transcendentale care îi aparțin acesteia și își extrag din ea plenitudinea conținutului lor nu sunt oare prezente și active pretutindeni unde, îndărătul celui mai obiectiv dintre toate fenomenele, se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și aceasta cu forța unei necesități vitale. Ceea ce caracterizează de fapt economia politică este faptul că, lăsând să transpară în ea originea adevărată a științei, ea prezintă în realitate două faze cu totul distincte. Cea dintâi, la fel de străveche ca și umanitatea și consubstanțială istoriei sale, rezultă din faptul că, de vreme ce fiecare viață produce, în praxisul său unit cu cel al celorlalte și astfel în calitate de co-praxis, bunurile necesare subzistenței sale, distribuirea acestora între diverșii producători presupune aprecierea a ceea ce revine fiecăruia, așadar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se opune reducției galileene, mai cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al vieții. Mai grave totuși decât eliminarea vieții de către demersul galilean și de către multiplele științe în care acesta proliferează și se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
numit voința sa de putere adică, în mod foarte precis, puterea sa, energia viziunii sale a devenit acum cât se poate de clar. De asemenea, a devenit clar și faptul următor: cultura nu se definește prin opere, "operele geniale ale umanității" și, nelăsându-se circumscrisă în acest fel la ceea ce se ivește de fiecare dată ca excepție, ea poate din acest motiv să se extindă la viața întreagă, sălășluind în fiecare dintre nevoile sale și inseparabilă de ea. Căci acolo se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este diferită de cea a spectacolului din care le-a fost dat să se nutrească în seara respectivă: în el se află adevărul existenței mediatice, iar în fața ochilor lor halucinați a scânteiat vreme de o clipă propriul lor adevăr. Umanitatea care se angajează în existența mediatică parcurge spirala descendentă de-a lungul căreia puterile vieții părăsesc una după alta diversele practici ale simțirii, ale înțelegerii și ale iubirii descoperite și conservate în istoria sacrificială a culturii, în care din fiecare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-și extrăgea substanța din cea a indivizilor. Se va spune că această stare de lucruri subzistă și nu va putea dispărea: viața este ineludabilă și inexpugnabilă, alfa și omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
va putea dispărea: viața este ineludabilă și inexpugnabilă, alfa și omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această lume și deplângându-i insensibilitatea. Nu vrem să spunem nici că societatea și-ar fi pierdut orice raport
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o funcție în societate și, astfel, de a-și însuși o meserie. Pe de altă parte totuși, și mai semnificativ, de a-i permite să pună în operă ansamblul înzestrărilor și capacităților astfel încât să-și realizeze individualitatea proprie, adică esența umanității din el. Această a doua sarcină este cea a culturii în puritatea sa. Cât despre cea dintâi, dacă se înfățișează și ea ca un proces de culturație cel puțin parțial, este aici un aspect pe care trebuie să-l privim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se erijeze în principiu unic ce determină în mod exclusiv anumite filiere și, la un mod mai general, un învățământ tehnic autonom, așa cum este el definit, să nu uităm acest lucru, de către scoaterea din joc a vieții transcendentale care constituie umanitatea omului. Ceea ce vedem că se repetă atunci în interiorul Universității sunt înseși presupozițiile universului tehnico-științific. Condiția acestei repetări este tocmai suprimarea progresivă a liniei de demarcație originare dintre Universitate și societate: "Universitatea poporului" sau "Universitatea vremurilor noastre", adaptată la lume și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât el însuși, ca fiind atomi, molecule, neuroni, înlănțuiri de acizi, procese biologice, fiziologice etc. Dimpotrivă, "literele" clădesc în felul lor, care pare adesea confuz, și cu toate că nu sunt pe deplin conștiente de aceasta, o cunoaștere reală a omului în umanitatea sa transcendentală. Imperialismul principiului galilean și al universului tehnico-științific pe care l-a generat se traduce în primul rând și în mod vizibil în interiorul Universității prin retragerea progresivă a disciplinelor literare în favoarea disciplinelor științifice. În învățământul secundar, modificările constante ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se traduce numai prin refluxul disciplinelor literare, ci și, în interiorul fiecăreia dintre ele, prin subversiunea lor internă. Motivul acestei zdruncinări este general: de fiecare dată când se poate și în toate modurile posibile, chiar absurde, obiectul ultim al cercetării, adică umanitatea transcendentală a omului, se vede înlocuit, la capătul unei alunecări frauduloase de care nici măcar nu ne mai dăm seama, de un substituit oarecare care pretinde a fi echivalentul său dar a cărui alegere depinde de fapt de aptitudinea sa de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru obținerea specializării în engleză, literatura engleză a devenit o materie opțională. Impactul principiului galilean asupra disciplinelor fundamentale ale culturii, excluderea de către acesta a conținutului lor specific își găsește ilustrarea cea mai remarcabilă în cazul filozofiei. Filozofia are drept temă umanitatea transcendentală a omului, ea singură este capabilă să întemeieze un umanism veritabil. Acest humanitas al omului este subiectivitatea readusă la dimensiunea sa de imanență radicală, la auto-revelarea sa originară și proprie, diferită de cea a lumii. Filozofia nu este viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a o desființa pur și simplu. În cel mai fericit caz, o cunoaștere a posteriori referitoare la dezvoltarea unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a substituit imensei sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Apariția, alături de această psihologie, a unei sociologii care se subordonează acelorași supoziții și revendică același titlu de scientificitate are același sens. Este vorba în realitate de o sociologie foarte aparte. Ca și în cazul psihologiei, o sociologie care ar trata umanitatea omului punând-o în joc nu ar putea să se lipsească de un fundament transcendental, care constă în intersubiectivitatea aflată la temelia oricărui fenomen social, de orice fel. Pe de o parte, conținutul acestei intersubiectivități nu este altul decât acela
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
repetare posibilă această putere a fost smulsă clericilor și intelectualilor de către noii stăpâni care sunt slugile oarbe ale universului tehnicii și ale mass-media de către jurnaliști și de către oamenii politici. Însă ce se întâmplă atunci cu cultura și, odată cu ea, cu umanitatea omului? UNDERGROUND Izgonită din societate de existența tehnicistă și mediatică, și apoi din Universitatea însăși (invadată de această existență), cultura este exilată în clandestinitatea unui underground în care natura și menirea sa se schimbă în totalitate în același timp cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științei. Mascată de prestigiul rigorii, scoaterea din joc a subiectivității sfârșește prin a duce la devastarea planetei de către natura aservită tehnicii și, atunci când aceasta este aplicată cunoașterii omului însuși, ca în noile "științe umane", la distrugerea pur și simplu a umanității sale. Prin faptul de a fi fost îndepărtată din domeniile cunoașterii viața nu a încetat să subziste, așa cum am văzut, sub înfățișarea nevoilor brute, ceea ce îi conferă astăzi caracterul său "materialist" și barbar. Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]