2,056 matches
-
la bieții oameni ce au rămas fără suflete, cum trebuie să și le strige ei în miez de noapte. Doamne, ce triști trebuie să fie... Tresar, îmi pipăi genele-aripi... Gândeam că ar putea să mi le fure cineva, să-și umbrească arsura din suflet, dar ele stau resemnate și-mi țin ascultătoare loc de gene. Dacă aș clipi din ce în ce mai des, oare n-aș putea zbura? Parcă-mi aud gândul și încep un crescendo, iar zborul se naște în mine ca o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ci ca săi deslușească mai bine chipul împovărat. Chipul acela care i se dăruia necondiționat în întunericul din ea. Într-un târziu, Stanca s-a privit și ea în oglindă și nu s-a mai putut recunoaște. Ochii îi erau umbriți de o tristețe în care te puteai pierde, părul îi încărunțise și în jurul ochilor erau săpate adânc urmele deznădejdii unui trup prea zbuciumat... I s-a făcut milă de ea , de slăbiciunea ei, de iubirea aceea pe care a hrănit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zile, reușisem să rămân foarte slabă. M-am așezat la masă supusă și am Început să-mi mănânc cerealele cu o viteză incredibilă. Peste câteva minute a ieșit și Alex din cameră, cu aspectul lui dezordonat și cu cearcăne violet umbrindu-i privirea. Alex era un copil de unsprezece ani dependent de calculator, cu care nu mă Înțelesesem niciodată și nici nu prea făcusem eforturi În calitate de soră mai mare. Nu s-a obosit să mă salute, ci doar s-a așezat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
regretă, cu siguranță. Și dacă a ajuns în cer, tot o regretă, sunt convins. Se plictisește fără ea. Ea era minunea, învierea, soarele... — Marea Târfă din Biblie? Curvoiul? Știi că i se spune Curvoiul? Doctorul Marga refuză să zâmbească. Fața umbrită de barba romantică rămase neclintită. — Prostii, vorbe goale. Sursele de bucurie sunt rare în lume, amice. Trebuie prețuite, să știi. Bucuria adevărată este o forță intangibilă. Clevetiri stupide. Doamna bucură. Nu te lua după prostime... — Ba da, ba mă iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe terasă. Toate locurile sunt ocupate. Locurile pe scaunele suplimentare, fără spătar, sunt vândute la preț întreg. De o parte și de alta a teatrului, sunt pictate pe afișe cât zidurile imaginile lui Dan și Lan Ping. Ochii amândurora sunt umbriți cu vopsea albastru închis. Lan Ping e într-o rochie neagră din satin. Personajele sunt într-o poză dramatică, stau în picioare, față în față, piept la piept, cu buzele aproape unite. Mulțimea e vrăjită. Deși majoritatea sunt fanii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. Nu după multă vreme, Mao aduce vestea la Biroul Politic: tovarășa Lan Ping e însărcinată. El vrea un divorț și căsătoria. Partenerii lui Mao clatină din cap la unison. Ai promis Partidului! Da, am promis. Dar lucrurile se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fecioară născută într-o familie nobilă, În turnul unui palat Alinându-i greaua iubire Ca un licurici auriu Într-o vâlcea cu rouă Împrăștiind nevăzută Culoarea-i aeriană Suflet în oră de taină Cu viță dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. După raportul ei, Mao își pierde firea. Sunt la putere de paisprezece ani, urlă el. Și opozanții mei nu au încetat niciodată să comploteze conspirații. Mă obosesc. Am devenit Grădina din Yuanming - o ramă goală. Ei propun să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stâlpi din piatră, minunat sculptați. Cuplul pășește încet printre copaci. Se află acum pe aleea imperială centrală, care merge paralel cu lacul. Este aleea pe care obișnuiau să se plimbe împăratul Hsien Feng și împărăteasa Tzu Hsi. E îngustă și umbrită de chiparoși înalți. Ea îi calcă pe urme. După o milă, se zărește Pagoda Smălțuită A Comorilor Numeroase. Pagoda e o construcție cu șapte etaje, de mai mult de cincizeci de picioare înălțime, având opt laturi. Este încrustată de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
imediat și la celelalte dosare. Și ginerele Își va da seama că nu a intrat Într-o famile persecutată, cu dosar prost. Dosar era cuvântul magic, care tot revenea În discuția noastră. Gărdulețul de leandri roz, albi, roșii, tăind autostrada umbrită În aceleași două benzi oțelii care se răsucesc În spate, ondulându-se, ca șuvițele de șpan. Culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile albe și contorsionate ale măslinilor bătrâni ieșind din pământul roșu, casele cu ziduri groase și ferestre minuscule, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
casa lui, în kurta de pijama. Situația era dezastruoasă pentru o persoană cu o natură atât de sensibilă ca a lui. Mai întâi, bărbatul cu ziarele și acum individul ăsta. Privi disperat peticele însorite, de culoarea untului, de pe peluza, încă umbrită în cea mai mare parte. Era ridicol să fie inspectorul sanitar șef, când el însuși era bolnav. — Stimate prieten, spuse în cele din urmă, gândindu-se la necazurile care s-ar putea ivi dacă lucrurile nu erau lăsate în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în vreme ce urechea stângă nu se lovea de nici un obstacol pilos. La început, Julia nici n-a știut cum să reacționeze. Unde te-ai tuns? Spune-mi și-o să am grijă ca niciodată, în toată viața ta, să nu le mai umbrești pragul. —Nicăieri. Adică nu într-o frizerie. James părea ușor stânjenit. — Am trecut pe la Deborah în drum spre casă. Ea m-a tuns. Din cauza șocului, Julia a tăcut preț de câteva clipe. Nu-i venea să-și creadă urechilor. —Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în piept în fața lui Velicu că cine mai e ca ea, o femeie liberă și așa mai departe, căreia nu-i pasă și nu depinde, păi, cum dracu’, iar fața lui osoasă și congestionată, de cocoș și drac împielițat, se umbrea de un surâs îngăduitor, ce părea să spună că știe el mai bine cât de liberă și de cine depinde... De o vreme, apărea tot mai rar, iar ea îl aștepta parcă tot mai încrâncenată. Ceasuri în șir nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
solide decât plastic și burete. — Ce l-a găsit pe Jeff? am Întrebat eu. Numai ce s-a uitat extrem de bizar la mine și practic a rupt-o la fugă afară din clădire. Rachel arăta istovită; ochii migdalați Îi erau umbriți de cearcăne, dar, ținând cont despre cine era vorba, ele nu-i știrbeau cu nimic frumusețea, dându-i În schimb un aspect al dracului de sexi. Cu toate astea, mișcările pe care le făcea erau mai lente și mai obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dușman cunoscut, decât un invadator străin, cât de bine cunoșteam durerea orbitoare a ochilor, senzația grea de vomă, durerea puternică și urâtă de cap, petrecusem zile întregi în pat din cauza ei, chiar și în dimineața nunții noastre venise să îmi umbrească fericirea, zăcusem în patul meu de fetiță până după-amiază, cu ochii închiși, cu o cârpă umedă pe frunte, în casa aceea veche care devenise casa însingurării tatălui meu, golită de dorințe și obiecte. Pisici flămânde își ascuțeau ghearele pe fotoliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
camera strălucind. Știau tot ce era de știut despre flash-urile camerelor sau ale ochelarior ofițerilor și, dacă voiai să fii o țintă vie, n-aveai nimic altceva de făcut decît să-ți porți ochelarii de vedere fărĂ să-i umbrești cum trebuie. Știau să tragă și m-au făcut să tremur În pantaloni toată ziua. După-amiază ne-am mutat sus, În casa aia. Era un loc bun pentru filmat și am făcut un fel de acoperitoare pentru lentilă din niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un trosnet de sfârșit de lume, coaja oului de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând camera cu țipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbrește cu totul, pe când tu, înfrigurată și brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndîrjire: "nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o febrilitate excesivă, reflex al unui moment de entuziasm căruia, fără nicio îndoială, îi va succeda un altul- de neîncredere și scepticism. Structură ciclotimică, după cum recunoaște singur. Se uită iarăși pe geam. Doar în acest scurt interval, aerul s-a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
albă, mare, răsucită. N-ai mai apucat să te simți prost pentru gafa ta, pentru că nu mai aveai În cap decît ciorapii negri, prost făcuți, ai Monei, mai precis forma lor suplă și triunghiul alb al chiloților care se Întrezărea umbrit de nailonul negru, În amurgul care Între timp ajunsese și sub masa voastră... Și cuvintele ei ademenitoare: Stai lîngă mine la Întoarcere, bine? Ai stat... mă rog, e un fel de a spune, pentru că de fapt nu ai stat, la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al liturgiei pe care o va celebra. 2.1.3 Formarea intelectuală Formarea intelectuală își are motivația „în însăși natura ministerului sacerdotal”, mai ales datorită faptului că preotul-confesor își desfășoară misiunea într-o lume în care adevărul obiectiv este adesea umbrit de teorii și descoperiri „științifice”. Acest lucru face ca omul să aibă nevoie și de argumente raționale pentru a se lăsa convins de elocvența și realitatea credinței. În confesional, preotul-confesor are nevoie de cunoștințe teologice, morale, canonice, liturgice, dogmatice, spirituale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
transformare evidentă a formei sacramentului, dar nu și a bogăției și a semnificației pe care le conține; acestea au rămas aceleași, fiind păstrate cu fidelitate. Biserica manifestă astăzi un interes deosebit față de diferitele dimensiuni sacramentale ale reconcilierii, dar care sunt umbrite deseori de criza care ispitește omul în plan moral și mai ales spiritual. Aceasta face ca sacramentul să fie abordat cu o atitudine de nonșalanță chiar și de către creștinii declarați. În acest caz, Biserica propune și caută soluții pertinente. În
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Lui nu va avea sfîrșit." 34. Maria a zis îngerului: "Cum se face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?" 35. Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfînt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 36. Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, și ea, un fiu la bătrînețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Mișu se întoarse pe spate și oftă fericit. între omoplați și sub ochii orpilați ai asistenței se desfăcură două aripi mari, ample, care ușor tremurate la început, bătură brusc aerul și, cu tot cu proprietarul lor, dispărură dincolo de cei doi castani care umbreau fereastra. Expresul Național. În aer. Editorial www nae @ expresul national Într-o celebră prelecțiune un nu mai puțin celebru savant al cărui nume îl ocolim cu toată atenția care i se cuvine, spunea: Dați-mi un punct de sprijin și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]