1,411 matches
-
epuizare, cu voința de fier a unui campion. După patru zile, mi s-a scos tubajul și mi s-a adus mâncare. Mâncare pentru un nou-născut: un piure de morcov, mai mult zeamă. N-am putut mânca. Doar mi-am umezit buzele cu puțină apă. Peste câteva zile aveam să refuz voit mâncarea. Activitatea constantă a noului vecin de pat din dreapta, un fost ofițer superior de marină, era să mănânce în exces - chinuindu-și literalmente fiica pe care o suna și
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
ce mortifică, un „frig de moarte”, de care nu poți scăpa decît plecînd. De altminteri după un vers poemul se termină. însă frigul din „Plumb” trece în întreaga lirică bacoviană. în „Moină” amintirea răcorii cavoului e încă persistentă. „Și-s umezi păreții,/ Și un frig mă cuprinde -/ Cu cei din morminte/ Un gînd mă cuprinde...” Umezeala are un efect paralizant. L-a simțit și Tudor Arghezi: „Mie frig din creștet la călcîie./ E umed fiecare gînd/ Și orb!” Irită și descurajează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
umilește pe Harrison când vede că este negru: "Chipul lui Capone s-a întunecat. L-a împins cu violență pe de Lawd deoparte. "Dispari naibii din calea mea", a mârâit [Capone]". Întorcându-se spre Harrison, Berger observă: "Ochii bătrânului erau umezi din cauza durerii și a umilinței. Și-a strâns puternic pălăria în mâini. S-a uitat cu ochii pierduți după gansterul care se îndepărta. Nu era nevoie să facă asta", a spus el" (180-181). Berger amintește de acest incident trei ani
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înverzite de mușchiul îmborbonat al fântânilor familiare. Abia-ți amintești cum se înmuiau filele cărților abandonate noaptea în grădina din dosul casei, într-un șezlong putrezind lent, de ani de zile... Nu mai înțelegi efortul fluturilor matinali, cu praful aripilor umezit... O dimineață leoarcă de rouă, prin care treci pierdut... însoțit doar de îngerul tău ocrotitor... dânsul în urma ta, la numai câțiva pași, simțindu-i răsuflarea parfumată în ceafă, caldă, mângâitoare, uneori precipitată de emoția limpede a clipei. E de ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
redau senzația confortabilă ce-am trăit-o auzind, într-un context neașteptat, piese care-mi plac? Iar între ele, una pe care n-o mai rulasem de mult: Working Man - Rush. Nu e hit tipic perioadei menționate; dar ne-a umezit multe nopți seci... Povestea „de succes“ a trupei canadiene este cunoscută, sper. Neil Peart, Geddy Lee & Alex Lifeson au reușit să ridice la nivel maxim posibilitățile formulei de trio power-rock, pe parcursul carierei începute în 1969, turată la maxim abia după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
limbă, de nici nu-mi venea a crede. Dar, îndată, zvârcolirile ei mă încredințară. Atunci, părăsind pizdulicea, mă azvârlii pe ea. Îmbătată de plăcere, m-ar fi lăsat, de bună seamă, să-i fac orice; însă crăpătura ei, deși bine umezită de ciprina ei și de saliva mea, nu putea fi străpunsă. Nu știam încă, pe vremea aceea, că pentru a pătrunde unele fecioare e bine să folosești pomadă ori unt proaspăt. Până la urmă îmi prinse pula, ca să mă ușureze. Strânsă
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
era turbat; se azvârli peste ea. Vă rog, domnule, futeți-mă-n cur, îi spuse ea, cred că o să-mi placă mai mult... Dă-ți drumul, răcni desfrânatul. Ai pizda prea sleită, și-i străpunse curul fără să-l fi umezit. Îmi dau drumul... din nou, îi spuse ea, continuând să și-o frece cu mâna". L'Anti-Justine, p. 144. "Uneia îi curge spermă din gură apoi o serie întreagă cu aceleași altele în care o fată îmbrăcată și-o trage
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cu rochiță/ Când se-ncepe a dezbrăca/ Toată lumea lăcrima (Ceapa); Credințe populare din satele comunei Hudești: Când se rostogolește câinele sau pisica e semn că va fi vreme bună. Când se lasă fumul în jos, se schimbă vremea. Când se umezește sarea pe masă e semn că va ploua. Dacă te mănâncă mâna dreaptă, ai să iei bani. Dacă te mănâncă mâna stângă, ai să dai bani. Dacă porcul duce paie în gură în coteț, va fi vreme rea, dacă le
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de greață, pun capacul peste cutie. Îmi ridic ochii spre ea. Și-a întors ochii spre geam, stă cu buzele strânse, într-un efort inutil de a-și înăbuși lacrimile. De ce? Pieptul i se mișcă spasmodic, în timp ce ochii i se umezesc. La ce bun? Explică-mi, te rog. Își mușcă buzele. Fac un pas spre ea. Pe buza de jos văd o picătură de sânge, care-și mărește volumul. Distant, aud hărmălaia făcută de copiii care se apropie. Bun. Uite cum
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ochii unui miop. Apoi lumina orbitoare scade treptat, iar literele capătă contur și devin inteligibile. Agatha. Da, femeia din afiș are exact ochii Agathei, cea mult iubită. Agatha, cea pierdută definitiv acum oare câte zeci de ani? Ochii bătrânului se umezesc. Mâna lui dreaptă continuă să plimbe arcușul pe corzile viorii, în timp ce el observă fiecare detaliu al afișului publicitar. Femeia care seamănă cu Agatha e foarte decoltată. Are sâni mari, iar sfârcurile i se ghicesc ușor prin țesătura aproape transparentă. Femeia
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe care îl așteptaseră cu înfrigurare atâta timp pătrunse în odaie și, fără să scoată o vorbă, se prăbuși pe lavița de la intrare...Era sleit de puteri, posomorât. Prin două cuvinte smulse anevoie din pieptul slăbit ceru apă și-și umezi buzele arse de ger și vânt, pe urmă înghiți setos două-trei gâturi din lichidul călduț...După ce-și reveni, fața-i crispată încă i se înveseli ca de-o durere plăcută, de îndată ce-și văzu copiii și nevasta stăpâniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de 19. 12. 2004. Speciile observate în colonii au fost: B Barbastella barbastellus, Myotis blytii, Myotis m myotis, Eptesicus nillssoni, Plecotus austriacus, Myotis myotis și Myotis daubentonii. Galeriile oferă un mediu asemănător condițiilor din peșteri. Există porțiuni unde pereții sunt umezi și întâlnim specii aparținând genului My Myotis (Myotis blythii, Myotis myotis). În hibernare, putem observa pe blana acestor specii de chiroptere, picături de apă sub forma u unui strat de rouă. Aceste specii sunt întâlnite în pr profunzimea galeriilor. În
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
nădejde și putere dincolo de aparenta lor lipsă? Se resemna ea cu iminența unui statut obiectal socotit inexorabil, sau se îndârjea să stoarcă posibilități de ripostă și din piatră seacă? La contactul cu limita umană a secătuirii, uneori piatra seacă se umezește infinitezimal, înclinându-se cumva dinaintea contiguului deșert vorbitor cu mult mai arid decât ea, ce-o somează să-și arate chipul ca și cum ar avea unul. Naturii îi place să se ascundă, iar acestor lacrimi stoarse li se poate ușor atribui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un giuvaer de biserică înălțată din ordinul lor și închinându-l lui Dumnezeu, după ce-i trecuse cu bine dincolo de un val de urgie. Imparțialitatea lui de privitor era serios amenințată de frumusețea poruncitoare a zugrăvelii, sub care privirea i se umezea inexplicabil. Ex voto: după dorința celui ce oferă, ca mulțumire pentru un serviciu adus, sau ca dovadă a ținerii unui legământ făcut cu divinitatea. Un ierbar fremătător, pereții mânăstirilor din România! Un trafic de capilaritate avea loc în spațiul pictural
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
colhoz, a milioanelor de jertfe din lagăre, a Îngerilor lui Decembrie, care s-au coborât că pe-o scară de matase să aducă lumină pe pământul urgisit. Dar, iată, a bătut vântul putred al comunismului și aripa revoluției s-a umezit de suspine de prunci. De ce ai lăsat, Doamne, În mare milă Ta, să fie uciși și Întinați atâția tineri? Poate sunt turbat și pătimaș, Doamne, dar nu pot să-i iert pe cei care l-au omorât pe Malin Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fenomenul de îngheț și dezgheț și care rostogolinduse la vale, se sedimentează la picioarele terasei. Apoi în vremea marilor revărsări, cum au fost cele din anul 1932, apa din bălțile Cioara, Gogoaia, Lucani și Leușeni, întinzându-se până la picioarele terasei, umezește straturile argiloase și aluvionare din subsolul acestora, provocând apariția unor alunecări de teren destul de apreciabile. Dacă în astfel de ocaziuni acțiunea vântului pune în mișcare suprafața apelor din bălți, atunci valurile lovindu-se de țărmul abrupt, îl nărue încetul cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Droc-Bănciulescu era atât de emoționat, încât, când să se urce în tren, se aruncă jos la pământ și-l sărută strigând: Trăiască România! Trenul plecă în mijlocul strigătelor generale [de]: «Ura! Să trăiți! Să veniți sănătoși!» Toată lumea era electrizată!... Ochii sunt umezi!... și, cât mai vedem trenul, batistele flutură din amândouă părțile și uralele nu mai contenesc.“ Clipă de mare emoție și de sfântă însuflețire!... Cine ar fi îndrăznit atunci să creadă că România Mare e atât de aproape?!... Ciurcu tatăl și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fată drăguță, singură, îl privea întrebător, când el o întrebă deodată în franceză cu ce ar putea să o ajute. Ea răspunde că nu funcționează frânele. Mihai observă că mașina tocmai fusese spălată și bănui că saboții de frână erau umezi. Sub impulsul momentului, apucă volanul, invită fata la o cursă de încercare și porni. Luînd-o spre nord, în direcția lacului Snagov, reuși să lungească călătoria, oprind adesea mașina sub pretextul că reglează frânele. Mihai scoase la iveală un pachet de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și casa pădurarului care ne-a fost mai mult decât o minunată gazdă. Ne-a umplut căruța cu bunătăți: fructe de pădure, borcane cu miere de albine, sticle cu sirop de brad și ne-am luat rămas bun cu ochii umeziți de lacrimile recunoștinței de la acel om care s-a ridicat cu mult peste barierele omeniei. Bucuria mamei nu se poate exprima în cuvinte când ne-a văzut tefere, vesele și rumene la față. De tuse nici nu putea fi vorba
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui Hermann se acoperi de buboaiele acelea hidoase, Simeon Îl ascunse Într-o chilie din fundul curții. Nimeni nu știu că zace acolo. Din când În când pietrarul se strecura la el, Îi umezea buzele arse cu apă și-i ștergea sudoarea de pe fruntea Încinsă, pe care moartea Își pusese deja pecetea. Gândul c-ar putea să se molipsească nu-i trecu prin minte. Îi era milă de străinul cu ochi de copil, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
picături Îi atinseră buzele astfel că putu să spună: — Acolo... un om moare... ajutor de la mânăstire... Bătrânul se ridică uitându-se curios de jur Împrejur. Dar nu văzu nimic și se aplecă din nou asupra necunos cutului, care aiura. Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se trezi, era pe un pat scund de scânduri, Într-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iar ochii. — Ai nădejde În Dumnezeu, fiule, răspunse iar ciudatul călugăr. Căile Lui sunt de nepătruns și mila Sa nemăsurată... Dar Bodo nu-l auzi. Căzu din nou În somnul lui adânc, care aducea mai curând a leșin. Călugărul Îi umezi fruntea, obrajii și buzele cu o nă fra mă curată muiată În apă și-i ceru fratelui Heribert, care veghea la căpătâiul bolnavului, să facă mereu același lucru. Îi dădu o punguță de pânză În care se aflau buruieni uscate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să ai și tu un viitor ? — Ha-ha, m-oi face eu inginer când s-or construi clădiri din viori, tati, râde micul Cristian. — Mai vedem noi, Cristiane, Cristiane, mai vedem. Ia să te auzim. Cristi deschide ochii, care îi sunt umeziți de amintirea eroului de la Mărășești. Trage aer puternic în piept. Privește spre masa lui Pribeagu și Mamutu’, iar în locul în care stătuse 35 el acum e taică-su, cu un pahar de vin alb în față, plin de mândrie, tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o dimineață de izbeliște, mai sărac și mai gol decât le-ai găsit. Cristi nu-l vedea, dar domnului Vrăbiescu, chiar dacă un tip tare din fire și trecut prin multe deziluzii și talente pierdute printre degete, începuseră să i se umezească ochii, văzând că nu are cum să se înțeleagă cu cel mai drag student al lui, în care își pusese toate speranțele că va deveni un tenor mai mare chiar decât el pe scena Operei. — Dacă te duci la Răcaru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]