4,112 matches
-
astea dați voi oamenilor muncii care vin să își petreacă ziua de întâi mai pe litoral? Să știi că te arestez! Chem operativul și vă arestez pe toți, inclusiv femeile de serviciu!”. Tupeu total pe nea Tăticu! Pe mine mă umfla râsul dar mă abțineam. Recepționerul tremurând de frica, dădea din colț în colț, umplându-ne de scuze și respect și nemaiscoțându-ne din „toa’șe-n sus și ... toa’șe-n jos”. Mergem împreună la locul accidentului. La reîntoarcere spre receptie scoate
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
Noi, copiii, prindeam broaște și peștișori. Pe aceștia din urmă îi puneam în borcan și ne uitam la ei cum se joacă. Așa credeam noi, naivii, că se joacă, dar ei căutau libertatea. Toamna și primăvara, apa pârâului Beica se umfla și rupea podurile, iar oamenii de dincolo de apă rămâneau izolați de centrul satului, unde se aflau Cooperativa, Sfatul Popular și școala. Mama plângea că îi lua grădina de zarzavat și zicea că Beica parcă este Dunărea, noi nu știam ce
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
Brusc parcă simți retrăind trupul aflat în cădere urmată de senzația de moliciune. - Da îmi este foame, voi lua masa aici ! - Am înțeles măria ta ! deândată ... și se făcu nevăzut. Își întinse brațele și luă aer în pieptul ce se umflă a împlinire. Se scufundă apoi în fotoliul din fața geamului deschis și se născu în mintea ei întrebarea - eu ce vis am avut ? cu o stradă ? Repede îi făcu vânt ideii și redeveni liberă să poată savura aerul. În timp ce așteptă aducerea
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
spuneți voi muritorilor de teamă, vă agățați de fiecare clipă ca de firul Ariadnei? Vă dați mari cu nasul pe sus, nu vă mai ajung cuvintele, se rătăcesc de așteptările promise. Aș vrea să strig; cine vă credeți, de vă umflați atât în penele de corb cu ciocul de aur? Aș vrea să vă văd cum cântați morții cu vocile voaste hămesite de averi. Nimic nu mai poate fi sigur, totul stagnează nimeni nu răspunde, povestea-i uzată nici copiii nu
TOTUL STAGNEAZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364120_a_365449]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > BOUL-BĂLȚII Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului BOUL-BĂLȚII de Nicolaie DINCĂ Boul-bălții-i un broscoi- Clovnul lumilor de apă; Se umflă ca un butoi, De zici că e gata, crapă, Apoi, ritmic, scoate-un sunet, Un refren, un gong extern, Socotit de el că-i tunet, Când, de fapt, e șters și tern. De-l auzi, poate surprinde, Pare viu și
BOUL-BĂLȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368525_a_369854]
-
să nu te puie gaia, Cumva, să îl contrazici, Că doar el e, vorba aia, „Talent vast”, restu’-s pitici. Sunt școlit la școli înalte: Facultăți făcut-am patru, Toate foarte importante, Plus un masterat. În teatru.(?!) Și-apoi se umflă sub piele, De te miri că-l mai încape, Înălțându-și către stele „Aria” lui, dintre ape. Iar de se găsește unul Să-l mai mustre, că greșește, Se comportă ca nebunul, Îl împroașcă, -l porcăiește... Și-ntre oameni am
BOUL-BĂLȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368525_a_369854]
-
De te miri că-l mai încape, Înălțându-și către stele „Aria” lui, dintre ape. Iar de se găsește unul Să-l mai mustre, că greșește, Se comportă ca nebunul, Îl împroașcă, -l porcăiește... Și-ntre oameni am văzut Inși „umflați” de greul cărții, Ușor de recunoscut: Toți „cântă” ca Boul-bălții! Referință Bibliografică: BOUL-BĂLȚII / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1813, Anul V, 18 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BOUL-BĂLȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368525_a_369854]
-
nu-i fie recele prea rece, la talpă. I-a luat blestemăția asta de volbură neagră! ... Își ținea strâns lipite la piept împletiturile, și cu obida lacrimilor pe obraji, se întoarse, umil, apăsător, spre... ....Draga lui, odihnea liniștită între scândurile umflate de ape. În candelă, pâlpâia ultima îmbucătură de ulei ars. Casa își lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
Acasa > Stihuri > Semne > STIHIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului 2014 Cer ostenit de ploile vărsate! ... Duhurile-albastre cu miros de crud, Pustiuri de-ntuneric, le împarte. Vinețiu văzduhul se umflă spre sud! Cu privire rece, totu-nvăluie Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
conturile negre din ilicite treburi, se scriu pe alb, pe albul din hârtie ori pe-al sticlei, când vrem să-l știm de-acasă, în aste neguroase vremuri, fără ca nimeni să-nțeleagă că de la vameș vine ori din petrol se umflă sau, în timpurile moderne, din „gripă porcină” și „gripă aviară”... Iar când acestea plictisit-au oameni ori și-au pierdut efectul, ne mai având crezare, s-a năpustit pe piață, ca o vijelie, „vaca nebună” - curată nebunie, sau o alta
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
un sloi sau bolovan de gheață, dar lui Nămețilă îi trebui un bloc de gheață cât un munte ca să se poată așeza, fără să facă stricăciuni în jur. În fine, apăru și generalul Prăpădenie, țanțoș și țâfnos ca un curcan, umflându-și pieptul plin de decorații. Nervos, tot învârtea în mână o biciușcă plumbuită. Aici trebuie să facem observația că toți vitejii împărătesei mai aveau în dotare, pe lângă armele cuvenite, și câte un harapnic mai mic sau mai mare, după grad
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
suflându-l până-n cer. Dar, în cădere, Mărțișor se răsuci și înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn soldaților să nu mai înainteze, ci să se retragă încet-încet, astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
lumea umplută de asfalt și agitație ,dar tocmai de aceea nu trebuie să pronunți cuvântul „ niciodată ” ,căci soarta îți râde-n nas întotdeauna. La blocul meu chibrit de la oraș,apa venea întotdeauna când o chemai la robinet ,iar temperatura o umflai doar printr-o singură rotire de buton. Dar toate astea fuseseră odată.... Acum apa nu mai vroia să vină singură ,o aduceai cu o găleată tocmai de undeva ,din străfundul pământului ,iar iarna aveai căldură-n casă doar dacă te
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
azi sub zvonul alb. Visând verdele ierbii și-al toamnei roșu jar Doar gândurile urcă și coboară Comori așează iarna azi pe galantar Dar frigul precupeții înfioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude întinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
tumbe, alergându-se, până terminau și de mâncat, apoi plecau la baltă...sau pe stradă, tot bombănind. Urmau curcile. Leneșe, cu bătăi largi de aripi, adunau și ele ceva boabe. Când aveam curcani, îi fluieram, să-i provoc să-și umfle penele, să-și înroșească mărgelele și să-mi răspundă...pe limba lor. După fiecare tură, schimbam apa în toate vasele, să fie curată și rece...măcar de dimineață. La sfârșit, ieșeau și găinile. Mama ne atenționa să nu le grăbim
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
tinerelul tuciuriu, atent la discuția noastră, îmi și strecurase în palmă o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte să-și salte iarăși, anevoie, coșul de la pământ, își mai umflase o dată pieptul pentru a-și trâmbița, cu voce de cocoșel răgușit, în direcția tuturor celor patru puncte cardinale, anunțul: Brânzoaice mai avem! Caaalde! Cinci mangoți bucata! Pomaaană!... Să ne mai umplem la foale, îmi spusese, subliniind cu ostentație regionalismul, Cucaras
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
efectul produs de tregedie nu avea niciodată drept cauză anxietatea epică,puterea de atracție a incertitudinii cu privire la subiectele peripețiilor eventuale,ci scenele mărețe,pline de lirism retoric,în care pasiunea și dialectica eroului principal (s.n)se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea,ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea”Miorița””Imn cu pervay de baladă”,sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
a îmbrobodit să facă asemenea prostie. S-o mai prind eu vreodată pe aici!... Câțiva prichindei în apropiere încercau gălăgioși să înalțe un balon cu aer cald. Balonul, un fel de pungă din folie de material plastic foarte subțire, trebuia umflat prin întoarcerea orificiului de alimentare cu aer în direcția brizei. Aerul captat era apoi încălzit de soare, făcând balonul să se ridice. Cucaras, în picioare, cu mâna streașină la ochi, scruta plaja de la un capăt la celălalt. Vântul dinspre uscat
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
cititoare. O mulțime vidă, ce mai! Toți, dar absolut toți , ieșind cu 2-3 exemplare din DEȘERT..., în mână. Bucuria autorului strălucea pe fețele tuturor. Doamne, ăsta-i raiul! P.S. Și de-atunci, conturile bancare ale autorului au început să se umfle de multe, foarte multe zerouri! Lector Honoris Pausa Referință Bibliografică: KRITIKE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
KRITIKE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366985_a_368314]
-
scrie tot ceea ce avea de scris despre „Cronica lui Nicolae Mavrocordat” și a familiei sale. Tatăl său murise din porunca lui Șerban Cantacuzino, schingiuit și spânzurat cu sălbăticie, căci atunci când fu ridicat și spintecat cu parul ascuțit, capul i se umflă într-atât de tare încât un ochi îi sări din orbită ca un dop dintr-o sticlă sub presiune. Anii trecură dar fără ca să se uite că spătarul Hrizea, nepotul unui grec bogat, Gheorghe Carida, uzurpase tronul celui de drept
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
mare, am văzut o minu �ne, cei cărora ni s-a dat s-o vedem, care pentru aceea am fost păstrați în viață ca să vestim și altora cele întâmplate. Căci focul, luând forma unei cămăși, ca o pânză de corabie umflată în vânt, înconjură ca un cerc tru �pul mucenicului. Iar el stătea în mijloc, nu ca un trup care arde, ci ca o pâine ce se coace, ori ca aurul și argintul, ce se prelucrează în cuptor. Tot în acel
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
autorilor le sunt deschise larg brațele libertății, au croit cu ajutorul unei recuzite nu prea credibile, de exmplu o plută prevăzută, pentru a sta deasupra apei, cu trei tuburi gonflabile (!), au transformat un acordeon într-un fel de pompă pentru a umfla „ambarcațiunea”, „temerarii” au „accesat” adezivul uscat și l-au emulsionat pentru a lipi fundul bărcii în vederea etanșietății, au dus-o pe acoperiș prin tubul de ventilație, etc. Variantă credibilă sau îndoielnică, foarte puțin plauzibilă. Pericolul real și cel mai mare
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
și am schimbat nada în cârlige. Era deja ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
trenul în câmpie, gara abandonată în poezie, de atunci cu peronul mă tot duc bănuțul lunii să-l apuc când prin noaptea buzunărită de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți. Luna îmi îndeasă bănuți de lucie În buzunarul umflat de sărăcie. Iar umblă verbul prin fraze, descălțat, Când trag gara după mine pe uscat. Germinația de sub zăpadă Alunecă sănile pe vise de zăpadă- Sub ea căruțele germinează trudă, Copii mai vin uneori să vadă În sat câte-o bătrână
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
urmăm această chemare și să dăruim la rândul nostru, iubire, însă nu o iubire înlăcrimată, ci acea iubire însoțită de zâmbet, despre care apostolul Pavel spunea că „este îndelung răbdătoare,... plină de bunătate,... nu pizmuiește,... nu se laudă,... nu se umflă de mândrie,... nu se poartă necuviincios,... nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” Aceasta este iubirea pe
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]