10,155 matches
-
o zi „văratică” de Răpciune am plecat să-mi aflu pașii copilăriei și tinereții mele ... Am petrecut câteva zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
o zi „văratică” de Răpciune am plecat să-mi aflu pașii copilăriei și tinereții mele ... Am petrecut câteva zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
structură socială Biserica sufletelor noastre, cea în care se realizează înțelegerea semenului pe drumul ideal al dragostei pentru acesta. Și, totuși, de câte ori discutam cu Prea Fericirea Sa, despre canonizarea martirului declarat în public dar nu consacrat în Biserică, îi simțeam unda tristă cu care încerca să ocolească subiectul: „Ehe, e cale lungă, domnule Corneluș; căile ierarhiei cerești sunt mai complicate!” - îmi spunea el în vreme ce calendarul făcut sub patriarhatul lui se înnoia cu alte nume de noi sfinți români. Fapt pentru care
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
OBOSIT Sunt un prunc și mă agăț de pieptul mamei mele, de pieptul tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele trecutului care ma cheamă, mă topește, ma absoarbe. Sunt o locomotivă obosită. Gâfâind, îmi dau sufletul lui Dumnezeu, care mă va conduce spre mama mea, spre tatăl meu. IMAGINE: Eu cu prima mea nepoțică după naștere. Referință Bibliografică: PRUNC OBOSIT
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
de toamnă când ultimele frunze mă înseamnă cu tot nevăzutul din alt univers aflat într-un cod ceresc sufletul meu odihnă va găsi în număr impar aud cum respira-n trunchi ultimul zeu peste pleoape se zbat păsări de noapte unda de sfârșit de vis soarbe nectar și vamă umbrei sunt prin roade coapte IEȘIREA DIN SPIRIT din ceruri astrale ninge cu idei înzăpezit de vremea celor ce-au fost mi-am zidit din amintiri alt adăpost imagini divine traduc ochii
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
o continuare a proiectului World Poetry Movement - Mișcarea Poetică Mondială, organizat în date anterioare de Ioana Trică, Victoria Milescu, Elena Armenescu. De această dată coordonatoarea a fost Victorița Duțu, care a avut ideea ca mesajul poetic să fie transmis prin Undele Radio Diaspora. Printre poeții care și-au prezentat creațiile s-au aflat: Victoria Milescu, Elena Armenescu, Ioana Trică, Claudia Voiculescu, Lucian Gruia, Ioana Stuparu, Geo Călugăru, Eliza Roha, Nicolae Roșu, Elena Trifan, Marin Voican Ghioroiu, Andana Călinescu, Dan Bodea, Octav
MIŞCAREA POETICĂ MONDIALĂ, WORLD POETRY MOVEMENT, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361077_a_362406]
-
în visare, s-au oprit și se-ntrebară: Oare acesta o fi drumul cel bun? Oh, Doamne! Să fii și nor să fii și-ndrăgostit! Și-n hohote albe de râs izbucniră bujorii... AȘTEPTARE Du-te-acasă floare de lotus, c-o undă mai mult e târziul. Albastrul așteptării se-ntunecă în verde închis. Doar numai eu te-nțeleg când tristețile tale culeg. Du-te-acasă prințul meu, lotus! Tu nu știi ce-am văzut și nu-ți spun: Luna plină a răsărit, dar s-
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
FI VISÂND MAREA? - Dacă marea e Somnul, cum zici și te cred c-ai umblat prin mulțime de cărți, înseamnă că e un somn albastru, așa cum la școală îl desenam cu cerneală pe hărți. - ... și dacă marea e Somnul, și unda pe val înnoptează să-l culce în brațe de stea, ( era rândul meu ca s-o întreb pe ea) poți oare să-mi spui, albastrul ei ce visează? Hoțoaica privește de jur împrejur, nu-i nimeni decât pescărușii. Și noi
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
din ele, corect ca să fiu nu agalnic, răsplăti-voi în plus c-un sărut. Nu-i așa că-s bun platnic? GHICIT ÎN CAFEAUA NEGUSTORULUI DE UMBRE Ies pe prispa unui gând: Umbră cumpăr, umbră vând! Ce te-ascunzi după copaci? Undă-a nopții ce mai faci? Ies din gând și-aud din tindă oleandru din oglindă. S-a prostit. Spre mine latră să nu mă ascund sub piatră. Citește mai mult SPECTRUL LUMINIIPoți tu să-mi dai verdelecu împrumut,dar întreg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361135_a_362464]
-
mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adânci încât sunt redus la tăcere.” Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilă în «unda fermecată» pentru a-i aduce chipul iubitului. Sunt dus în buchete, în casele cucoanelor, dar mă simt artificial, așa cum artificiale și convenționale sunt privirile, cuvintele și gesturile lor.” Îngerul și demonul: „Nu mai putem veni cu seninul «scăldați în foc
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cauți cheia în unica călătorie a vieții. Plouă ca în vechile mele poeme - un fulger a sfâșiat cearșaful cerului... Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre, pe unda sufletelor pereche, un labirint fără sfârșit în respirația unui timp comun ce pare beție a umbrelor nopții, emoție furată din astre prin frunzele risipite de toamnă, împrăștiind fiori din adierea visului... Explozia de emoții te-nvăluie, te domină, un contrast tulburător
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
vor căuta la vederea unui zâmbet răsfrânt, un dans mut în care au intrat de dincolo de timp. Legați prin soartă sunt mai puternic decât orice gând. Între veghe și somn, praful purtat de vânt - misterul, cheia timpului... Dincolo de marginea vieții, undele se propagă pe pietre, pe frunze, pe drumul unde zefirul le risipește zi și noapte, trecutul uimește aburul prezentului pe drumul început din nostalgie, devenit pas, devenit glas, unind durerea și iubirea, clipa și speranța. În povești magice se desfașoară
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
balansând, ca o mostră colorată dansând în fața șemineului, rătăcind printre afecțiunile curbate se petrec în închipuirea scriitoarei și sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând asocierea misterelor cu întrebări și răspunsuri majore. Textul creează emoții... literar este frumos construit, cu o undă de tristețe minunat redată și catalizând speranțele în încercarea de a rămâne lângă cititor pentru a construi împreună o lume mai buna... textul ar trebui înțeles la modul simbolistic șifigurativ fiindcă avem nu numai fragmente de admirat educațional și nu
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
și chiar să visez la mai mult imaginația luând adesea aspecte posibile.De regulă eu eram cea care luăm inițiativa și nu aveam probleme cu răspunsul fiind imediat pregătită de acțiune Eram cum spunea iubitul întotdeauna pe aceeași lungime de undă acordați.Și totuși, instinctiv, cu cât mă simțeam mai bine cu el îmi impuneam a nu deveni total dependentă de el. Știam că seducția este o artă, aveam o din ce în ce mai mare poftă de viață, el știa cum să mă mângâie
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
mea glie, ci cuvântul încleștat otravă printre dinții României. Azi vreau să mă-ngrop un brad cu rădăcini de dac, ce știe a rosti cuvântul vertical, nu în neant, nici-n văpăi de lumină, ci în litera străbună înghețată-n unda unui Lac. Azi vreau să fiu nebună, să caut morții ce-au plâns pentru hotare, să le fiu eu îngerul cu ochi de lună înainte de-a gândi: cum se usucă ramu-n plină vară și cum la fiecare zare mediocrii
TREMURAREA-N AL EI GÂND de MARIA COZMA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361221_a_362550]
-
belșug care, de fapt, venea drămuită, ne alimenta... rațional. Masă cu lampă aprinsă, interogatoriu, mașină de scris pe care s-au dactilografiat manifeste, Gandhi, Walesa, piept despuiat în fața unei țevi de tanc, radio rusesc cu butoane rotunde și lungimi de undă intenționat „scurtate”, din care se aude Vocea Americii bruiată corespunzător, tancuri care strivesc sub șenile primăvara de la Praga, Stalin, Leningrad. Davai! Ultimul transfug RDG-ist evocă momentul în care soldatul american deschide portbagajul și îl anunță că poate păși în
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
răspunsul ardeleanului, Nichita Tomescu l-a întrebat imediat: „Păi legionarii te treceau granița?”. „Da”, i-a răspuns zâmbind nea Mitică. Lovindu-se cu palma peste frunte și parcă reproșându-și pentru această lipsă de informare, avocatul a rostit cu o undă de regret în glas: „Oooo, cum n-am știut asta?!” Ca să ajungă în Iugoslavia el se aruncase în apele Dunării de pe puntea vaporului care-l ducea spre Moldova Nouă și înotase spre malul sârbesc. După primele minute de conversație, intuind
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
acesta să-și piardă personalitatea, atacat fiind de energiile infraroșii ale emițătorului. Cuvintele au întotdeauna înțelesuri și subînțelesuri însă cele mai distrugătoare sunt cele din urmă, pentru că seacă creierul de puterea energetică de a se mai concentra, rămânând canalizat pe unda de șoc a cuvintelor care i-au transmis șocuri cerebrale dar pe care nu le-a putut descifra. Subînțelesurile cuvintelor sunt ca niște coduri, pot spune că numai cei inițiați le pot descifra. Acest joc al inteligenței excesive îl întâlnim
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
And drunk the milk of Paradise.” „Vedeți”, continuă el,„în cele din urmă creația înseamnă bucurie, iar bucuria este cel mai minunat și puternic sentiment uman. Și cineva dorește să fim părtași. Evoluția este în același timp personală și colectivă, undă și corpuscul, bivalenta a aceluiași element. Nemaipunând la socoteală, firește, puterea magică a cuvintelor ... „Bucură-te, mângâierea oamenilor;/Bucură -te, alinarea de suferință;/Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;/Bucură-te, întărirea credincioșilor;/Bucură-te, liman lin și neînviforat;/Bucură
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
am urcat spre vârf Taborul Asemeni celor trei apostoli ce i-a trecut fiorul De-au căzut smeriți, cu fața spre pământ, Când Te-au văzut transfigurat pe locul sfânt. Plutind, îmbrăcată-n alb, surâzând iertătoare M-am lăsat în unda transparent- scânteietoare A apelor Iordanului, unde iar m-am botezat Ca mintea să acceadă în tăinuitul Tău regat. În Ierusalim, pe Drumul Crucii am străbătut Întregul umilirii, unde Doamne ai fost bătut Scuipat, apoi supus supliciului răstignirii Între doi tâlhari
PELERINAJ DE INIŢIERE ÎN MISTERIILE LUI IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364075_a_365404]
-
umbra ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
ca dimensiune a incoerenței. Fără să bagi de seamă plenitudinea sensului se compune din aparentul gol sonor al cuvintelor. La acest poet, sarcasmul se învecinează cu tandrețea. Existențialismul decepționist conviețuiește cu simpla și fireasca dragoste de viață. Strecoară câte o undă de zâmbet hâtru menit să atenueze patetismul: „Un prim sărut ca la Facerea Lumii,/ Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,/ Un muzeu cu meduze vorbitoare,/ Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,/ E un semn de
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
alcătuiesc țesătura ei sintactică. Prin toate aceste mijloace, topite în creuzetul fluxului verbal de o natură specifică, ea acționează asupra sensibilității umane, o tulbură și făcând să vibreze psihicul uman. În acest context emoția estetică vine spre noi purtată de undele acestui amestec savant de înțelesuri, sunete, îmbinări și cadențe, pe care conștiința destinatarului le înregistrează ca expressive și determinate, regăsindu-se pe sine printr-un act de fuziune, de integrare a subiectului care percepe în obiectul perceput prin forma lui
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
nori, Si sufletu-mi pictează pe pânză unui vis, Tablouri fără noima crolate în abis. Dar jinduind suflarea de aur ce-o aveam, Cu care mutăm munții și vântul îl opream, Simt cum zvâcnește câmpul de dor, al inimii, Cu undele-i albastre în țară liniștii Și dincolo de neguri, spre spațiul cel senin, Se-aude o cantare, un cor de îngeri, lin. Cu aripile franțe încă mai vreau să zbor, Spre marea de arama de dincolo de nor, Spre poartă de ivoriu
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ROATA VIEȚII Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Roata vieții de Dorel Dănoiu Zămislit în unda vieții fără a fi și întrebat, chiar din zorii dimineții pleacă iute-n alergat spre ținte prea variate -par a fi prestabilite- aproape sau depărtate, sunt eterne în clipite . N-are mai deloc odihnă ! Roata mare a existenței se învârte
ROATA VIEŢII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368494_a_369823]