1,266 matches
-
mă apucasem să colind după ea, în mediile acela porcești. Nu mi-aș îngădui să vă mint, spunîndu-vă că mă bucuram foarte mult aflând că o porecliseră Pațachina. Mă strecuram prin cele mai scandaloase aventuri după ea, îmi alegeam un ungher umbros, ceream o înghețată și o topeam cu lacrimile mele fierbinți, gîndindu-mă la ce mi se-ntîmplă. Eu la o masă, singur, ea singură, la o masă. Îți venea să strigi chelnerului că nu mai plătești, că nu mai vrei să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrii numai pe hârtie că ești de acord. Și aprobi o dată din cap. - Cine-i madam Cîrlova? se interesă Clementina Magherușan. Încrezuta care s-a mutat la noi pe străduță? 363 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI culese din patru unghere diferite ale magaziei, o lingură de furnici roșii, plus apă în care șezuse oglindită luna. Și când roșcata profesoară își slobozi brațul și îl păli cu amestecătura din cafetieră în frunte, băiatul se și răsuci scurt pe călcâie și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un ochi asupra mesei. În seara aia, Julia făcuse un efort deosebit ca s-o aranjeze cât mai romantic, ca simbol al noii lumi în care pășea - o lume în care umbra lui Deborah n-o mai pândea din fiece ungher. Julia întinsese o față de masă albă ca neaua, iar deasupra, chiar în mijloc, așezase trei suporturi din sticlă fumée, în care pâlpâiau tot atâtea lumânărele. În lateral, Julia mai adăugase și o vază micuță și joasă, în care se înghesuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină, De comedianți și de femei ușoare. Murmure doar s-aud de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săracă, Vor răsuna cu drag și dor Și n-or să mai treacă. 89. CÎND MÎNDRA MEA DOARME... (cca 1881) Când mândra mea doarme în păru-i bălaiu, Când stelele tremur și apele sună, Răsai, Lumină de lună! Pătrunde-n ungherul duioasei odăi, În luciul oglinzii, o lună, coboară, Văpăi Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
purtate În mare taină de către patru cinci babe urâte și pretențioase, cărora nu se știa din ce cauză, Mamaia insista să li se spună „doamnă”, discuții la care Va, indiscret și atras mai mult de misterul anunțat, asista ascuns prin unghere ori chiar pe sub paturi. În șoaptă și stăpânite de teamă, mironosițele care pretindeau că-s bune creștine, spuneau: Să știți că nu numai cotuna noastră știe, ci tăt satu’ până-n „Trei calici” și „Peletuci” că femeia lui face vrăji și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trupul slăbit. Nădușise la subsuori și nu spunea nimic. Sorbea numai berea rece și înțepătoare, fericită puțin, abia gustmd din friptura proaspătă adusă de chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sfinției-sale, strălucitoare, călcate atunci, cu ciucuri pe margini. Se minuna ăl bătrân. Unde să vinzi bulendrele astea? Le-au împachetat bine și, de la ușă, ucenicul a mai cărăbănit un sfeșnic cu trei picioare, plin de ceară uscată. Sandu scotocise toate ungherele, să dibuiască niscaiva bani de la miruit, dar nu găsise. Înjura în gura mare în sfânta biserică. Până dimineață au fost înapoi la casa starostelui, au îngropat lucrurile și s-au împrăștiat. Gheorghe 1-a luat pe ucenic, și ceilalți au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
schimbase. Era unul bondoc și iute. Îi chemă afară. Iar urcară treptele de ciment. Lipăiră cu picioarele goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau peste genunchi. Între picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
început să lucreze aici crezuse că acea jumătate de oră de dinainte de spectacol se numea „jumătea“ pentru că atât apucau oamenii să bea la cârciumă, înainte să se repeadă înapoi pe scenă. Mi-am mai luat o cafea de la mașina din ungherul tihnit al directorului de scenă, cu grijă, să nu deranjez recuzita așezată atât de ordonat și etichetată, și am pornit-o prin culise, sorbind din ceașcă. Îmi plăcea perioada asta, când nu mai era nimeni prin preajmă și scena - luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
colțuros. Turbanul lui părea mai mare ca oricând. Era de-a dreptul imens. De fiecare dată când tăcea, se înălțau urletele dizgrațioase ale bocitoarelor cu chipul mânjit cu funingine, cu părul zbârlit, cu obrajii zgâriați până la sânge, în vreme ce într-un ungher din curtea interioară, bocitorii înveșmântați femeiește, proaspăt rași și sulemeniți, își agitau febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai tare, mai fals, cu și mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt musulman prin voia lui Dumnezeu, dar m-am născut creștin și sunt și botezat, la fel ca sultanul, la fel ca toți mamelucii. Acestea fiind zise, sări în picioare și își luă rămas-bun, mulțumindu-ne iarăși. Așezată într-un ungher întunecos al încăperii, Nur nu luase parte la discuție. Dar se arătă mulțumită: — Fie numai și pentru întâlnirea asta și tot nu regret că am bătut atâta drum până aici. Evenimentele au părut să-i dea dreptate destul de repede. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tablouri compensa sărăcia vestibulului. Mr. Cummings era un maestru al apusurilor de soare. Micile lui acuarele, achiziționate În diverse perioade la prețul de cinci sau zece ruble bucata, de către locatarii casei, au avut o existență destul de precară, fiind mutate În unghere tot mai Întunecate până ce au fost În cele din urmă total eclipsate de vreun animal sălbatic din porțelan lucios sau o fotografie recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de comitet care se țineau deseori la noi acasă. Apropierea acestor ședințe putea fi Întotdeauna dedusă dintr-un sunet specific care se auzea dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează nu știe că el, de fapt, mi-a și pregătit coborârea. Nici femeia anilor tineri nu-și poate închipui că și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou, deci nu mai Încăpea nici o Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu bănuiam că se putea. Totuși, o dorință mare se născuse în sufletul meu de a încerca să spun măcar pe cele ce le știam. Mă uitasem la ceas, era ora 22.00. Privirea mea se îndreptă câtre icoana din ungher (aveam icoană de la părinți) și din adâncul sufletului meu am rostit aceste cuvinte: - Doamne, trezește-mă și pe mine la miezul nopții să fac rugăciune! M-am culcat și adormisem imediat. Într-un moment dat, aud cum soțul care stătea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-o parte și nu am mai avut dorință să mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela. Se opri în dreptul statuilor simulând curiozități artistice. Ochii duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în prima bancă, nemișcată, ținîndu-și fruntea în palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului. Bărbatul ezită câteva clipe și se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe lângă chipurile sfinte. Ești punctual
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În realitate am procedat destul de superficial. Dascălu n-avea cine știe ce bagaj ca să mai și uite câte ceva. Mai știam că, indiferent de ce poate să i se întîmple, nu mă va trăda niciodată. În consecință, nu m-am apucat să scotocesc toate ungherele cu aspiratorul, n-am umblat pe brânci după fire de păr, n-am șters amprentele. Trebuie să recunoașteți că ați avut noroc. " Într-adevăr, noroc, reflectă Azimioară, să găsești ceea ce cauți în mai puțin de jumătate de oră, ascuns într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
târziu își dădu seama că ceva care n-avea legătură cu moartea lui Panaitescu, ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu suport becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul: Poate că ar trebui să anunțăm Miliția. E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]