1,279 matches
-
linia de aprovizionare a lui Lee și că acesta este pe cale să se retragă. De aceea, el a rămas exact acolo unde era și nu a încercat un contraatac cu toate forțele. Între timp, generalul Daniel Sickles, comandantul Corpului III unionist, a observat o coloană confederată deplasându-se prin pădure și s-a hotărât să iasă din linie și să le urmărească. El văzuse de fapt ariergarda trupelor lui Jackson, care s-au desprins și ele. Acțiunea lui Sickles s-a
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
în seara zilei de 2 mai, prin care i-a cerut să-l atace pe Early, Sedgwick nu a făcut-o pentru că credea că Early are mai mulți oameni ca el. Dar factorul principal care a dus la dezastrul forțelor unioniste a fost incompetența comandantului Corpului XI al Uniunii, gen.-mr. Oliver O. Howard. Howard, ai cărui 11.000 de oameni erau postați în extrema dreaptă a liniei unioniste, nu a luat măsuri de apărare în caz de atac-surpriză, deși Hooker
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
oameni ca el. Dar factorul principal care a dus la dezastrul forțelor unioniste a fost incompetența comandantului Corpului XI al Uniunii, gen.-mr. Oliver O. Howard. Howard, ai cărui 11.000 de oameni erau postați în extrema dreaptă a liniei unioniste, nu a luat măsuri de apărare în caz de atac-surpriză, deși Hooker îi ordonase explicit aceasta. Flancul drept unionist nu era ancorat de vreun obstacol natural, singura sa apărare împotriva unui atac pe flanc constând din două tunuri îndreptate către
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
al Uniunii, gen.-mr. Oliver O. Howard. Howard, ai cărui 11.000 de oameni erau postați în extrema dreaptă a liniei unioniste, nu a luat măsuri de apărare în caz de atac-surpriză, deși Hooker îi ordonase explicit aceasta. Flancul drept unionist nu era ancorat de vreun obstacol natural, singura sa apărare împotriva unui atac pe flanc constând din două tunuri îndreptate către desiș. De asemenea, Corpul XI avea și moralul scăzut. Comandantul lor fusese generalul de brigadă Franz Sigel, un general
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Stuart nu mai comandase trupe de infanterie. Stuart a lansat un asalt masiv pe tot frontul, ajutat de retragerea de către Hooker a trupelor din Poiana Alunilor, după care a instalat artileria în acea poziție pentru a-i bombarda pe artileriștii unioniști. Până în dimineața zilei de 3 mai, linia unionistă semăna cu o potcoavă uriașă. Centrul era apărat de corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng se aflau rămășițele Corpului XI, iar flancul drept era deținut de Corpurile V și I
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
a lansat un asalt masiv pe tot frontul, ajutat de retragerea de către Hooker a trupelor din Poiana Alunilor, după care a instalat artileria în acea poziție pentru a-i bombarda pe artileriștii unioniști. Până în dimineața zilei de 3 mai, linia unionistă semăna cu o potcoavă uriașă. Centrul era apărat de corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng se aflau rămășițele Corpului XI, iar flancul drept era deținut de Corpurile V și I (ultimul sosit pe câmpul de luptă cu o
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
III nordiste, aflate în tranșee în jurul poienii de la Chancellorsville. Între timp, Lee le-a ordonat lui Anderson și McLaws să înainteze, iar diviziile lor au luptat cu Corpurile XII și II. În ciuda luptelor grele duse în pădurea care ardea, soldații unioniști au fost obligați să se retragă. Până în acea după-amiază, confederații ocupaseră Chancellorsville, iar Hooker și-a retras oamenii pe o linie defensivă ce înconjura United States Ford, ultima lor linie de retragere deschisă. Lee nu putea încă să se declare
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Sedgwick nu puteau fi contactați (dintr-o nouă cădere a liniilor de telegraf), nu se afla nimeni la cartierul general care să aibă poziția și rangul necesare pentru a-l convinge pe Hooker să renunțe. Aceasta a afectat randamentul trupelor unioniste începând cu a doua zi și a contribuit direct la aparenta lipsă de curaj a lui Hooker și la comportamentul modest din restul bătăliei. Luptele din 3 mai 1863 au fost unele dintre cele mai violente din tot războiul, ziua
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
retras și el pe malul stâng al râului. După o săptămână de raiduri ineficiente în Virginia centrală și sudică în care nu a reușit să atace niciunul dintre obiectivele fixate pentru el de Hooker, Stoneman s-a retras în liniile unioniste de la est de Richmond în ziua de 7 mai, punând capăt campaniei. Bătălia s-a dat în condiții groaznice. Soldații se rătăceau frecvent în labirintul impenetrabil de arbuști și au îzbucnit numeroase incendii, răniții arzând adesea de vii. Deși era
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
de ce a ordonat oprirea înaintării la 1 mai, Hooker ar fi răspuns că „pentru întâia oară, mi-am pierdut încrederea în Hooker.” Stephen W. Sears susține însă că această declarație este doar o legendă. Dintre cei 90.000 de soldați unioniști care au dus greul bătăliei, au căzut în luptă doar 17.000, rată a pierderilor mult mai redusă ca a lui Lee, fără a lua în calcul cei 4.000 de oameni din Corpul XI căzuți prizonieri fără luptă în
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
S-a reîntors la Charleston și l-a apărat de atacurile terestre și navale repetate în 1863. Cea mai mare realizare a sa a fost salvarea importantului centru industrial Petersburg, Virginia, și astfel a capitalei confederate Richmond, de atacurile armatei unioniste net superioară numeric în iunie 1864. Influența sa asupra strategiei Confederației a fost limitată din cauza relațiilor tensionate cu președintele Jefferson Davis și cu alți generali. În aprilie 1865, Beauregard și comandantul său, generalul Joseph E. Johnston, l-au convins pe
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
președintele țării. Mihai Godea a fost singurul deputat care a solicitat prin interpelare oficială anchetarea penală a organizatorilor contraprotestului de la Bălți, din 5 august 2012. În urma interpelării, Victor Șelin, liderul PSD și alții, sunt anchetați penal petru organizarea agresiunilor împotriva unioniștilor de la Bălți. De asemenea, Președintele Partidului Acțiunea Democratică, Mihai Godea, a participat la lucrările celui de-al 32-lea Congres al Partidului European Liberal Democrat și Reformist (ELDR), care s-a desfășurat în perioada 24-25 noiembrie 2012, la Palermo, Italia
Mihai Godea () [Corola-website/Science/325953_a_327282]
-
, ce a avut loc în zilele de 19-20 septembrie 1863, a marcat sfârșitul unei ofensive unioniste în sud-estul statului Tennessee și în nord-vestul statului Georgia, denumită Campania Chickamauga. Bătălia a reprezentat cea mai semnificativă înfrângere a Uniunii pe teatrul vestic de operațiuni al Războiului Civil American și s-a clasat a doua în clasamentul bătăliilor cu
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
pe teatrul vestic de operațiuni al Războiului Civil American și s-a clasat a doua în clasamentul bătăliilor cu cele mai numeroase victime în această conflagrație, după bătălia de la Gettysburg. Lupta s-a dat între Armata Cumberlandului condusă de general-maiorul unionist William Rosecrans și Armata Tennessee-ului condusă de generalul confederat Braxton Bragg, și își trage numele de la pârâul Chickamauga de Vest, care face meandre în nord-vestul Georgiei înainte de a se vărsa în râul Tennessee la circa 5,6 km nord-est de
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
Rosecrans și-a reluat ofensiva, cu scopul de a-i înlătura pe confederați din Chattanooga. La începutul lui septembrie, Rosecrans și-a strâns forțele împrăștiate prin Tennessee și Georgia și a împins armata lui Bragg din Chattanooga, către sud. Armatele unioniste i-au urmărit și s-au ciocnit scurt cu acestea la Răscrucea lui Davis. Bragg era hotărât să reocupe Chattanooga și a luat decizia de a întâmpina o parte din armata lui Rosecrans, de a o învinge, și apoi de
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
septembrie, el s-a îndreptat spre nord, cu intenția de a ataca Corpul XXI, care era izolat. În timp ce Bragg mărșăluia spre nord la 18 septembrie, cavaleria și infanteria armatei sale s-au ciocnit cu trupe de cavalerie și infanteriști călare unioniști, înarmați cu carabine Spencer cu repetiție. Luptele cele mai grele au început în dimineața de 19 septembrie. Oamenii lui Bragg au atacat în forță, dar nu au putut rupe liniile unioniste. A doua zi, Bragg și-a reluat asalturile. Spre
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
au ciocnit cu trupe de cavalerie și infanteriști călare unioniști, înarmați cu carabine Spencer cu repetiție. Luptele cele mai grele au început în dimineața de 19 septembrie. Oamenii lui Bragg au atacat în forță, dar nu au putut rupe liniile unioniste. A doua zi, Bragg și-a reluat asalturile. Spre sfârșitul dimineții, Rosecrans a fost informat greșit că ar exista o breșă în linia sa. Deplasând unități pentru a acoperi presupusa breșă, Rosecrans a creat accidental una adevărată, direct în calea
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
pentru a acoperi presupusa breșă, Rosecrans a creat accidental una adevărată, direct în calea unui asalt de opt brigăzi pe un front îngust, condus de general-locotenentul confederat James Longstreet. Atacul lui Longstreet a scos din luptă o treime din armata unionistă, inclusiv pe Rosecrans însuși. Unitățile unioniste s-au regrupat spontan pentru a crea o linie defensivă pe creasta Horseshoe, formând un nou flanc drept pentru linia general-maiorului George H. Thomas, care a preluat comanda restului de trupe. Deși confederații au
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
a creat accidental una adevărată, direct în calea unui asalt de opt brigăzi pe un front îngust, condus de general-locotenentul confederat James Longstreet. Atacul lui Longstreet a scos din luptă o treime din armata unionistă, inclusiv pe Rosecrans însuși. Unitățile unioniste s-au regrupat spontan pentru a crea o linie defensivă pe creasta Horseshoe, formând un nou flanc drept pentru linia general-maiorului George H. Thomas, care a preluat comanda restului de trupe. Deși confederații au lansat alte asalturi masive și hotărâte
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
defensivă pe creasta Horseshoe, formând un nou flanc drept pentru linia general-maiorului George H. Thomas, care a preluat comanda restului de trupe. Deși confederații au lansat alte asalturi masive și hotărâte, Thomas și oamenii săi au rezistat până seara. Forțele unioniste s-au retras apoi în Chattanooga, în vreme ce confederații au ocupat înălțimile din jur, asediind orașul.
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
bătălie terestră majoră din cadrul Războiului Civil American. La doar câteva luni după izbucnirea războiului la Fort Sumter, publicul din Nord cerea zgomotos un marș împotriva capitalei confederate Richmond, Virginia, și un sfârșit rapid al războiului. Cedând acestor presiuni politice, trupele unioniste neexperimentate conduse de generalul de brigadă Irvin McDowell au înaintat, trecând pârâul Bull Run în fața unei armate confederate la fel de nepregătite conduse de generalul de brigadă P.G.T. Beauregard lângă Răscrucea Manassas. Planul ambițios al lui McDowell pentru un atac-surpriză din flanc
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
P.G.T. Beauregard lângă Răscrucea Manassas. Planul ambițios al lui McDowell pentru un atac-surpriză din flanc împotriva stângii confederate nu a fost bine executat de neexperimentații săi ofițeri și soldați, dar confederații, care plănuiau la rândul lor să atace flancul stâng unionist, s-au găsit la început în dezavantaj. Întăririle confederate venite în frunte cu gen. brig. Joseph E. Johnston au sosit din valea Shenandoah cu trenul și au schimbat cursul bătăliei. O brigadă de virginezi conduși de un relativ necunoscut colonel
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
O brigadă de virginezi conduși de un relativ necunoscut colonel din Institutul Militar Virginia, Thomas J. Jackson, a rezistat pe poziții și Jackson și-a cucerit celebra poreclă, „Stonewall Jackson” („Jackson Zid-de-Piatră”). Confederați au lansat un contraatac viguros și soldații unioniști au început să se retragă sub presiune, mulți retrăgându-se speriați în dezordine către Washington, D.C. Ambele tabere au fost șocate de violența și de victimele bătăliei și au realizat că războiul ar putea fi mult mai îndelungat și mai
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
Armata Confederată a Potomacului (cu efective de 21.883) condusă de Beauregard era încartiruită lângă răscrucea Manassas, la circa 40 km de capitala Statelor Unite. McDowell plănuia să atace această armată inamică inferioară numeric. Gen.-mr. Robert Patterson împreună cu armata sa unionistă de 18.000 de oameni au atacat forța lui Johnston (Armata Shenandoah de 8.884 oameni trupe efective, întărită de brigada Gen.-Mr. Theophilus H. Holmes de 1.465) în valea Shenandoah, împiedicându-i să-l întărească pe Beauregard. După
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
Armata Shenandoah de 8.884 oameni trupe efective, întărită de brigada Gen.-Mr. Theophilus H. Holmes de 1.465) în valea Shenandoah, împiedicându-i să-l întărească pe Beauregard. După două zile de marș lent printr-o căldură înăbușitoare, armatei unioniste i s-a permis să se odihnească la Centreville. McDowell a redus dimensiunea armatei sale la circa 30.000 de soldați trimițându-l pe Gen. brig. Theodore Runyon cu 5.000 de oameni să apare spatele. Între timp, McDowell căuta
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]