1,952 matches
-
seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor! Sculați-vă din paturile voastre confortabile ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și trufie. Se hotărî să se plimbe și căută în carnetul în care își notase locurile unde fusese chemat în urma anunțului. Găsi o adresă, destul de departe, afară din oraș și porni într-acolo. Făcu câțiva kilometri pe drumul ce lega urbea de un sat vecin și găsi cu ușurință casa la vreo două sute de pași de drum. Se-ndreptă spre ea, străbătând un câmp verde de lucernă. La capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
el și gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc cu suveranul, pentru a-l însoți în lungul drum fără întoarcere? Ce făceau servitorii în astfel de situații? Se simțeau onorați sau revoltați?..." Toamna căzu brusc peste urbe, cu interminabile ploi mărunte și reci și o dată cu ele dispărură și roiurile de țânțari. Spre norocul lui Filip, care era în agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că nefericitul, rămas neidentificat, și-a pus capăt zilelor». Fie, dacă voi muri de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lung și fără vise, pentru a relua seara totul de la început. Spre surprinderea lui Carol, Filip suportă mai ușor ca el această nouă încercare fizică. Ar fi trebuit să-și închipuie. Meseria de comisionar îl antrenase în lungi marșuri prin urbe. ̨ n plus, cunoștea orașul până la cel mai întunecos ungher, ca pe propria sa cameră. Nu era casă pe care să nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor! Sculați-vă din paturile voastre confortabile ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și trufie. Se hotărî să se plimbe și căută în carnetul în care își notase locurile unde fusese chemat în urma anunțului. Găsi o adresă, destul de departe, afară din oraș și porni într-acolo. Făcu câțiva kilometri pe drumul ce lega urbea de un sat vecin și găsi cu ușurință casa la vreo două sute de pași de drum. Se-ndreptă spre ea, străbătând un câmp verde de lucernă. La capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]