KorAP: Find »[drukola/base=uriaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...85 >

2,115 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

ca Discipolul îl va lăsa pe Enro cel Roșu să guverneze galaxia. Enro, turbat, spuse: - O să mă ocup eu de Discipol, nu-ți face griji. - Ușor de spus. Poate oricând să intre și să-i omoare pe toți de aici. Uriașul scutură din cap. Părea înveselit. - Amice, zise, i-ai ascultat propaganda. Nu știu cum își fabrică umbra, dar am ajuns la concluzia de mult timp că restul este fizic ordinar. Asta înseamnă distorsoare, iar ca arme, energie. Numai două distorsoare în această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

zece ani? Lanark se întinse comod pe pat, iar oracolul, cu o voce de copil precoce, spuse că Duncan Thaw a desenat o linie albastră în partea de sus a unei hîrtii și o linie cafenie jos. A desenat un uriaș alergînd pe linia cafenie ținînd o prințesă pe care o răpise, dar pentru că n-a putut-o desena frumos pe prințesă, l-a pus pe uriaș să care un sac. Prințesa era în sac. Tatăl lui... — Scuzați-mă, spuse Lanark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
partea de sus a unei hîrtii și o linie cafenie jos. A desenat un uriaș alergînd pe linia cafenie ținînd o prințesă pe care o răpise, dar pentru că n-a putut-o desena frumos pe prințesă, l-a pus pe uriaș să care un sac. Prințesa era în sac. Tatăl lui... — Scuzați-mă, spuse Lanark. E un început foarte abrupt. Ați putea începe prin a-mi povesti ceva despre împrejurimile geografice și condițiile sociale? După un moment de tăcere, vocea continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și, într-un sfîrșit, valuri imense și line la poalele unei stînci. CARTEA îNTÎI VEZI ȘI GRAVURA CAPITOLUL 12. începe războiul Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și spuse: — Ce desenezi? — Un morar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și spuse: — Ce desenezi? — Un morar alergînd spre moară cu un sac de porumb, zise el stînjenit. — Ce vrea să însemne linia albastră? — Cerul. — Vrei să zici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lîngă straturile întunecate. Sirena se topi în tăcere și peste cîteva clipe îThaw nu mai auzise așa ceva) se iscă un zgomot ca de metal sec, ram-ram-ram-ram, și forme întunecate trecură deasupra lui. Mai tîrziu se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe terenul de sport au fost ridicate încă șapte barăci din prefabricate, fiecare adăpostind cîte două săli de clasă. într-o dimineață cenușie, cîțiva băieți noi stăteau într-o mulțime cu fețe pierdute, la poarta liceului. în școala primară fuseseră uriașii terenului de joacă. Acum erau piticii unei cete de oameni mai înalți cu o jumătate de metru decît ei. Băieții dintr-un grup secret din Riddrie se înghesuiau unii în alții încercînd să pară blazați. — Ce alegi, latina sau franceza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o are un atlet care explorează locul. Inventă o perspectivă care să arate ecluzele ca și cum ar fi văzute de jos, privite de la stînga la dreapta, și de sus, privite de la dreapta la stînga; le pictă așa cum i-ar apărea unui uriaș care stă întins pe-o parte, cu o distanță de douăzeci și cinci de metri între ochii înclinați în unghi de 45 de grade. Lucrînd după hărți, fotografii, schițe și din memorie, perspectivele lui preferate fuseseră deja topite într-una, cînd a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu un aer batjocoritor: ― Voi, oamenii Ligii, sunteți toți la fel ― zise Enro. O adunătură de fri... (se opri și căută un cuvânt mai puțin dur:) de pacifiști! ― Reamintiți-vă ― îi spuse cu răceală ambasadorul ― că Liga a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
acest domeniu fiind practic nelimitate, și la urma urmei să-i extermine pe venusienii non-A până la ultimul? Expresia chipului lui Thorson era ironică: ― Tocmai asta-ți și spuneam acum o clipă. Fără a-l scăpa din ochi pe Gosseyn, uriașul își trase un scaun și se așeză călare pe el, sprijinindu-și coatele pe spătar. Încordarea cu care vorbi nu lăsă să planeze vreo îndoială asupra importanței lucrurilor pe care le spunea: ― Amice, iată cam care este situația. Cel Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
să-i lase o speranță. Oricare ar fi aceasta, trebuia s-o prindă din zbor și să încerce s-o folosească la maximum în avantajul său. Cu chipul întunecat, Thorson continua să-l privească cu intensitate. În cele din urmă, uriașul rosti gânditor: ― Ceea ce nu înțeleg eu, Gosseyn, e rolul dumitale în toată povestea asta. Părea cu totul descumpănit: ― Literalmente ai fost împins în scenă în ajunul atacului. Este clar ca lumina zilei că apariția ta era destinată să stopeze invazia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
de a extermina populația non-A de pe Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un ton liniștit, de constatare: ― Din cauza ta m-am hotărât să nu îndeplinesc acest ordin. Gosseyn presimțea această concluzie. Chiar de la primele cuvinte, uriașul se arătase fascinat de misterul lui Gilbert Gosseyn. Propria sa situație, însărcinările ce-i reveneau, fuseseră prezentate numai în treacăt, în chip de clarificări și explicații. Iar ce era într-adevăr aiuritor și în același timp incredibil, Thorson ― fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
oricâte succese ai repurta, peste puțină vreme vei fi bun pentru lada de gunoi. Și, având în vedere accidentul suferit de Gosseyn-III, este foarte posibil ca amintirile primului și ale celui de-al doilea corp să se fi pierdut. Chipul uriașului reflecta calculele interioare care i se derulau în minte, în așteptarea tensionată a declanșării unei acțiuni iminente. Reluă cu o voce seacă: ― Bineînțeles, voi plăti asistența ta la justa ei valoare. Nu voi distruge civilizația non-A. Nu voi folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
se deschise: în prag apăru dr. Kair urmat de Crang. Cu un semn Thorson îi indică să intre și Gosseyn, ridicat în picioare strânse tăcut mâna psihiatrului. Îl auzi pe Thorson și pe Crang schimbând câteva fraze în șoapte. Apoi uriașul se îndreptă către ușă. ― Vă las pe tustrei să puneți la punct detaliile după cum credeți voi că e mai bine. Crang m-a informat că pe Pământ a izbucnit o revoluție de mare amploare și trebuie să mă reîntorc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o ia. Și abia după aceea intră în cameră Thorson. Uriașul părea încântat. ― Ei bine, domnule Gosseyn ― spuse el, cu o nuanță de respect ― cred că n-ar fi tocmai prudent din partea noastră să continuăm antrenamentul. Asta nu pentru că n-aș avea încredere în tine... (râse)... eu am. Dar consider că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
se deplaseze el însuși pe Pământ. Asta da, era o veste bună. Deoarece căutarea secretului imortalității nu putea fi încredințată unor acoliți care, îndemnați de propria lăcomie de viață, ar putea fi tentați să deturneze cercetările în interesul lor personal. Uriașul aștepta în fața elevatoarelor când Gosseyn fu adus. ― Exact cum mă gândisem. Creierul tău suplimentar are și el niște limite. În fond, dacă ar fi putut să se opună singur unei invazii de o asemenea amploare, s-ar fi renunțat imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
vreodată că certitudinile lor pozitive contribuiseră la deranjarea creierelor prin care ei receptau realitatea lumii lor. Câțiva oameni în uniformă apărură pe una din porți. Unul dintre ei i se adresă lui Thorson într-o limbă guturală, încărcată de consoane. Uriașul se întoarse spre Gosseyn: ― E pustiu. Gosseyn nu răspunse. Abandonat. Cuvântul rezonă în galeriile minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere sunt, până la urmă, tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică, recapitulând scena. Trei celule într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător pereții în căutarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
ea. Deodată se întunecă. - Nu te-nțeleg, protestă ea. Nici întrebările. Vrei să mă derutezi? Cine este Discipolul? Bine, dar toată lumea știe că Discipolul este un prezicător obișnuit care a descoperit mijlocul de a se defaza. Avu loc o întrerupere. Uriașul, în cea de-a treia celulă, se mișcă și se ridică. Îl măsură pe Gosseyn. - Du-te la locul tău, zise cu o voce groasă. Și să nu te mai prind că vorbești cu Leej. Hai, valea! Gosseyn nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui non-A obișnuit. - Ai face bine să te dai înapoi, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
dai înapoi, zise monstrul cu glas amenințător. Discipolul mi-a spus că ea e a mea și n-am chef să am concurență. Gosseyn aruncă o privire întrebătoare femeii, dar ea se întinsese, cu fața la perete. Se uită din nou la uriaș. - Pe ce planetă suntem? întrebă el pe un ton neutru. Găsise nuanța dorită, deoarece celălalt își mai pierduse din agresivitate. - Planetă? zise. Ce vrei să spui? Asta era culmea. Gosseyn, al cărui spirit alerga deja și pregătea alte întrebări, bătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
noi vorbim, tu și cu mine, yalestena. Și-ți zic eu că o brodești ca unul născut pe-aicea. Preț de câteva minute, Gosseyn abandonă conversația. Se duse la locul lui și se așeză. Fluxul neural care se revărsa de la uriaș nu era amical. Conținea viclenie și un fel de suavă și ucigătoare satisfacție personală. O problemă: de ce acest om se prefăcea? La forța musculară yalertanul făcea parte dintr-o categorie aparte. Dacă ajungeau la bătaie, Gilbert Gosseyn va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
al civilizației galactice. Amândouă se găseau pe punctul de a fi înghițite în mecanismul unui război dus pe o scară atât de vastă încât sisteme planetare ar putea dispărea cu totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]