413,626 matches
-
anul acesta ni se înfățișează în ipostaze diferite, sînt provocați să privească atent în interiorul lor, sînt provocați să se descopere mai repede și mai responsabil, joacă în vreo șase spectacole la secția de actorie și în nu știu cîte vor urma ale colegilor absolvenți de la regie. Arată bine pe scenă, își stăpînesc - sau caută să o facă cît mai bine - vocea, rostirea, limba, își cunosc limitele, își cunosc corpul și ce anume pot face sau nu pot face cu el, se
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
importante, cîte abandonuri vor fi, nimeni nu poate știi dacă cei care au atras atenția acum, în această etapă a pregătirii și existenței lor artistice, chiar au cel mai semnificativ potențial și vor reuși pe termen lung sau revelațiile vor urma. Pentru că această profesiune trebuie privită pe distanță lungă, energiile și emoțiile trebuie, și ele, dozate pentru o călătorie întinsă, inițiatică, oricît ai fi de experimentat. Complexitatea pregătirii lor, în acest moment al absolvenței, mi se pare că îi apropie de ce
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
de deșteptare ale valențelor, ale dorințelor artistice, sînt nuanțe - ca în Vassa Jeleznova - la care nu m-am gîndit, dar care mi se par absolut plauzibile. Și, oricum, întărite de argumente scenice. Încă ceva, înainte să trec la analizele-flash ce urmează. În fiecare seară, după reprezentații, am stat de o vorbă, deschis, calm, constructiv, nu întotdeauna la unison, despre ce am văzut. Am vorbit, cu alte cuvinte, chiar despre teatru, dialog amorțit în breasla noastră, cu Valeriu Grama. Omul care știe
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
Gală, povestitorul nu știe să spună. Voi reveni, curînd, cu finalul dansat al săptămînii mele cu Casandra. Pe care l-am ratat la momentul cu pricina. A șasea seară, duete shakespeariene regizate de studenții-absolvenți și coordonate coregrafic de Roxana Colceag urmează să-și facă loc în memoria mea și în paginile revistei.
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
în bibliotecă, scriere aflată la granița insesizabilă dintre romanul polițist și parodie, nu s-a mai vorbit aproape niciodată despre "poetul" și "eseistul" George Arion. Romancierul a trecut definitiv pe primul plan. În acest roman și în cele care vor urma (Profesionistul, 1985, Trucaj, 1986, Pe ce picior dansați?, 1990) George Arion va avea drept eroi personaje cu existențe cvasi-schizofrenice, intoxicate de lectura cărților polițiste și de vizionarea thrillerelor ori a serialelor de sîmbătă seara. Aceste personaje cu existențe anodine alunecă
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
nostru îi displac filosofările exagerate în jurul textului poetic, exploatările psihanalitice și toate speculațiile duse prea departe, până la uitarea punctului de pornire. O mare parte din actualul volum o ocupă descrierea tematică propriu-zisă a operei, principala miză a cărții (p. 10-255), urmată de glose pe subiecte disparate (p. 257-371) și de un jurnal de bord al întregii explorări, cu note fragmentare, dar la fel de aplicate, deci fără divagații (p. 373-424). O anexă cuprinde o critică meticuloasă a ediției din 1978 Petroveanu-Botez a operei
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
boală, dar ea exista printre obsesiile simboliștilor, cu mulți poeți morți prematur (numele lor, obscure, poate cu excepția lui Panait Cerna, sunt contabilizate la p. 22-23). Foarte interesantă e și observația despre prestigiul literar al anarhismului la început de secol XX, urmată de constatarea că "Bacovia avea fibră de anarhist" (p. 137). Ce implicații în operă au avut goana socialistă după ideal și criza acestui ideal vedem din alte contextualizări și raportări la Ibrăileanu, Vlahuță, Macedonski, Delavrancea, Iosif și mulți alții, din
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de profesorul de clasice, devine material maleabil pentru "visul", apropiat de reprezentările "necanonice" ale vremii noastre, al unui "dublu" cu fantezie
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
Vorbesc despre poetul basarabean Antonie Solomon, primarul Craiovei, și Tudor Nedelcea care nu-și poate reține extazul liric și-l numește încă din titlu "dumnezeescul poet". l Revista ARGEȘ, nr. 1(271). Jean Dumitrașcu ne sfătuiește cu aplomb: "Eminescu trebuie urmat și ca om de către orice creator (și nu numai). Avem de învățat de la poetul național cum poți fi român adevărat, cum te poți pregăti la școli străine, asimilând ce are mai bun lumea, pentru a turna, în limba ta și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
obliga să nu intre în organizații militare considerate de cealaltă parte drept ostile. Punînd cap la cap toate acestea, singura concluzie care se poate trage este aceea că, în decembrie 1989, a fost o revoluție (încheiată cu fuga lui Ceaușescu), urmată de o contrarevoluție (de catifea?) eșuată, din cauza contextului istoric nefavorabil promotorilor ei (probabil, cu totul altfel ar fi stat lucrurile fără implozia Uniunii Sovietice). Practic, de voie, de nevoie, Ion Iliescu a fost obligat să se îndrepte într-o direcție
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
tinerețe nu a jucat tenis, de înotat nu știe să înoate, jocul de bridge nu îl cunoaște, permis de conducere n-are, simțul de orientare îi lipsește într-un mod îngrijorător, se pierde cu ușurință și se regăsește cu greutate". Urmează, e drept, un set de contra-note. Dar oare sînt ele îndeajuns de convingătoare? Pot șterge ele eficient umilințele ca și infinite ale funciarei inadaptări? "Complexul de superioritate al celui care a citit toate cărțile, a luat note mari la toate
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
este în ordine și se perpetuează inadmisibil confuzia dintre funcționarul ministerial, cel care gestionează informația și asigură comunicarea, și mediul profesional care construiește și avansează proiecte. Funcționarul bîntuit de elanuri creatoare, care încearcă să genereze cultura pe care tot el urmează să o arbitreze, poate fi orice, dar în nici un caz administrator și artist în același timp.
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
A fost un editor excepțional, căruia cultura noastră clasică, modernă și contemporană îi datorează enorm pentru programul înțelept de promovare. În istoria literară, a fost un mentor, un exemplu de dăruire, erudiție și competență. Oare câți vor ști să-i urmeze nu ideile și interpretările (care sunt irepetabile), ci principiile și direcțiile de acțiune culturală?
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
criteriul formării cazului dativ-genitiv singurit articlat". Hasdeu afirma că variațiile erau posibile și pentru că până în acel moment regula nu fusese explicitată: "Gramatica română n-a înfățișat pîn-acum, în această privință, nici o regulă statornică și demustrată dupre care ar trebui să urmăm, iar pronunția vulgară e de tot nedefinită și individuală" (în Studii de lingvistică și filologie, I, 1988). Tot Hasdeu formula și excepția, ca o subregulă particulară, întemeiată estetic: la cuvintele în -ie, genitiv-dativul ar prezenta "o urîtă concurgere a trei
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
ascultă verbul inflamat al lui Jaures și are chiar mici explicații cu soldații călare ai Gărzii Republicane. O dată întors acasă, în 1908, în climatul politic și moral încă marcat de răzvrătirile țăranilor din 1907 și de represaliile care le-au urmat, el se înscrie, cu acte în regulă, la socialiști, iar ceva mai tîrziu, în 1921, optează explicit ,,pentru afilierea la Internaționala a III-a Comunistă,,. Aceste angajamente publice și activități politice propriu-zise îi marchează puternic atît creația cît și estetica
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
mai este personajul cvasi-caricatural din Creangă, ci un soi de ofițer cinic școlit cu lecturi din Machiavelli, așa cum o demonstrează replicile sale din conversația cu Petru/Harap Alb: Folosești forța, luminăția ta, învingi prin viclenie, te faci temut de prostime, urmat și respectat de soldați, asta cred eu! Îi nimicești pe aceia care ți-ar face rău într-o bună zi! Îmbină viclenia vulpii cu forța leului! Să fii vulpe, ca să recunoști cursele, și să fii leu ca să-i sperii pe
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
și, în cele din urmă, condamnată la moarte prin ardere pe rug. Ducele Gilles de Rais, cavalerul lângă care luptase și pe care îl fascinase cu puritatea și înfățișarea ei angelic-androgină, nu reușește să o salveze, deși jurase să o urmeze pe Ioana oriunde. Chiar și în moarte. Îndurerat, se va retrage în fortărețele de pe domeniile sale din Vandeea unde va întemeia abația Sfinților Inocenți pentru a cinsti pruncii omorâți din ordinul regelui Irod. Dar durerea pricinuită de moartea Ioanei îi
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
tremurând vizibil de plăcerea istorisirii. - Așadar, să continuu. Prelati a explicat în fața Inchiziției planul său. Ducele de Rais trebuia împins la limita răului prin crime săvârșite în numele și prin invocarea Diavolului. Prin condamnarea și arderea pe rug, Gilles de Rais urma să sufere o inversiune malignă asemenea celei prin care vocile Sf. Mihail și a Sf. Ecaterina, care la început o sfătuiau pe Ioana d'Arc cum să învingă în bătălii, au condus-o apoi spre focul expiator și mântuitor. Ulterioara
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
uită spre privitor), dar și ca monolog. De aceea spuneam că mesajul se menține parțial fiind, practic, vorba de o resemantizare. După splendidul Hommage ŕ Edward Hopper, seria care a obținut în 2000 o mențiune specială a Premiului Arcimboldo, au urmat expozițiile Intimité, Les Bourgeoises d'Angoulęme, Les Couples mixtes, Les Contes de Fées și, cea mai nouă, Le Parcours de Dorothy, prezentată anul trecut. Cei care au drum prin Franța pot vedea această serie la Musée des Beaux Arts Epinal
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
amiabil, pe parcursul existenței sale componistice, de la o ipostază la alta a călătorului. Aceasta chiar dacă istoria muzicii savante a afișat o consecuție de modele (sau de mode) ale compozitorului-călător, modele (sau mode) ce au purtat în sine necesitatea de a le urma, precum și imanența capricioasă și uneori despotică ce trăiește din schimbare și se hrănește cu noutăți. La început a fost modelul (sau moda) compozitorului-pelerin; a urmat compozitorul-misionar; apoi cel explorator, pentru ca ultimele două model e (mode) să se identifice cu ipostaza
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
mode) ale compozitorului-călător, modele (sau mode) ce au purtat în sine necesitatea de a le urma, precum și imanența capricioasă și uneori despotică ce trăiește din schimbare și se hrănește cu noutăți. La început a fost modelul (sau moda) compozitorului-pelerin; a urmat compozitorul-misionar; apoi cel explorator, pentru ca ultimele două model e (mode) să se identifice cu ipostaza compozitorului-conchistador, respectiv, peregrin. Și nu neapărat că ceva a fost foarte rău, de vreme ce aceste modele (mode) s-au schimbat de-a lungul evoluției muzicii savante
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
ce era vechi, uzat, ori că muzica e o fiică a cărei mamă nu vrea (sau nu poate) să-i supraviețuiască. A visa înseamnă a crea. A crea este o dorință ca o chemare. Chemarea deschide drumul călătorului ce-și urmează himera. Să construiești o himeră e ca și cum ai provoca realitatea. Iar parcurgerea celor cinci ipostaze ale compozitorului-călător este o realitate conform căreia muzica savantă și-a oficiat pe deplin aventura.
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
ori invers: Dinu fiind vesel, deschis, exuberant, dezordonat, nu ca celălalt, sumbru; și îi plăcea să glumească, ori să arunce avocățește fraze celebre, cum striga de pildă anarhistul londonez - noi suntem în ordine mai ales când suntem în dezordine!... (Va urma)
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
neștiind a tămădui apoi ideea de amestec cu hemoglobina zămislind înzoriri/apusuri în interiorul nostru niciodată plin până la refuz - intimitatea - infinitul nostru personal! - fuzionând cu înțelesul destinului ca textualism divin și eventual simplisimă remarcă între paranteze la finalul Testamentelor: (va urma)
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
a pune piedici lui Mihai Berechet. "Cât de ușor e să vrei să distrugi, ascuns după perdelele groase ale minciunii, căutând în propriul tău întuneric întunericul pe care vrei să-l azvârli în viața altora! Peste vreo douăzeci de ani urma să aflu cine le scrisese..." Lui Mihai Berechet i se înscenează și un Ťproces publicť pentru "descalificare" și o interdicție de doi ani îl ține departe de activitatea regizorală. Perseverentul denunțător nu era altul decât... unul dintre frații săi. Ca
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]