1,473 matches
-
lui Viv. — E OK? Nu, nu e ce-am crezut noi. A fost la cineva... la un dentist nenorocit - a scăpat-o de sarcină. — O, nu, spuse Mickey. — Încă sîngerează. Probabil că... nu știu. Poate că i-a obturat peretele uterului. — Bun, zise Mickey și se Întoarse. O să merg cît pot de repede. — Așteaptă. Așteaptă! Îi e teamă de poliție. Viv le urmărea expresiile fețelor. Se ridică din nou. — Nu trebuie să apară nici un polițist! zise ea. Nu trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
femeilor, nici despre apartenența la altă specie decât cea umană. Prin urmare, doar pe baza lor nu se poate constitui legitimitatea alungării din specie. Nici un sexist serios nu spune că femeile sunt mai puțin oameni, suboameni sau extraoameni fiindcă au uter, ovare și sâni. Nici o inferiorizare sau excludere nu se fondează pe anatomie. C.T. Popescu intuiește bine acest lucru. Atunci, discriminarea trebuie să se fondeze pe altceva: capacitate de raționare inferioară, imposibilitatea de a opera cu raționamente și lipsa de discernământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
faptul că fiecare bărbat s-a născut în urma deciziei unei femei de a-i da viață. Femeia are organele reproductive dispuse intern, ea nu este lipsită de ele. Nu văd în ce constă castrarea. Femeia castrată este femeia fără ovare, uter și clitoris. Concepția despre castrare este stupidă și unidirecțională. Până la urmă lumea reală pentru noi se confundă cu teoriile pe care le adoptăm despre ceea ce înseamnă lumea reală. Dacă adopt teoria lui Freud și chiar cred în ea, o să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
trișarea” cotidiană a rației alimentare, sistemele improvizate de iluminat și căldură, dizidențele față de educația oficială. Pentru cei care sunt educați în mituri intelectualist-elitiste și nu suportă „coborârea” în tărâmul celui mai concret dintre faptele brute: intervenția statului în propriile noastre utere, cartea rămâne o probă de forță a cercetării asupra unui fenomen care se multiplica pe măsura împuținării vieților noastre: cel al propagandei. Propaganda a devenit singura ofertă care a excedat cererea. Nici o resursă nu a fost folosită cu zgârcenie. Doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
în sfârșit! Înainte de a pleca spre Zakynthos am stat și m-am gândit destulă vreme la funcția fantasmelor. Este limpede că această insulă a funcționat pentru mine ca o fantasmă. Dar fantasmă a ce? A paradisului pierdut? A întoarcerii în uterul primordial? M-am gândit chiar și la fantasma androginului. Destul de nelimpezită, m-am tot întrebat, de fapt, ce-i de făcut cu fantasmele? Cum să scapi de ele? Pe de o parte e bine să ai curajul să le poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
sisteme de celule-mamă, fără distrugerea embrionului, ceea ce va face acceptabile din punct de vedere etic terapia prin gene, apoi clonarea terapeutică și, în sfârșit, clonarea reproductivă. Până la urmă, ființa umană va fi fabricată ca un artefact pe măsură, într-un uter artificial, având caracteristici alese anterior. Ființa umană va deveni atunci un obiect de piață. Grație formidabilelor progrese pe care le putem aștepta de la nanoștiințe, fiecare va spera chiar să-și transfere într-un alt corp conștiința de sine, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și jachetele Încălzite electric. Harry clătină din cap când cei trei Își făcură apariția. Vă place celula noastră căptușită? zise el, ciocănind În peretele izolat. E ca și cum ai locui Într-un vagin. Nu ți-ar plăcea să te Întorci În uter, Harry? replică Beth. — Nu, am fost acolo. O dată e de ajuns. — Costumul ăsta nu-mi place deloc, spuse Ted, trăgând nemulțumit de poliesterul colant. — Îți pune În valoare burtica, remarcă Harry. — Să ne tragem un pic sufletul, propuse Barnes. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aproape incredibile, se va fi sfârșit. La șase ani lovită de poliomielită, la optsprezece victimă a unui accident teribil - un tramvai lovește autobuzul în care se afla și o bară metalică îi străpunge trupul, intrând prin piept și străbătându-i uterul -, Frida este o poveste vie despre durere și despre cei care nu își lasă visele să moară. Frida pictează în scaunul cu rotile și în pat, sprijinită de mama sa. Când reîncepe să meargă, îl cunoaște și se căsătorește cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
nici măcar nu clipi. Ea și Simon aveau o politică în privința întrebărilor de genul ăsta: sinceritate absolută și stânjenitoare. — E un mic dispozitiv, făcut de obicei din cupru, pe care femeia îl introduce în vagin și care împiedică fixarea ovulului în uter, astfel încât sperma lui tati să nu-l poată fertiliza. Lottie o privi circumspectă. — Zău, mamă ... Sophie îi făcu cu ochiul surioarei sale. — Nu trebuie să inventezi povești din astea, oricum noi nu credem o vorbă din basmul ăsta cu vaginele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lucrul ăsta și să se bucure de el, când se întâmplase în împrejurări atât de încurcate? — Haide, Henrietta își dădu seama după tristețea din ochii prietenei sale că nu era convinsă încă, doar ești ziaristă. În epoca aceasta în a uterelor de închiriat și a clonării, trebuie să se poată afla și cine e tatăl unui copil. Dacă ești atât de îngrijorată, de ce nu zbuciumat problema? Fran se agăță de această idee ca de o plută în mijlocul oceanului tumultuous. Oare exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
faci o programare. O să ai propriul tău centru de tratament gratuit, la domiciliu. — Cu excepția faptului că nu cred că specialiștii în probleme de fertilitate știu mai multe decât știm noi despre vărsat de vânt și mononucleoză, dar dacă vorbim despre utere, m-am aranjat. — Fran... Stevie se opri și se uită în jur. Era atât de târziu, că nu mai rămăsese nimeni în redacție în afară de ele. Chiar îl iubești pe Laurence, nu? — Stevie! Ce întrebare! Sigur că îl iubesc. Sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau a propriei sale familii. Chiar și acum, după ce revenise în țară, petrecea aproape zilnic câteva ore bune în subteranele orașului. Îi plăcea să simtă, să pipăie cărămizile pereților. Pătrundea cu încredere în bezna galeriilor. Era ca o întoarcere în uterul uriaș al pământului din care apăruse el, Iancu, urmașul Văcăreștilor. Se regăsea pe sine. Stătea față în față cu ochiul atent, blând sau mustrător al familiei sale. Își recunoștea dorințele, neliniștile, limitele, îndoielile, căderile și înălțările. Le mărturisea cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măruntaiele izolate acustic ale casei, ca un instructor de la Crucea Roșie ținând cadența la niște cursuri de respirație artificială: „Inspirați aer bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
faci neapărat ceva. Chiar și munca voluntară la un spital te-ar smulge din apatie și nu ți-ar strica probabil nici la valvă sau la alte chestii. Pleacă, cel puțin o oră pe zi, din casa aceea ca un uter. Du-te și te plimbă, Ignatius. Privește copacii și păsările. Dă-ți seama că viața pulsează în jurul tău. Valva ți se închide deoarece are impresia că se află într-un organism mort. Deschide-ți inima, Ignatius, și ți se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun cîte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au influențat în vreun fel? Cu siguranță. Lucrurile pe care, văzându-le, mă simțeam jenată, acestea au fost antimodelele mele...! Spui într-un poem mai vechi: "Am râvnit această experiență perfectă:/ să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-ntr-un uter matern/ și să tac dracului...". Ce are de tăcut un poet? Cât trebuie să vorbească, cât trebuie să tacă? Ce ai tăcut, când trebuia să vorbești? Ce ai vorbit, când trebuia să taci? Cum comentezi zicerea eminesciană "Poezie? Sărăcie!". Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tuturor. Sunt inutile visele despre fuga În insulele Moruroa sau Galápagos. Chiar și Bikini cea intoxicată de norul radioactiv apasă pe umerii noștri, ai tuturor. În clipa aceea Își dădu seama de asemănarea În limba ebraică dintre cuvintele „milă“ și „uter“1, precum și dintre „forceps“ și „a trage o Învățătură“2, și se mustră imediat pentru jocurile astea de cuvinte, poetizarea asta, care nu era mai puțin demnă de dispreț decât faptul că ministrul apărării spusese „preț“, când de fapt voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
licentios-sclifosit În Romanul îndrăgostirii de mama (Mentor Macro, București, 2005), Adrian Georgescu încearcă să reconstituie, căzut parcă în transă, momentul în care a fost procreat. Este o încercare temerară (din punct de vedere literar), de aceeași natură cu „amintirile din uter“ incluse în romanul Orbitor al lui Mircea Cărtărescu. Autorul joacă deci la miză (artistică) mare, dar, din nefericire, mijloacele de care dispune sunt modeste. Drept urmare, ceea ce putea fi o reprezentare metafizico-fiziologică devine frecvent una doar fiziologică, în consonanță cu „mizerabilismul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gol, ci o explozie de sens a reușit acoperirea. Și stau alături acum, înfrățite, învolburate, cea mîngîiată de cuvînt, lumina, și întunericul cald și protector, substanța cea încă ne-bine-cuvîntată. Mi-e dragă strălucirea. Mi-e dragă bezna nopții protectoare. E uterul cel fără răutate din care urmează să mă nasc. Îndată văd cum, la Poruncă, acestea două se despart și le cunosc distinct și încă-mi par mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se aude un oftat general
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se știe că joacă un rol esențial În declanșarea ciclului menstrual, ba unii vorbiră și de poziția unui anumit asteroid aflat În spațiul cosmic ce urma să lovească din plin Pământul În anul 2030. Dacă În toată tinerețea lui Pafnutie uterul și ovarele sale rămaseră sterile, printr-un capriciu al sorții, la vârsta de 78 de ani, trupul venerabilului stareț, trecut prin atâtea privațiuni, devenise din nou un organism activ, chiar mult mai activ decât fusese În tinerețe. Toate aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
melci... Ce diferență poate exista la nivel instinctual”, Își continuă gândul Oliver, „Între Olivia, femeia-salcie, cu fața acoperită de cochilii, și femeia Bernic, a cărei carcasă goală aduce cu o scoică și al cărei trup gelatinos te absoarbe ca un uter În neantul lui... Amândouă sunt o apă și-un pământ...” Și ca să alunge „stafia” ce Înainta urcând pe scări spre el, masterandul, aducându-și aminte de câinele Spinoza, scoase un urlet prelung, după care, Îndreptându-și ținuta, intră cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că glumiți”, murmură Noimann. „Sunt bărbat” (Noimann folosi cuvântul mascul), „cum aș putea să fiu Însărcinat?” „E vorba de o sarcină extrauterină”, o drese celălalt. „Chiar dacă ar fi vorba de o astfel de sarcină, ar trebui să existe și un uter...” „Desigur că există și un uter”, murmură ciungul, tot Împingându-și ciotul În gaura din talpă, ca Într-o scorbură, ca și cum ar fi Încercat să ajungă la capătul ei, unde ar fi trebuit să găsească un cuib... „Sigur că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann folosi cuvântul mascul), „cum aș putea să fiu Însărcinat?” „E vorba de o sarcină extrauterină”, o drese celălalt. „Chiar dacă ar fi vorba de o astfel de sarcină, ar trebui să existe și un uter...” „Desigur că există și un uter”, murmură ciungul, tot Împingându-și ciotul În gaura din talpă, ca Într-o scorbură, ca și cum ar fi Încercat să ajungă la capătul ei, unde ar fi trebuit să găsească un cuib... „Sigur că există”, repetă el, probabil ca să abată atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-o scorbură, ca și cum ar fi Încercat să ajungă la capătul ei, unde ar fi trebuit să găsească un cuib... „Sigur că există”, repetă el, probabil ca să abată atenția lui Noimann. „Am studiat și eu totuși Medicina, știu cine posedă uter și cine nu...” „Am afirmat Întotdeauna și afirm și acum că dumneavoastră sunteți un om cât se poate de doxat. Un adevărat enciclopedist...” „De ce mă luați peste picior?” Întrebă stomatologul. „Nu vă iau peste nici un picior”, replică ironic falsul Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sunteți un om cât se poate de doxat. Un adevărat enciclopedist...” „De ce mă luați peste picior?” Întrebă stomatologul. „Nu vă iau peste nici un picior”, replică ironic falsul Satanovski. „De altfel”, adăugă el, „piciorul dumneavoastră e pe mâini bune... Cât despre uter...” „Spuneți odată ce aveți de spus și nu mă mai chinuiți atât...” „Iată cum stă chestiunea”, se hotărî să vorbească mai de-a dreptul ciungul. „Există cazuri când și bărbații sunt Înzestrați cu uter... Știți, excepțiile Întăresc regula...” „Vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]