3,641 matches
-
a prea mâncat.Vulpea-n cale îi apare,O-ntreabă ce merinde are.Ea multă hrană-a adunat,Dar, totuși, azi l-a refuzat:„- Nu pot să-ți dau, fiindcă știi,Acasă am și eu copii,Și-apoi, atuncea când vânai,... XVI. AMINTIRI DESPRE PĂCALĂ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. V-amintiți voi de Păcală, Cel mereu cu traista goală? Colinda prin astă lume, Făcând fel și fel de glume. Critica prostia mare, Când
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
atunci, le prețuiește,... XXXII. CÂINII RIVALI, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2044 din 05 august 2016. Un om la curtea lui ținea Doi câini, pe care îi iubea. Pe unul l-a școlit, în fine, Să știe a vâna mai bine. Al doilea a fost instruit Să știe cum e la păzit, Să îngrijească-ograda-n care Aveau cu toții bunăstare. La fel mâncau cei doi dulăi, Stăpânul se-ngrijea de ei, Dar câinelui cel vânător Nu-i convenea regimul lor. El
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Că nu sunt și eu vânător, Stăpânul m-a vrut păzitor! Mâncarea o primim la fel, ... Citește mai mult Un om la curtea lui țineaDoi câini, pe care îi iubea.Pe unul l-a școlit, în fine,Să știe a vâna mai bine.Al doilea a fost instruitSă știe cum e la păzit,Să îngrijească-ograda-n careAveau cu toții bunăstare. La fel mâncau cei doi dulăi,Stăpânul se-ngrijea de ei,Dar câinelui cel vânătorNu-i convenea regimul lor. El spuse câinelui de
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
vin lumini, scântei, Iar vraja nopții, mă cuprinde-ndata. Purtata-s de miros ,spre înălțimi celeste, În care nici lumină dreptății nu apune, Si-alaturi de Atena îl sprijin pe Oreste, Fiul ce pe-Agamemnon dorește să răzbune. Artemis mă vânează, că sunt a ei fecioara, Iar semiluna să mi-o pune că pe-o mitra. Săgeată ei din arc e rază selenara,, Si toga dragostei mi-o prinde cu o scumpă chitra... Floarea de tei e Ares din negura-nserarii
VRAJA FLORII DE TEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376118_a_377447]
-
2166 din 05 decembrie 2016. să n-ai nicio grijă păianjenul timpului se odihnește pe propria plasă aș putea crede că e chiar puțin bolnav și prea singur printre atâtea destine pe care trebuie să le vadă și să le... vâneze nu asta e oricum durerea mea doar știi că nu mă sperii nici de fuga nici de înghețul ce plutesc zilnic pe pânză doar că uneori mă mâhnește rătăcirea bietului păianjen de la unul la altul încât nu moartea ci rănile
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
sunt vocile care susțin că la Balc are loc un adevărat măcel al mistreților pentru a demonstra un altfel de stil de viață, pentru că se poate și fără să se respecte nicio lege, nicio regulă, nicio morală, deoarece se pot vâna cele mai mari trofee, pentru că, în final, are loc un adevărat ritual în cinstea zeiței Artemis și a zeului Pan. Acest demers ritualic, nu face altceva decât să scoată în evidență tendința actuală a vizunii românești și europene de a
ZEUL VÂNĂTORII EUROPENE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376691_a_378020]
-
și ne îmbrățișăm în secret, Neștiind despre venirea vreunui pas. Îți zîmbesc prin întrebarea dacă-mi zâmbești, Mă prind copilă năzbâtioasă privind, în oglinda apei, Visul despre dragostea-împăcare Și îmi cânt din inima ta, curajul descătușării. Te las să-mi vânezi înțelepciunea lacrimii Și mă amuză straiele camuflaj cu tot cu pușcă. Te crezi carnivorul norocos Sau, poate, ai înțeles că nu există cuvântul noroc? Vom ține post ca să iertăm sârma ghimpată Și pădurea ne va fi doar mamă prin inocentele animale. Am
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
Piersic al maestrului Eugen Albu. Că de fiecare dată, revista „Agora literară“ conține o importanță secțiune închinata poeziei. Semnează versuri, în acest număr: Valeriu Pricina, Elisabeta Iosif, Puiu Răducan, Mirela Bălan, Titina Nica Țene, Constantin Mândruța, Ion Iancu Vale, Cornel Vâna, Mariana Zavati Gardner, Basil Decart, Ioan Vasile Indricău, Virginia Brănescu, Liviu Zanfirescu, Emanoil Iuonaș (care a și asigurat, alături de Lazăr Morcan, „interfață grafică“ a acestui număr al revistei), Vasile Cristea, Iosif Ciuterei, Petru Jichici, Romulus Moldovan, Gjekȅ Marinaj, Oana Manolescu
A APĂRUT AGORA LITERARĂ, ARTICOL DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372763_a_374092]
-
se șterse la gură, apoi și-o clăti cu apă dintr-un izvoraș din apropiere. „Oare ce va urma?” - se întrebă cuprins de o tristă amărăciune. „Pentru ce mi-am sacrificat viața, dacă voi ajunge asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de propriii mei oșteni?” Se așeză trist pe un trunchi răsturnat. În acel moment, nu-l mai interesau nici domeniile, nici comorile, ci doar salvarea propriei vieți. „Nu voi ceda tocmai acum!” - se încurajă el. „Trebuie
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
apoi și-o clăti cu apă dintr-un izvoraș din apropiere. „Oare ce va urma?” - se întrebă cuprins de o tristă amărăciune. „Pentru ce mi-am sacrificat viața, dacă voi ajunge asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de propriii mei oșteni?” Se așeză trist pe un trunchi răsturnat. În acel moment, nu-l mai interesau nici domeniile, nici comorile, ci doar salvarea propriei vieți. „Nu voi ceda tocmai acum!” - se încurajă el. „Trebuie să existe o soluție
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
ducea doar o dată pe an, pentru a-și procura veșminte. Era un vânător iscusit, cunoștea mai multe metode de a prinde iepurii sau urșii în capcană. Coliba era situată într-un afund de pădure, astfel că unchiul Stump putea să vâneze și în apropiere de casă. Aici, în munți și în păduri, trăiau multe animale sălbatice, de aceea, munții erau numiți de călători Munții Sălbatici. În zilele de iarnă, aproape că nici nu puteai să străbați pădurea din cauza înfometatelor animale, lupii
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
alegând să folosească înjurătura ca pe singura modalitate simplă și directă de a-și vărsa focul ajuns, iată, vălvătaie, din pricina naturii dezlănțuite dar și pleaznă scăpărătoare de destin nemilos cu care viața a avut grijă a-l atinge, îmbrobodi și vâna și care-l ținea cel mai adesea în frâu, de care însă, paradoxal, a fost „cârmit” de câte ori sărea pârleazul. Astfel de corecții necesare sunt bune și în situația sus amintită dar cu siguranță și în alte cauze, timpuri, locuri sau
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Acum suntem chit. Tăcerea e dovada că de inimă stă atârnată o piatră. Am prins infinitul de coada ochiului și nu s-a mai zbătut. Ceream apă deșertului, iar soarele s-a rușinat și s-a ascuns în tine. Am vânat vânătoarea ta și m-am ales cu un colț de pădure. Prinsă în jocul luminilor, n-am mai știut ce înseamnă întuneric. Lumea scârțâie viața, precum un afon vioara. Ciripeam și eu de pe un ram, iar copacul s-a scuturat
GÂNDURI CIUPITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374671_a_376000]
-
de la VICTORIE!” Iată că ne este dat să împărțim azi victoria. Mie îmi revine meritul de a fi avut dreptate atunci când am descoperit o sensibilitate aparte în versurile acestei autoare: “Valentina aleargă pe câmpul poeziei cu exuberanța tinerească, lăsându-se vânată de ispite, dorințe, iluzii, vise - toate frumos îngemănate într-un buchet de versuri line, de o sensibilitate aparte, un mănunchi de versuri fine, care vorbesc de la sine : : « Tot ce scriu, scrie sufletul meu/ Pictând speranțe și vise,/ Într-o lume
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua afară ,ninge în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit arhangheli de ceară vânează albine! Valul mării se sparge în priveliști sumare mizeria vieții se-mprăștie în coduri de bară un clopot mai bate ,liturghii legendare viruși războinici se plimba prin gară! La rand stau masonii cu pecetluirea vieții sub zgomot de arme ,zgomot
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
se întristă peste măsură de puținele vorbe ale ciobanului. Pentru atât lucrase el pe brânci timp de trei ani? Așteptase o poveste din care să poată să înțeleagă cum să facă să prindă pasărea de aur. Fără poveste cum să vâneze pasărea? Privind înapoi spre casa ciobanului își dădu seama că acei trei ani în slujba lui Baci Ștefan se încheiaseră chiar la începutul primăverii. Zăpada se topise de tot pe culmile muntelui iar poiana de sub coastă era de-acum verde
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
alte sute câte vrei, Viața pe lângă tine-a trecut Și nimic util nu a făcut. Viorel: Cum nimic? Eu m-am jucat. Mama: Și greierul toată vara a cântat, Și iarna a rămas nemâncat Și moartea pe el l-a vânat. Viorel: Lasă-mă, am obosit, De predică m-am plictisit, Un ceai cald nu mi-ai adus, Jocul iar mi l-ai distrus. Mama: Să te culci, să nu mai stai, Pe calculator că-i vai, Cu nimic nu te
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii... Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Referință Bibliografică: Spiritul unui popor într-un singur nume: Mihai Eminescu / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SPIRITUL UNUI POPOR ÎNTR-UN SINGUR NUME: MIHAI EMINESCU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379173_a_380502]
-
morți, moartea predică singură, în piața publică muștele își scriu memoriile, copilul veni cu oglinda, se scutură grinda de atâți spânzurați, vânt de sare și soare îl biciuiește. Se plimbă gol pe malul abrupt. Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează. Inamicul este însuși oceanul, dar este și salvarea. Cine îi șterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile? Norii se depărtează imperiali. Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiți. Barba se ia ca o cenușă pe degete, goluri de
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene prin scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog, Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul În iarnă; primăvara, le-or împușca. Al lor păcatul! Pe drumurile din pădure, trec sănii șir, trase
E IARNĂ-N MUNȚI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374212_a_375541]
-
Poate fi întâlnit în munți pâna la altitudinea de 3500 m, în apropierea lacurilor, în deșerturi. Vara se adăpostește în peșteri, grote, mine și alte cavități subterane sau în podurile caselor. Iarna hibernează în peșteri, mine, grote. Modul de hrănire: Vânează în apropierea adăposturilor, la înălțimi mici, prinzând insectele din zbor sau colectându-le ocazional de pe pământ. Se hrănește cu insecte de dimensiuni mari, hrana preferată fiind fluturii de noapte, cărăbușii și alți gândaci. Reproducerea: Se împerechează toamna, la sfârșitul lunii
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
a Europei. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în munți până la altitudinea de 2000 m, în apropierea lacurilor, în deșerturi. Vara se adăpostește în peșteri, mine, în alte cavități subterane și în podurile caselor. Modul de hrănire: Vânează în apropierea adăposturilor la înălțimi mici. Se hrănește cu insecte de dimensiuni mici. Reproducerea: Se împerecează toamna, la sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. Perioada de gestație este de aproximativ 7 luni. Spre sfârșitul primăverii femela naște de regulă unul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Zboară la înălțime mică, printre coroanele copacilor sau deasupra poienelor. Vara se adăpostește în peșteri și în construcții vechi. Deseori hibernează în adăposturi de același tip. Modul de hrănire: Iese la vânătoare seara târziu. Zboară relativ încet, dar foarte agil. Vânează la înălțimi mici prinzând insectele ce zboară deasupra pământului sau a ramurilor copacilor. Se hrănește cu insecte de talie mare. Reproducerea: Împerecherea începe pe la sfârșitul verii, după terminarea perioadei de lactație. Gestația durează 60 de zile, după care femela naște
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
adăpostire și de hrănire: Preferă zonele aride și pe cele împădurite. Vara se adăpostește în peșteri grote, mine. Poate fi întîlnit și în podurile caselor, în beciuri. Modul de hrănire: Iese la vânătoare seara târziu. Zboară relativ încet dar agil. Vânează la înălțimi mici prinzând insectele ce zboară deasupra pământului sau colectându-le ocazional de pe substrat. Se hrănește cu insecte de talie mică. Reproducerea: Împerecherea începe îndată după terminarea perioadei de lactație sau în timpul hibernarii. Spre sfârșitul primăverii (mai-iunie) femela naște
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
din preajma râurilor sau a lacurilor. Vara se adăpostește în scorburile sau sub scoarța copacilor, în fisurile din stânci, în construcții părăsite. Iernează în peșteri, mine, grote și beciuri, cu umiditate ridicată. Modul de hrănire: Iese la vânătoare o dată cu apusul soarelui. Vânează în apropierea râurilor sau a zonelor inundabile din preajma lor, însă, la depărtare de adăpost. Prinde insectele din zbor deasupra apei sau le colectează de pe suprafața ei. Se hrănește cu insecte mici, care trăiesc în vecinatatea apelor. În timpul unei nopți poate
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]