2,982 matches
-
Richard Strauss, în timp ce răsfoiesc alene albumul cu poze, ca de fiecare dată când nu am nimic altceva de făcut, încântată de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară. Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea, troienindu-mi fereastra și sperând să mă încarcereze îndelung în casă, cu troienele de nea înghețată. Continui să-i răspund ignorându-l și lăsându-mi privirea să zăbovească mai îndelung pe o fotografie frumoasă, de unde-mi
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MAGIA ANILOR... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Sunt bucuros și ud cu lacrimi nn vârtej de trăiri și serpentine; iubirile mi le-am mutat în patimi, tristețea am ucis-o în mine. Pe unde calc, același susur de izvoare taie în suflet un un sarcastic fior; râde-n ochii mei, eterna frământare și tot mai
MAGIA ANILOR... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376009_a_377338]
-
de false panașuri, prin care, în luptă, arunca fulgere surprinzătoare. Era înzestrat cu puteri supranaturale, astfel că, atunci când se înfuria, îi ieșeau jeturi de raze și flăcări din ochi, din gură, din piept, ori din picioare, transformându-se într-un vârtej de foc ucigător.Din cauza asta toți se fereau din calea sa pentru a nu fi topiți sau pulverizați în vapori fierbinți, de razele lui. Generalul VÂNT FIERBINTE, comandantul vânturilor fierbinți, o matahală umflată la față, cu fălcile ca niște foale
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
Corpul de Pază al Căpcăunilor. Această faptă trebuie pedepsită. Există dovezi clare că a pătruns ilegal în Grădina Fericirii Veșnice și a atentat la siguranța și suveranitatea imperiului nostru. - Așa este, țâșni și Uragan de Foc, aruncând în plafon un vârtej de flăcări. Aceștia doi sunt spioni diversioniști ai ticăloasei de împărăteasă și i-a trimis să picăm în plasa ei. Precis se pregătește să ne atace. Sunt pentru pedeapsa cu moartea prin aruncarea lor în cuptorul solar, transformându-i în
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
aproape iubite să mă îmbăt de gustul de must și de gutui coapte se dezlănțuie sălbatic vântul tomnatic pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
apropia de puntea țuțuită o respectam oricum cu toții fără restricții. Nebun trebuia să fii - sau poate un haiduc pe fugă - ca să te atârni de frângiile acelea semiputrezite și să treci dincolo, peste apele negre și mâloase ale Cibinului, pline de vârtejuri din care unii n-au mai ieșit vii. Așa că ne duceam și ne întorceam cuminți pe drumul ocolit dinspre livezile sașilor, căznindu-ne să urcăm și să coborâm dealul de pe ”Piatră”. Chiar dacă din pădure se zăreau casele noastre peste râu
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
val” (p. 466). Tot aici, cealaltă parte a decorului teluric, Cetatea păduroasă, e reținută ca amprentă emblematică pentru lirica poetului: „În codrii fără capăt, verdea zare/ A frunzelor, a ierburilor, lin/ M-acoperă, de vis și vreme plin,/ Într-un vârtej de umbre mișcătoare./ Copitele, pe drumul de pământ,/ Se-aud distinct, ca inima. Și-n gene/ Port toată mierea dulcilor poiene/ Ce mă-nsoțesc vibrând, din când în când” (p. 479). Poetul recunoaște că toată opera sa e un zbucium în
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
pe un drum ghidat de unul din lume, care se crede a fi „Cel de Sus”, să nu vă imaginați din ceruri; când spun de sus, și nu mă interesează ceea ce crede el, mă gândesc la un par în care vârtejul vremii l-a agățat, pentru a-i privi pe cei mulți. Am putea discerne, dar este mai ușor să-l urmezi ca necuvântătoarele pe semenul care prin neputință înșeală speranțele, zicând că merge pe un drum drept, spre fericire. Ce
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
doar rolul omului de protocol. Poziție care nu-i displăcea, atât din comoditate, dar și pentru că-i satisfăcea ifosele de titrat cu diplomă. Cum, comerțul acesta presupunea multă alergătură, efort și timp pierdut, a înțeles că trebuie să intre în vârtejul jocului, altfel, vorba lui, ești azvârlit pe tușă. Și hoțul de socru-său tot îi promitea niște acțiuni pe numele lui, promisiune mereu amânată, spre a-i da a înțelege că nu l-a „convins” cu talentele lui de negustor
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim arzând în junglă ca o torță. Al.Florin TENE Referință Bibliografică: Arzând ca o torță / Al Florin Țene
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373129_a_374458]
-
de la crucea Baștii în jos „potopul de foc” se propaga cu repeziciune înspre șoseaua principală, ce lega Orașul Stalin de Câmpulung și Pitești, pe partea stângă a Râușorului, afluent al Dâmboviței în amonte și cuprinse întreg arealul civic într-un vârtej grandios de plasmă fierbinte. Cealaltă parte a perdelei de foc, înaltă până la cer, era cea din Suseni, ferită datorită direcției vântului din fața tăvălugului de făcări și fum înecăcios și străveziu. Foachea lui Panacoadă, vecina noastră și verișoara mamei, îndeobște prăpăstioasă
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
necunoscut. Mișcările îi sunt dezordonate și se zbate disperat. Este când afundat în adânc și răsucit în toate părțile, când scos la suprafață că abia trage câte o gură de aer. Operațiunea părea că se repetă la nesfârșit în acest vârtej și forțele încep să-i cedeze. Deodată simte sub piciorul stâng ceva tare. Este un pinten stâncos. Împinge în el și se aruncă în afara vâltorii. Se rostogolește la vale, cade în gol în altă cascadă, iar la următoarea reușește să
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
-Mă uit la ceas și, într-adevăr, nu au trecut decât patruzeci-cincizeci de minute din clipa în care ne-am oprit sus, pe potecă, să dezbatem tema ciorovăielii dintre Papa și Babacul. -Ia uite a naibii tehnică americănească, te ia vârtejul timpului și ceasul cu busolă și ecran fosforescent funcționează ca nou! Ori și povestea asta cu tunelul și întoarcerea în timp o fi tot de proveniență americană?! strigă enervat Papa. -Nu știu de ce sari aiurea, că sigur părinții și bunicii
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
propuse molcom Diplomatul. -Miramoț, nu ai tu niște versuri pentru așa ocazie? gânguri Flower-Power. -Versuri? Cum nu?! zise fata repede. Apoi scuturându-și bretonul și pletele scurte, începu să recite serioasă: O, Rege-Timp, ne-ai răvășit pe toți/ Cu un vârtej și-o tulbure cădere!/ Tu ne-ai schimbat al vieții curs și sorți,/ Suntem acum din nou copii fără putere... -S-ar cuveni ceva mai mult optimism, unde dai peste un așa noroc! inteveni Diplomatul. Și continuară să sporovăiască, adunați în jurul
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
care ne plăceau amândurora: Alexander, Emanuel și Robert. Cand a aparut Doru,l-am întrebat la ce concluzie a ajuns, și mi-a zis, ezitând încă: - "Știi ce? Hai să fie Robert!" Numai că a treia zi, a sosit val- vârtej și a declarat: M-am razgândit.Nu mai vreau Robert, vreau... Efectiv, credeți-mă, mi-a pierit complet din amintire ce nume a spus; știu că l-am întrerupt ,decretând: "Prea târziu! Am dat déjà anunț( faire-part) la ziar cu
NUMELE DIN FAMILIA NOASTRĂ- ISTORIE ȘI ANECDOTE( VERSIUNE CORECTATĂ ȘI REEDITATĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372170_a_373499]
-
Tocmai atunci pătrunse nora Angelicăi. Aceasta rămase stupefiată de scenă. - Am să chem carabinierii! Și Florica smulse telefonul Angelicăi de pe măsuță. - Che succede? Che succede?(Ce se întâmplă?) - întreba disperată signora Rossa când auzi numele de „carabinieri.” Florica ieși val vârtej în curte și se îndreptă spre gangul de ieșire. Doamna de la agenție trecu aproape în fugă pe lângă ea și se pierdu printre trecătorii de pe trotuar. Rossa veni îngrozită după ea și o rugă să-i dea telefonul și să intre
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎNAINTE DE PLOAIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului ÎNAINTE DE PLOAIE Întâi norii, apoi vântul, S-a întunecat pământul, În vârtejuri paie zboară, Păsările se-nfioară. Speriate de furtună, Vrăbiile-n pod se-adună; În văzduh, pentru o clipă, Cârduri de prigorii țipă. Și-apoi tună iar și iar, Făcând totu-n jur bizar. Dar pe prispă, mofturoase, Patru gâște rușinoase Se
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]
-
sfârșit de vară și început de toamnă, când la un foc ce se aprindea seara prin grija copiilor, femeile veneau cu de lucru și sporovăiau până noaptea târziu. Privi stâlpul crăpat de ploi și soare, suportul pe care se monta Vârtejul la sărbătoarea Dragobetelui. Era făcut de bunică-su, din lemn de salcâm, ars la partea îngropată în pământ, ca să nu putrezească. Își mai aduse aminte cum s-a dat prima dată în Vârtej cu Floarea lui Mitru, colega lui de
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
și soare, suportul pe care se monta Vârtejul la sărbătoarea Dragobetelui. Era făcut de bunică-su, din lemn de salcâm, ars la partea îngropată în pământ, ca să nu putrezească. Își mai aduse aminte cum s-a dat prima dată în Vârtej cu Floarea lui Mitru, colega lui de clasă, și mamele lor râdeau de ei și le scoseseră vorbe că se plac. Se așeză pe un butuc gros din lemn de salcie, scobit a fi bancă. Deși era de pe vremea copilăriei
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
noi peste 150 personalități născute în județ, din care fac parte, printre altele de pildă, violonistul Gabriel CROITORU, câștigătorul concursului ’’George Enescu’’ și al viorii Guarnieri, în valoare de două milioane de dolari. Din păcate, de foarte multe ori prinși în vârtejul timpului, uităm de valorile contemporane, cărora nu le adresăm respectul și onoarea cuvenită. Iată de ce în toamna lui 2011, când un grup de gălățeni entuziaști a luat inițiativa creării Asociației FIII GALAȚIULUI DE PE ALTE MELEAGURI, al cărui președinte executiv sunt
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA, PREŞEDINTE ASOCIAŢIA FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376162_a_377491]
-
vibrând la acel ceva, acel- "je ne sais pas quoi" - ceva venit dintr-o lume necunoscută. Trebuie să admitem că nu toți simțim și iubim la fel, suntem unici și în drumul nostru de" nicăieri către nicăieri" suntem prinși în vârtejul numit dragoste. Romanul, pe care acum l-am terminat de citit, m-a trimis într-o altă lume și îmi aduce în față idei și provocări noi. Suntem iubire sau iubirea este o mică parte ce trăiește în noi? Citește
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
vibrând la acel ceva, acel- "je ne sais pas quoi" - ceva venit dintr-o lume necunoscută. Trebuie să admitem că nu toți simțim și iubim la fel, suntem unici și în drumul nostru de" nicăieri către nicăieri" suntem prinși în vârtejul numit dragoste.Romanul, pe care acum l-am terminat de citit, m-a trimis într-o altă lume și îmi aduce în față idei și provocări noi. Suntem iubire sau iubirea este o mică parte ce trăiește în noi?... II
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Suntem două suflete flămânde de iubire , de univers, Ne întâlnim doar în vis. Simt cum mă tragi înspre tine.... Te resping Mi-e frică să nu îmi pierd sufletul, Dispari....apoi, plec eu în căutarea ta. Suntem ca într-un vârtej, Într-un du-te- vino cosmic, universal. Știi de ce nu ne întâlnim? Pentru că ne este frică de absolut, Am stârni gelozia universului Și acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastre Și totuși .... de ce nu ne întâlnim ? Pentru că trupurile noastre nu
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
mult Suflete flămândeSuntem două suflete flămânde de iubire , de univers, Ne întâlnim doar în vis.Simt cum mă tragi înspre tine.... Te respingMi-e frică să nu îmi pierd sufletul,Dispari.... apoi, plec eu în căutarea ta.Suntem ca într-un vârtej,Într-un du-te- vino cosmic, universal.Știi de ce nu ne întâlnim? Pentru că ne este frică de absolut,Am stârni gelozia universuluiși acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastreși totuși .... de ce nu ne întâlnim ? Pentru că trupurile noastre nu se vor
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]