3,233 matches
-
nu putea să mai dureze. Chelnerul ne puse chiar atunci ceștile pe masă și, din nebăgare de seamă, lovi cu piciorul valiza pusă sub masă. Șah zâmbi și șopti în urma omului care se îndepărta: — Ar fi trebuit să fie atent, valiza asta e ușor radioactivă. Da, mi s-a întâmplat să transport în interiorul ei componentele unei bombe atomice portative. Nu glumesc. Nu-ți poți închipui ce izbutesc tipii să scoată din Rusia. Uneori, îmi spun că vor demonta în cele din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am cunoscut pe toți în străinătate. Cât despre cei care vin aici, să-mi vândă elicopterele alea pe hârtie, ăștia sunt deja o altă rasă. Cei care vor domni aici, după noi. Se uită la ceas, se aplecă să tragă valiza și, gata deja de plecare, îmi spuse, făcând cu ochiul: — Și, fiindcă arzi de curiozitate să știi ce se află în valiza asta, am să-ți povestesc urmarea evenimentelor. Două frumoase specimene ale acestei rase noi vor descinde astă-seară în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o altă rasă. Cei care vor domni aici, după noi. Se uită la ceas, se aplecă să tragă valiza și, gata deja de plecare, îmi spuse, făcând cu ochiul: — Și, fiindcă arzi de curiozitate să știi ce se află în valiza asta, am să-ți povestesc urmarea evenimentelor. Două frumoase specimene ale acestei rase noi vor descinde astă-seară în hotelul în care locuiesc, vor aștepta să se facă noapte și vor pătrunde în camera mea. Negăsindu-mă acolo, se vor repezi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am să-ți povestesc urmarea evenimentelor. Două frumoase specimene ale acestei rase noi vor descinde astă-seară în hotelul în care locuiesc, vor aștepta să se facă noapte și vor pătrunde în camera mea. Negăsindu-mă acolo, se vor repezi la valiză. Vigilenta poliție franceză va fi deja prevenită. Specimenele vor fi expulzate spre Moscova și întâmpinate la Șeremetievo. Se va încerca astuparea breșei prin care își iau zborul elicopterele astea de luptă, precum și alte jucărele aidoma lor, concepute de inginerii noștri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am amintit de tonul întâlnirilor noastre, de frivolitatea lor voită, de lipsa de însemnătate a zilelor care le precedaseră și le urmaseră. Inutilele mele pledoarii în cursul flecărelilor mondene, omul cel gras, cu marfa lui cinematografică de proastă calitate, povestea valizei lui Șah, valiza aceea pe post de momeală, care mă amuzase, prin latura de roman de spionaj a aventurii... Frânturile astea se măsurau acum cu absența ta, cu imposibilitatea de a te regăsi undeva, în lumea asta, cu infinitul acestei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tonul întâlnirilor noastre, de frivolitatea lor voită, de lipsa de însemnătate a zilelor care le precedaseră și le urmaseră. Inutilele mele pledoarii în cursul flecărelilor mondene, omul cel gras, cu marfa lui cinematografică de proastă calitate, povestea valizei lui Șah, valiza aceea pe post de momeală, care mă amuzase, prin latura de roman de spionaj a aventurii... Frânturile astea se măsurau acum cu absența ta, cu imposibilitatea de a te regăsi undeva, în lumea asta, cu infinitul acestei absențe. Șah simțise
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana Îl alungă pe Satana, Înseamnă că Împărăția lui s-a dus pe copcă, Înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, Își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă Însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând În același timp că Îl cunoașteți
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
renunțasem la ideea de a fugi. Dacă mă grăbeam, puteam ajunge Înapoi la hotel Înainte ca Milton și Tessie să se Întoarcă de la piesa cu Carol Channing. Am stat În sala de așteptare, gândindu-mă la această variantă, cu marginea valizei Samsonite Între genunchi, de parcă În orice clipă mi-ar fi putut-o smulge cineva. Îmi derulam În minte scene În care Îmi declaram intenția de a trăi ca băiat, iar părinții mei, protestând la Început, dar apoi cedând, mă acceptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cu ochii pe ușă. Apoi mi-am schimbat cămașa, mi-am pus din nou costumul și am ieșit din cameră. Era foarte devreme. Pe drum nu trecea nici o mașină. M-am Îndepărtat de hotel și m-am așezat pe valiza Samsonite, așteptând. Cerul senin deasupra. Câteva păsări. Mi-era iarăși foame. Mă durea capul. Mi-am scos portofelul și mi-am numărat, banii care se Împuținau. M-am gândit pentru a suta oară să sun acasă. Am Început să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le spuse Matt. O să se lipească și el pe-aici o vreme. ― Meseriaș. ― Ce, bă, ești cioclu? ― La Început am zis că-i Abe Lincoln. ― Nu, astea-s hainele lu’ Cal de călătorie, spuse Matt. Mai are și altele În valiza aia. Așa-i? Am dat din cap. ― Vrei să cumperi o cămașă? Am niște cămăși. ― Bine. Tabăra era situată Între niște tufe de mimoze. Florile roșii, pufoase, care atârnau pe crengi semănau cu niște pămătufuri de curățat pipa. Peste dune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsit fântâna publică de lângă acvariu și m-am spălat În ea. Nu păream să sângerez pe nicăieri. Ochiul drept Îmi era așa de umflat, că nu-l puteam deschide. Dacă respiram adânc, mă durea Într-o parte. Aveam cu mine valiza Samsonite a tatălui meu. Și șaptezeci și cinci de cenți. Atâta tot. Îmi doream mai mult ca niciodată să sun acasă. În schimb, l-am sunat pe Bob Presto. Mi-a spus că vine imediat după mine. HERMAPHRODITUS Nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
CÎnd? — La nici o jumătate de oră după ce ne-am despărțit de ea. Se pare că cei doi au revenit de la cimitir și că, Înainte de a urca, bărbatul a cerut să le pregătească nota de plată. Probabil că și-au făcut valizele În mare grabă, pentru că, după zece minute, telefonau să le fie coborîte bagajele. Au pus totul În mașina roșie și s-au dus. Maigret nu mai spuse nimic, la fel și Lecoeur, astfel Încît urmă o tăcere destul de lungă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fost omorâtă sora dumneavoastră? — Dacă aș fi știut, v-aș fi spus. — În acest caz, de ce nu mi-ați vorbit de telefonul pe care l-ați primit? Și-o imagina În halat de baie, cu părul ud, În apartamentul unde valizele abia fuseseră desfăcute. Aparatul mai avea un receptor? Altfel, probabil că Romanel era În fața ei și o privea Întrebător. — Care telefon? — Cel pe care l-ați primit ieri-seară la hotel. — Nu-mi dau seama ce... — Trebuie să vă amintesc cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
puțin un pic de strălucire, spune ea și plescăie din limbă. Hainele astea, continuă, arătând spre geanta mea, sunt complet nepotrivite pentru zbor, fie și numai ca să te schimbi în ele la sfârșit. Ridic din umeri, iar ea îmi deschide valiza și începe să scotocească prin ea. ― Asta, mormăie ea, scoțând un tricou alb imaculat. Asta, mai spune, ținând în mână o pereche de pantaloni strâmți și dând aprobator din cap. Și asta, adăugă, alegând un pulover negru mare, ca să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ești fericită să le întorci spatele. ― Nu mă deranjează. Nu prea mă deranjează, ele sunt și așa destul de amuzante, într-un sens trist. ― Îhâm, în sensul unor surori urâte. ― Exact, râd eu. ― Deci, cum te simți? întreabă Geraldine, în timp ce tragem valizele la ușa de la intrare. ― Emoționată ca naiba? ― Nu fi, mi-aș fi dorit eu să fi fost în locul tău. Ai să te distrezi de minune. Jemima Jones are parte de multă atenție la aeroport, deși încă nu și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un cap plin de păr. Oricum, i-am văzut poza, sunt sigură că el e. ― Dacă tu ești sigură, atunci sunt și eu, spune Geraldine. Oricum, tu ai bilet spre Los Angeles. Ești convinsă că nu mă poți îndesa în valiza ta? Ne uităm amândouă în jos la valiza mea, atât de plină, că toate părțile sunt umflate. ― Foarte sigură, râd eu, deși... ce n-aș da să poți veni cu mine. ― Ai grijă, spune Geraldine, dându-i o altă îmbrățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
văzut poza, sunt sigură că el e. ― Dacă tu ești sigură, atunci sunt și eu, spune Geraldine. Oricum, tu ai bilet spre Los Angeles. Ești convinsă că nu mă poți îndesa în valiza ta? Ne uităm amândouă în jos la valiza mea, atât de plină, că toate părțile sunt umflate. ― Foarte sigură, râd eu, deși... ce n-aș da să poți veni cu mine. ― Ai grijă, spune Geraldine, dându-i o altă îmbrățișare. În timp ce Geraldine o vede pe Jemima plecând, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
măsura 34 (chiar și alea sunt un pic cam mari pentru mine) dar mă simt în continuare grasă, și mi-e atât de teamă că Brad își va da seama. Și de fapt, unde naiba e Brad? Mi-am luat valizele, am trecut prin vamă și tot nu-l văd nicăieri pe Brad sau măcar pe cineva care să semene vag cu el. Mă așteptam să stea chiar aici, în față. Dacă e să fiu cinstită, am visat cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să aud că totul îți merge bine. Să-mi dai un telefon în câteva zile, să-mi spui ce se mai întâmplă. ― Bine. Ai grijă de tine. ― Da. Geraldine cască din nou. Și tu. Închid telefonul și-mi trag ridic valiza pe pat. E amuzant, dar mă simt mult mai în siguranță, acum că am vorbit cu Geraldine, că am aprobarea ei. Brad închide cu mare grijă telefonul în bucătărie, fără să facă zgomot cu receptorul, să nu cumva să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
seara asta e să-i dea telefon lui Richard și să-l facă verde de invidie. Pentru Ben, cele două săptămâni au zburat. În noaptea de dinaintea plecării, își amintește brusc de Jemima, în timp ce-și aruncă hainele într-o valiză. S-o sune acum? Oare o să mai fie ea în Los Angeles? Să-i spună că vine acolo? Nu, se hotărește el atunci, o să-și asume riscul să-o surprindă când ajunge acolo. Să fie oare o coincidență? Miniexcursia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Până și cuvintele cu numele lor mă fac să mă simt rău. Dar în afară de senzația de rău, nu mai am nici un alt sentiment. Nu simt nici furie, nici mâhnire, nici măcar prea multă durere. Amorțeală. Mă simt doar amorțită. Îmi scot valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-acolo. Rapid. Brad se întoarce în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ceva îngrozitor, am nevoie de un loc unde să stau. Orice ai face, nu mă suna la Brad. Plec acum, și am să continui să te sun până dau de tine. Vorbim curând.“ Și închid telefonul. Capitolul douăzeci și opt Îmi trag valiza pe hol, mulțumind lui Dumnezeu că Brad nu s-a răzgândit și nu s-a hotărât să mă conducă. E atât de grea încât probabil c-o să-mi rupă spatele, dar mai bine mă lovesc decât să accept vreun ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dumnezeu că Brad nu s-a răzgândit și nu s-a hotărât să mă conducă. E atât de grea încât probabil c-o să-mi rupă spatele, dar mai bine mă lovesc decât să accept vreun ajutor de la el acum. Duc valiza la ușa din față, iar taximetristul se repede afară și mă ajută. ― Încotro? întreabă el când mă așez pe bancheta din spate. ― Habar n-am. Se întoarce și mă privește ciudat. ― Nu știți unde mergeți? Scutur din cap, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mergem la mallul Santa Monica, îi spun eu șoferului, nemaipăsându-mi de regimul obsedant fără grăsimi, fără colesterol. Puțin îmi pasă de tot, vreau doar să mă înfrupt. ― Sunteți sigură că v-ați revenit? spune el când îmi trag eu valiza pe scările mallului. ― Sunt sigură, îi spun eu, și deschid ușile. De unde să începi, când ești pe cale să ai parte de cel mai mare festin din viața ta și poți să alegi practic orice fel de mâncare din lume? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Umplu o pungă de hârtie cu dulciuri de toate felurile imaginabile, și chiar înainte să plec din magazin, îmi îndes în gură câteva mâini pline de dulciuri, pe care nici măcar nu apuc să le gust. Plec de la mall și trag valiza la o cabină telefonică de afară, desfăcându-mi cei doi nasturi de sus ai pantalonilor micuți de dril, care acum îmi presează dureros carnea. Când formez numărul, îmi frec stomacul ca să încerc să dispersez durerea provocată de atâta mâncare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]