1,632 matches
-
sunt prezentați succint sau doar enumerați alți prozatori interbelici: Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu etc. etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan, un singur protagonist: Tudor Arghezi, valorizat superlativ la același nivel cu Mihail Sadoveanu și, într-un mod neașteptat, fără nici un reproș, ca și în cazul prozatorului. Nicăieri nu e vorba de misticism, dimpotrivă, Arghezi e un "antimetafizic". Privirea globală a operei e întru totul favorabilă, fără
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
când românii și-au decis soarta.", a spus Dragnea. 9: 01 - Ministrul Administrației și Internelor, Ioan Rus la o secție de votare de la Colegiul "Gheorghe Lazăr" din Capitală ." Dreptul la vot este unul asigurat prin Constituție, în consecință mi-am valorizat acest drept cu speranța că lucurile se vor așeza pe un făgaș normal, pentru a scăpa de scandalul continuu care de ani de zile domină viața politică din țară", a afirmat Rus. 8:20 - La o secție de votare din
Livetext - Ziua decisivă pentru Băsescu. USL: prezenţa la ora 23:00 este între 51% și 52% () [Corola-journal/Journalistic/43341_a_44666]
-
sau Cele douăsprezece poeme ale gigantului ou. Aici Gheorghe Pituț își asumă decorativismul și manierismul imaginilor, iar oul dogmatic din obsesiile noastre moderne se epicizează și se colorează eminescian. Mitul genezei pe care îl dezvoltă aici poetul nu mai este valorizat ca posedînd sensurile ultime ale cunoașterii, ci devine o poveste între altele, ba chiar de același tip cu povestirile fantastice din relatările de călătorie. Singurul lucru care ne provoacă o vagă strîngere de inimă este parfumul pronunțat eminescian (și luciferian
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
sau mai putin sofisticate (precum majoritatea celor cuprinse în repertoriile de concert), lucrări (neo)clasice din secolul 20 (Stravinski, Vaughan-Williams) și partituri actuale, declarat accesibile - folclorice sau tonale (semnate bunăoară de Ionel Petroi sau Felicia Donceanu). În schimb, poate fi valorizat demersul (ne)profesionist al unui compozitor, indiferent de opțiunea să estetică. Criteriul geografic devine, la rându-i, generator de comparații sau ierarhii: compozitori români (George Balint, Adrian Iorgulescu, Octavian Nemescu, Tiberiu Olah, Fred Popovici, Doina Rotaru, Petru Stoianov, Aurel Stroe
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
simptomele „subversivității” lui Manea. Capacitatea de a merge pe scurtătură la esența scrisului lui Manea e cu atât mai importantă cu cât criticul se ferește s-o identifice în aceeași măsură peste tot. Dacă Plicul negru sau Întoarcerea huliganului sunt valorizate superlativ, volume precum Captivi, Cartea fiului sau Zilele jocului suferă, în viziunea echilibratului monograf, de o supracodificare stilistică. Criticul devine subtil părtinitor - fără a depăși însă cota de admirație a monografului lucid față de subiectul său - abia în pasajele despre etica
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
așa cum nu ne prea auzim nici inima. Amîndouă sînt însă depreciate în sistemul "jeune"-ismului actual, care îi cere chirurgiei estetice vechiul pact faustic. Trebuie să recunoaștem că trăim într-o epocă cel puțin bizară. Tot ceea ce secolele precedente au valorizat ca introspecțiune a individului pe verticala personalității sale, de obicei în solitudine și meditație, se vede depreciat de epoca postmodernă. în momentul în care marile structuri sociale au început să-și piardă autoritatea iar individul "eliberat" s-a instalat în
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
comentariului, din acel aici-și-acum al perspectivei critice, naveta între diferitele vârste ale romanului îmbogățește prezentul cu memoria unei vieți cotidiene normale. În raza Arcei sau pe alte rețele (este importantă și problema întoarcerii autorului), literatura începe să facă educația normalității, valorizând viața privată, familia, domesticul. Se încarcă, altfel spus, de "temele mici" ale existenței cotidiene. Iată un alt concept literar, etic și politic, încă nesemnat, cu o circulație liberă în vocabularul intelectual curent (l-am folosit și eu în cartea despre
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
istoric revolut. Acest din urmă imperativ este, de altfel, explicit formulat în prefața acestei a II-a ediții: „Un text rezistă (sau nu) prin calitățile sale intrinseci, pe care un context sau altul le poate favoriza (sau nu), le poate valoriza mai bine sau mai puțin bine - dar nu le poate anula. A fost convingerea mea de atunci, valabilă și acum. M-am abținut, prin urmare, să «îndrept» ceea ce am scris în anii aceia în direcția a ceea ce se gândește - și
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
beneficiat din plin de resursele energetico-ritmice furnizate de remarcabilii lor bateriști, Richard Hollander și, respectiv, Marton Juhasz. Oarecum pe coordonate similare s-a situat și cvartetul italian al pianistului de origine chiliană Antonio Flinta. Compozițiile sale atent elaborate sunt bine valorizate de saxofonistul Piercarlo Salvia, contrabasistul Roberto Bucci și bateristul Claudio Gioannini, realizând un act de balans între tehnica interpretativă, referințele la etapele istorice ale jazzului și creativitatea contemporană. După cum era de anticipat, unul dintre ingredientele cele mai picante ale fiestei
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
avertismentele spre România, dar gură-mare de Butimanu își vede liniștit de planul apocaliptic, anume, de-a ne șterge de pe harta țărilor cât de cât civilizate. Ba, din când în când, ororile din care și-a făcut scut și paloș sunt valorizate pozitiv de instituții a căror misiune ar trebui să fie tocmai denunțarea comportamentului vadimian. Astfel, o organizație ce-și spune „Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România” (CMCAR) îl descrie, în raportul ei pe anul 2002, pe Vadim Tudor
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
nu orice fel de operație, ci una pe cord deschis. Puține sunt lucrările în care descoperirea soluției optime să nu conteze ori să nu fie împărtășită cu sinceritate și entuziasm, iar îmbrățișarea unei cauze aleatoare să fie suficientă pentru a valoriza inteligența și intuiția compozitorului. În Timpul cerbilor, de pildă, cu toate că titlul lasă frâu liber imaginației, Tiberiu Olah se joacă (or, joaca se petrece fără ascunzișuri) cu unul dintre procedeele sale preferate: coliziunea dintre unele conglomerate intens disonante cu alte acorduri consonante
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
Grete Tartler Valorizând marele succes al lui Paolo Coelho, editura Humanitas publică o suită a romanelor acestuia, relansând și Alchimistul într-o nouă traducere (după ce, inițial, acesta apăruse la editura Nemira, în 1995, în traducerea - pe care nu am uitat-o - a Micaelei
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
sensibilitate a liniilor expresive din care se compune splendidul edificiu sonor. Cântec vechi de Paul Constantinescu a degajat o notă de lirism ponderat, în alternanță cu episodul central de o grație subtilă. În Poloneza de David Popper, tânărul muzician a valorizat din plin caracterul virtuoz, de mare spectaculozitate în contrast cu expresivitatea specifică violoncelului. Soprana Laura Martin de la Colegiul Național „Dinu Lipatti” din București, câștigătoare a premiului al doilea la concursul LIEDART de la Pitești, recent desfășurat, o apariție scenică demnă de reținut, a
Viitorul sun? bine by Lavinia COMAN [Corola-journal/Journalistic/83912_a_85237]
-
au decis, tehnica și istoria : copilăria și adolescența Claudiei sunt bicolore,fotografiate cu un aparat rusesc Laika, tinerețea și maturitatea ei au luciul și policromia cartolinelor "sub obiectivul unor aparate de consum larg - Canon, Minolta, Olympus - ultimul digital. La început valorizam, chiar și eu, fotografiile color,încă rare, cu Claudia noastră în Piazza di Spagnia sau Grădina Borghese,silueta ei decupată pe portalul bisericii Santa Maria degli Angelli. Dar moda fotografiilor alb/negru și Ostalgia, comunismul roz,Good-by Lenin! mi-a
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
contemporane, autorul cărții găsește învățăminte și pentru diplomația românească, adaptate la lumea dinamică a secolului XXI. Conform acestora, pe de o parte, sunt dezavuate deciziile luate sub impulsul naționalismului și al viziunilor locale înguste, iar, pe de altă parte, sunt valorizate ideile de alianță și de coaliție internațională, capitol la care România a fost deficitară într-un trecut nu prea îndepărtat. Cartea scrisă de George Cristian Maior reprezintă fără nicio îndoială o lectură utilă și plăcută pentru orice cititor interesat de
Hegemonia informației by Sorin Arhire () [Corola-journal/Journalistic/4663_a_5988]
-
A vorbi despre iubire înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, iar acest lucru nu are limite, Dumnezeu fiind nemărginit. Majoritatea religiilor valorizează dragostea, compasiunea și empatia. Religia creștină este numită și religia iubirii de oameni, căci, într-adevăr, multe sunt cele care caracterizează creștinismul, dar mai mult decât toate și mai puternică decât toate este dragostea reciprocă și pacea<footnote Sf. Ioan
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
la valorizarea pozitivă în artă a nihilismului, a sterilității. Artistul modern scrie puțin, experimentează limitele limbajului și sfârșește în tăcere. Observați fetișizarea în modernitate a operelor ratate, neterminate, imperfecte. Kafka, de pildă, nu a terminat nici unul dintre marile lui romane. Valorizând pozitiv eșecul și exaltând autonomia literaturii, modernitatea a dus la separarea literaturii de consum de cea așa-zisă cu valoare estetică. Marii romancieri au scris o literatură de consum: Dickens, Tolstoi, Balzac scriau pentru publicul larg. Sunt celebre anecdotele care
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
în strategiile politice practicate de Cantemir (ceea ce Gabriel Mihăilescu numește nașterea și dedublarea dioscurica a eroului, faptele de vitejie ale eroului "legător", respectiv biruința eroului), adică o functie nouă a modelului mitic moștenit sau preluat mai recent după modele clasic, valorizînd politic o paradigmă morală și prin această pregătind apariția marilor proiecții romantice: nașterea eroului (origine divină sau "măcar" regală), parcursul eroic (ceea ce presupune o existență condiționată de adversități și pericole), precum și momentul împlinirii, al triumfului, care echivalează cu o nouă
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia îi referim termenul de melosonie. Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât referințele metric-instrumentale
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
aici obiceiul de a pune în valoare lucrurile prin vorbă și la bucuria de a spune se adaugă și o știință de a expune și a detalia care îmi aduce aminte de fiecare dată arta expunerii mărfurilor în vitrină. A valoriza înseamnă a te bucura în mod conștient, adică de două ori în loc de o singură dată. Trebuie să știi, în primul rînd, să lauzi, să vorbești de bine tot ce se poate vorbi de bine - deci și regiunea - ca pe acest
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
incluzând și decolări înspre direcții care vor fi ulterior abandonate - chiar Întâmplări din Noaptea Soarelui de Lapte, cu „ocheadele” aruncate fantasticului în vogă atunci, a părut un astfel de abandon -, dar și cu permanente acumulări, care vor fi din plin valorizate în Lumea în două zile. Tehnica stop-cadrului, bunăoară, este prezentă încă din nuvela care deschide Marocco I, și anume Nebuniile bătrâneții sau Cum muri Milon din Crotona închipuindu-și că încă e tânăr, în care subiectul de război - intens frecventat
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
poante spumoase, dar de unică folosință, făcute anume să țină spectatorul lipit de ecran. Din păcate, Ciprian Măceșaru n-are nici ironie acidă, nici inteligență de bătaie scurtă. De aceea, ratat ca roman cu problematici grave, Superhero nu poate fi valorizat nici la capitolul „proză de consum”. Din el rămâne, împotriva voinței autorului, doar o tristă punere în abis a propriului eșec ca prozator. S-ar prea putea ca, ipostaziat în lector, Ciprian Măceșaru să-și cunoască mai bine decât oricine
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
vine vorba de recuperări și arhive deschise ori nemistificate. Preferăm să facem distincții în interiorul comunismului, nu să-l privim în întregul lui, ca tulpină canceroasă. Cum nici studiile istorice n-au avansat temeinic, e de înțeles retractilitatea scriitorilor în a valoriza literar momentul. Se pare că, dintre toate bornele istorice memorabile, 1989 este condamnat să fie sărit, adică interpretat fie prin ce a fost înainte, fie după el. Cele mai bune cărți postrevoluționare despre aceste etape vorbesc. În sine, 1989 pare
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
Ion Simuț Se știe că opera lui Ioan Slavici, valorizată la nivelul de astăzi, adică situată într-o relație de echivalență cu operele lui Eminescu, Creangă și Caragiale, este o descoperire relativ recentă: abia Istoria... lui G. Călinescu din 1941 a impus imaginea lui Ioan Slavici ca mare scriitor. Chiar dacă
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
O culpabilizare a lui Lovinescu, din motivul că l-a ignorat pe Slavici, ar fi exagerată și inutilă. Îndreptându-și o atenție specială și sistematică spre "Junimea", ca spre gruparea care a impulsionat decisiv modernizarea culturii române, E. Lovinescu a valorizat în mod deosebit operele și personalitățile lui Maiorescu și Eminescu, pe Creangă aproape că l-a uitat, iar pe Caragiale l-a privit cu un scepticism problematizat spectaculos și definitoriu pentru concepția mutației valorilor estetice (cum i-a privit, de
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]