1,174 matches
-
orândă” domnește o suspectă „voie bună”, țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț al pribegilor, I. e un precursor al lui O. Goga, superficial însă, lipsit de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca schițe de compoziții. Niște gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama și copiii - joacă pe la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
evenimente istorice „purificate” ideologic și transformate în anticipări ale „lumii noi”, este de asemenea prezentă: sunt aduse astfel în scenă figurile lui Ștefan cel Mare, Gheorghe Doja, Horea, Cloșca și Crișan, Bălcescu și Avram Iancu. Scrisul lui B. continuă cu variațiuni pe aceleași teme până în 1957, când, odată cu apariția volumului Dincolo de iarnă, rezultat al revizuirii radicale a viziunii autorului față de lirism, se observă o adevărată metamorfoză: pastelurile sale, deși mai păstrează urme ale vechii atitudini, aduc în lumină un lirism de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
ploile neașteptate au fost asociate cu imaginea celor două femei pescuind (asumându-și o activitate masculină?). Prin așezarea celor două seturi de fapte Într-o relație cauzală, ele au fost considerate sursă evenimentului nedorit („magia pare a fi o uriașă variațiune pe tema principiului cauzalității” - M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 89). De asemenea, așa cum subliniază A. Saunders, statutul lor social este asociat altor elemente controversate din imaginarul epocii: Ocupația de moașă era ambiguă. Moașele aduceau uneori pe lume copii care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
3.13. Caragiale și umorul / 111 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126 4.2. "Toate vechi și nouă toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4.3. Transparența textuală / 182 4.4.5. "Temă și variațiuni / 184 4.4.6. Lista / 187 Capitolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4.3. Transparența textuală / 182 4.4.5. "Temă și variațiuni / 184 4.4.6. Lista / 187 Capitolul V. ABSURDUL / 189 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului / 189 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic / 193 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale / 195 5.4. Ipostaze
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai cuprinzătoare configurație cristalizată a caragialismului, mereu remodelată în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat în astfel de microunități indivizibile și s-a putut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în valoare de Caragiale, precum cel al lui Mitică, al demagogului, al pseudosavantului etc., reabordarea unor teme recognoscibile din patrimoniul său, precum cea a familiei citadine și a politicii, recurgerea la procedee textuale inaugurate în prozele sale, precum "temă și variațiuni", lista, autoreferențialitatea ș.a.m.d. ca să nu mai vorbim de revalorificarea de pe alte poziții a multor mărci care țin de "limba eroilor" săi, certifică viabilitatea modelului acestui mare clasic și infirmă decisiv teza perisabilității operei sale. Așa cum precizează Dorina Grăsoiu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lor, de abia se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălați, derbedei, haimanale". Atunci, zic eu, au fost la aceea întrunire 3000 și ceva de oameni, fel de fel, și mai așa și mai așa.11 Schițele Temă și variațiuni, Situațiunea Europei, Situațiunea, Politică, Succes etc. sunt consacrate gazetăriei politice bazate pe cabotinism și dezinformare. Groaznica sinucidere din strada Fidelității, dezvoltând motivul din Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, satirizează maniera tendențioasă de redare a știrilor lipsite
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe o scară imaginară descendentă a disprețului caragialian, treapta următoare pare a fi ocupată de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tocmai pentru că își ocultase adevărata natură, cea de "bestie din junglă"53, care o fascina, de fapt, pe doctoranda în filosofie adorată. Fatalitatea, în ipostaza caragialiană a "destinului care seamănă a voință răutăcioasă" (Zarifopol), pare să fie resortul acestui deznodământ. Variațiuni pe această temă sunt de găsit și în numeroase nuvele ale lui Gib. I. Mihăescu: Semnele lui Dănuț, Întâmplarea, Vedenia, La "Grandiflora", în care, în afara desfășurărilor epice reductibile la o schemă care ipostaziază generica "ironie a soartei", legătura cu arta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
observații incluse în capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și în cele în care va fi adâncit raportul dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înclină din cap în semn de înțelegere) și dacă nu ajungeau la învoială, atunci îi potrivea conform legei, compositio legalis... Se poate spune astfel că Zilele și nopțile unui student întârziat este unul111 dintre romanele interbelice care completează cu alte "variațiuni" tema familiei burgheze surprinsă prin ocheanul "caragialian". Din sfera problematicii domestice, un motiv caragialian recurent este cel legat de "partidele de plăcere", prezent cu alte semnificații în literatura postcaragialiană. De pildă, în piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a registrelor stilistice, procedee precum "tema și variațiunile", colajul de texte, lista etc. vor antrena un traseu evolutiv îndeosebi datorită "nepoților" din valul optzecist, care îl vor acredita pe Caragiale drept precursor pe linia "textualismului" românesc 115. Motivată astfel prin diferențele sesizabile la nivelul receptării literare ulterioare, distincția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demonstrează că și această componentă a expresiei caragialiene falsul denunț autocritic este prezentă în textul celui care, devenit celebrul dramaturg al absurdului, își va dovedi cu prisosință asimilarea constructivă a numeroase alte mărci ale caragialismului. 4.4.5. Temă și variațiuni În probleme cu identitatea (variațiuni în căutarea temei), inclusă de Mircea Nedelciu în grupajul cu titlul paradoxal Și ieri va fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a expresiei caragialiene falsul denunț autocritic este prezentă în textul celui care, devenit celebrul dramaturg al absurdului, își va dovedi cu prisosință asimilarea constructivă a numeroase alte mărci ale caragialismului. 4.4.5. Temă și variațiuni În probleme cu identitatea (variațiuni în căutarea temei), inclusă de Mircea Nedelciu în grupajul cu titlul paradoxal Și ieri va fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate în prezentarea poveștii, ci de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cum aprecia Smaranda Vultur, această explicație aparent lipsită de o semnificație mai profundă, pare o punere în adâncime a însuși procedeului de reluare a temei prin nesfârșite reme care o "impalidează" (Radu Petrescu) sau o anulează. O altă "temă cu variațiuni" este orchestrată în cunoștință de cauză, deci cu asumată intertextualitate de Ioan Lăcustă în schița Contra-nunta, din partea a doua a volumului Cu ochii blânzi, secțiune intitulată foarte sugestiv, așa cum am mai spus, La ușa domnului Caragiale. În respectiva schiță, variază
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră în paginile Zodiacului, în Nu încearcă să desființeze poemele argheziene, pentru ca în 1943 să facă efortul de a le traduce și publica în Cahiers du Sud190. Sintagma "temă și variațiuni" etichetează astfel nu doar un procedeu artistic, o manieră eficientă de a revela derizoriul cantonării într-o singură poziție, sau, dimpotrivă, al pendulării conjuncturale marcate de ridicol, ci și o atitudine dialectică, emblematică atât pentru Caragiale, cât și pentru ilustrul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Fără îndoială, Caragiale a deținut secretul transformării plumbului în aur, nu doar prin această reciclare și resemantizare a extraselor de limbaje funcționale, ci și prin reconversiunea unor procedee extranee în raport cu literatura, precum inventarul sau compoziția muzicală de tipul temă și variațiuni. Maestru al conciziei cuprinzătoare, ilustrănd dictonul multum in parvo, Caragiale reușește să redea o lume într-un text magistral Moșii. Tablă de materii organizat în întregime pe principiul listării brainstormingului. "Lăsate în libertate", cuvintele și sintagmele aparținând unor sfere lexico-semantice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ușoare, când ai o dată rețeta sigură. (Rețetă practică pentru a face o lucrare literară, în genere).16 Mai mult decât prin dimensiunile prozei sale, Caragiale se apropie profetic de formele "textualismului" exersat în paginile târgoviștenilor, prin tehnica relativizării temei prin variațiuni. Cu vizibilă funcționalitate parodică în celebra piesă al cărei tiltlu denumește ineditul procedeu, dar și în Groaznica sinucidere din strada Fidelității sau chiar în savuroasa stenogramă Congresul cooperativ român (Ședința de inaugurare), respectiva tehnică e remarcată și la nivel macrotextual
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
macrotextual, volumele alcătuite de Caragiale însuși având o clară dispunere muzicală 17 a celor câtorva teme majore presa, educația, mutatul etc.prezentate în altă cheie de "interpretare". În afară de executarea scripturală a unei invariante andante, allegro, scherzando, etc., tehnica temei cu variațiuni presupune reluarea prin amplificare, parafrazare, contrazicere sau negare, sugerând relativizarea adevărului și pluriperspectivismul. Este, astfel, o prefigurare a tehnicii palimpsestului, a "șirului de oglinzi" sau a "păpușilor îngropate una într-alta", toate marote compoziționale ale târgoviștenilor. Formula romanescă a lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Romanian Literature", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, Seria Filologie, vol. LXII, nr. 4, 2010, Ploiești. Ilie, Loredana, "Urmuz postcaragialian", în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei în dialog 2010, Editura Politehnica Press, București, 2010, pp. 216-220. Ilie, Loredana, "Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene", în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei in dialog, Editura Politehnica Press, București, 2010, pp. 221226. Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. Mihăilescu, Dan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnată Nirvana Runcu, iar în volum, în 1968, cu placheta Despre suflet, despre cuvânt. Temele predilecte pentru R. sunt aceleași de fiecare dată: nostalgia copilăriei, toamna, Moldova și Ștefan cel Mare, toate versurile ei - prin structură și subiectele abordate - fiind variațiuni pe aceleași teme. Descendentă a lui Alecu Russo („Un străbun/ Mi-a lăsat harul să cânt”), poeta aduce prin versurile sale tot o „cântare României”, simțind ca o datorie să descrie, în imagini grațioase și în versuri de o mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
aici sînt prezente două forme specifice ale sentimentului total și tocmai despre asta este vorba. De altfel, fiecare formă poate avea avantajele ei. Contopirea facilitează o dispoziție sufletească și o comportare concentrată, pe cînd forma de organizare lasă loc unor variațiuni mai mari în cazurile particulare. Plasticitatea mai mare în organizare se poate combina foarte bine cu faptul că elementele "sistemului" își determină reciproc nuanța sau timbrul. Fiecare element formulează anumite pretenții, dar și lui i se cer unele lucruri. El
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
H. Goebel în traducerea germană. Un sentiment total este deci altceva decît "însumarea" componentelor sale și rezultă sub două forme, cum arată Höffding: "contopirea facilitează o dispoziție psihică că o comportare concentrată, pe cînd forma de organizare lasă loc unor variațiuni mai mari, în cazurile particulare". Chiar dacă, în Marele humor, H. Höffding mai vorbește încă despre sentimentele totale ca despre consecința unor "asocieri", cuvîntul din urmă avea cu siguranță pentru el, la elaborarea acestei cărți, alt înțeles decît cel pe care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]