34,286 matches
-
profesii și nivele de instrucție diferite, care doreau din tot sufletul ca povestea Experimentului Philadelphia să fie adevărată - ba chiar Își făcuseră din asta un scop În viață. Din toată povestea Experimentului, pe Pablo Îl interesa un singur lucru: de ce vasul acela se numea Eldridge? N-am știut ce să-i răspund, așa că l am Întrebat la rîndul meu: Dar cum ai fi vrut să se numească? Presupun că nici el n-a știut ce să-mi răspundă, fiindcă mi-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fereastră, important e să luăm o hotărîre cît mai rapid, ca să nu dea de bănuit. — Domnul Președinte a venit? se aude din nou vocea lui Picioruș de Ghips, urmată de zgomotul mecanismului din rezervorul suspendat și de huruitul apei în vasul veceului. — Prezent, spune domnul Președinte, sîntem în formulă completă, adaugă, ridicînd tonul ca să se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din celălalt capăt, izbind de perete ușa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte zgomote în afara celor care veneau de la bucătărie, unde se pregăteau meniurile și se spălau vasele. — Ce te miri așa? zise Timișoara, n-ai mai prins niciodată zi de curățenie generală? O dată pe lună e obligatoriu să facem ordine în cocina asta, altfel ne-ar mînca gîndacii. Mă uitam și eu așa într-o doară, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost mai precaute, că s au lăsat duse de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă mai era nevoie să-și amintească de toate astea, care sînt o picătură într-un ocean față de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
familii bogate. A ambalat-o Într-o cutie rotundă din cele În care erau vândute pălăriile de damă. Doi ani, cât a stat acolo i-a scris bunicului câte o scrisoare pe săptămână și a folosit oala de noapte ca vas de flori, pentru că oriunde s-ar fi aflat exista o toaletă curată pe care o putea folosi fără probleme. Oala de noapte i-a amintit de țară, a făcut-o să nu se simtă singură În cei doi ani cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig... Ceasul ei biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și talent, nu glumă!. Ascultă Antoniu, ai publicat cumva vreo carte? Antoniu neagă, dând din cap, apoi iese din Încăpere cu un vas În mână, Îndreptându-se spre cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări, pusă direct pe ciment alături de un aparat de radio hârbuit, la care se transmite o ședință de Senat. Termină conversația telefonică și, dă cu ochii de Antoniu care Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe năucitoare și vânturi deșertice. În prima noapte În care locuiesc În cavou, Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strălucitor luminată. Șezând în pat și privind drept spre mine era Honor. Stătea puțin întoarsă într-o parte, cu picioarele acoperite de un cearceaf. Partea de sus a corpului era goală și cafenie ca a unei statuete de la prora unui vas. I-am remarcat sânii ascuțiți, părul negru ciufulit, trăsăturile înțepenite și lipsite de orice expresie, ca ale unui chip sculptat în lemn. Nu era singură. Lângă pat, un bărbat gol își punea în grabă un halat. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rost. Iar Georgie a încercat să se sinucidă când a aflat că, de fapt, Alexander mă iubește pe mine. Vocea ei monotonă torcea neîntrerupt peste umărul meu. — Așa să fie oare? am întrebat. Eram amețit, îndobitocit. Mă simțeam ca un vas gol azvârlit dintr-o parte într-alta. Mi se lua acum până și dragostea lui Georgie. Încă puțin și aș fi ajuns să cred că, de fapt, Georgie îl iubise tot timpul numai pe Alexander. Sau că măcar îl așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
făcut semn spre tavă. Ea îmi susținu privirea o clipă, apoi își turnă puțin vin. În timp ce făcea asta am simțit cum adânc în conștiința mea prinde viață sămânța unei bucurii imense, deocamdată minusculă ca imaginea balenei la mare adâncime sub vas. Dar n-am renunțat la expresia acră, m-am ridicat și am pus un picior pe scaun. M-am aplecat în față, sprijinindu-mă pe genunchi și am privit în jos spre ea. Așa îmi era mai ușor. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut pe o fotografie dintr-un ziar, Înfățișând un om mai În vârstă Încununat cu lauri, stând În fața unui lung șir de vase montate pe niște rafturi. În fiecare rezervor părea să se adune un rând de nori cenușii. Cu atenția distrasă, am Început să citesc articolul. La jumătate a ceea ce se dovedea a fi o relatare surpinzător de interesantă despre un craniolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora plutea În cada plină cu apă caldă și săpun, timp În care eu mă jucam de-a submarinul englez, așezat pe jos, cu un braț scufundat dincolo de suprafața plină de clăbuci. — Uite, falnica noastră flotă a mai pierdut un vas de război, suspină Dora când ultimii fiori s-au retras și rotulele i s-au scufundat sub apă. Dacă se nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am simțit buzele atingându-mi degetul mare stâng. Ar fi mai mult decât bucuroasă să-mi ungă picioarele, mormăi, dar in lieu de un vas potrivit, „va trebui să te mulțumești cu gura mea“. Își Închise buzele În jurul a trei degete. I-am simțit limba netedă pătrunzând Între două dintre ele, corpul meu transformându-se În căldură Înfiorătoare și umezeală minunată. Am Încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
binocluri În jurul gâtului. Ca la comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi uit haina mai des. Scoțând ambalajul, smulse o țigară și adăugă: Și acum? La naiba, fă ce făceai și pân-acum și pe mine scutește-mă. Îți dau un singur sfat: să nu faci confidențe inutile nimănui. Am urmărit vasul până când acesta dispăru În spatele muzeelor, gândindu-mă că a trecut ceva timp de când n-o mai văzusem pe femeia despre care amintea Anton. Ne despărțisem cu un an Înainte să Încep să vizitez Hotelul Kreuzer, din motive niciodată lămurite. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
discute. — Poate că... Întrerupându-se din nou, Else aruncă o privire peste umărul meu. Fereastra din spatele meu tocmai se deschise. — Testifortan, continuă Else pe un ton neutru. Conține scoarță de yohimbe din Africa de Vest. Moluște din Marea Baltică. Și multe altele. Dilatează vasele de sânge. Măresc apetitul sexual. Și potența, sigur. Poate fi procurat de la farmacie. Sascha nu vedea anunțurile lui Froehlich? Ca de obicei, colega mea avea răspuns la toate. Pe fundalul ritmat al sunetului tacticos făcut de Otto care tăia zarzavaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
slujba de pomenire la care am participat Între Crăciun și Anul Nou - pentru Molly Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul acela cu turiști. Slujba a fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă adun, mi-am șters lacrimile. Durerea păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată cu sânge se scurse În vasul emailat, desenând niște modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit am aruncat o privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E drept, nu eram o aparență fermecătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să astup intrarea cu niște cârpe și să mă rog că totul se va sfârși cu bine. Acum câteva minute, făcusem primul lucru. Acum, o să Încui, o să ascund cheia sub vasul lui Chérie și o să-l fac pe cel din urmă. Apoi o să pun teancul ăsta de hârti Într-un plic și o să-l trimit lui Manetti. După care, mai am de livrat obiectul ăla pe care m-a rugat Karp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase. E sângele pe care ea îl stoarce din carne ca s-o facă kușer, bună de mâncat. Probabil că încurc lucrurile - parcă aș fi unul din fiii lui Atreu 1, cu toată discuția asta despre sânge -, dar o văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]