1,983 matches
-
de un bătrân înalt, împovărat de ani, care avea o carabină cu un foc de pe vremea războiului franco-prusac. Pe pieptul scofâlcit al bătrânului atârna Crucea de Fier. O prizonieră a ieșit din casă cu pași târșiți cărând în brațe o vază albastră de-o strălucită frumusețe. Femeia avea în picioare niște saboți de lemn legați cu cârpe. Era o zdrențăroasă fără nume, fără vârstă, fără sex. Ochii îi erau ca niște stridii. Nasul degerat îi era plin de pete albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în picioare niște saboți de lemn legați cu cârpe. Era o zdrențăroasă fără nume, fără vârstă, fără sex. Ochii îi erau ca niște stridii. Nasul degerat îi era plin de pete albe și vișinii. Părea în pericol de-a scăpa vaza, de-a se pierde atât de adânc în propria-i ființă, încât s-o lase pur și simplu să-i lunece din mâini. Socrul meu observă că vaza era cât pe ce să cadă și se dezlănțui ca un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
plin de pete albe și vișinii. Părea în pericol de-a scăpa vaza, de-a se pierde atât de adânc în propria-i ființă, încât s-o lase pur și simplu să-i lunece din mâini. Socrul meu observă că vaza era cât pe ce să cadă și se dezlănțui ca un sistem de alarmă. Începu să strige la Dumnezeu implorându-l să-i fie măcar o dată milă de el, măcar o dată să aibă și el o noimă, să-i arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sistem de alarmă. Începu să strige la Dumnezeu implorându-l să-i fie măcar o dată milă de el, măcar o dată să aibă și el o noimă, să-i arate măcar o singură altă ființă umană energică și inteligentă. A smuls vaza din mâinile femeii uluite. Fără nici o rușine, aproape cu lacrimi în ochi, ne-a rugat pe toți să admirăm vaza albastră, pe care lenea și prostia fuseseră cât pe ce s-o lase să lunece pentru totdeauna din lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să aibă și el o noimă, să-i arate măcar o singură altă ființă umană energică și inteligentă. A smuls vaza din mâinile femeii uluite. Fără nici o rușine, aproape cu lacrimi în ochi, ne-a rugat pe toți să admirăm vaza albastră, pe care lenea și prostia fuseseră cât pe ce s-o lase să lunece pentru totdeauna din lumea asta. Ponositul olandez, un șef de paie, s-a dus imediat la femeie și i-a repetat, cuvânt cu cuvânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
el luându-mă de mână. Numai datorită ție n-am ajuns să trag concluzia că Germania înnebunise. S-a întors și s-a îndepărtat brusc de mine. S-a dus la femeia cu ochii ca stridiile care mai că scăpase vaza albastră. Ea stătea rezemată de un zid, unde i se ordonase să stea, jucând amorțită rolul toantei pedepsite. Werner Noth o scutură puțin, încercând să trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un menaj atât de contradictoriu ca cel compus din Jones, părintele Keeley, Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer și Fuehrer-ul negru a putut exista în relativă armonie - Cum socrul meu putea să nutrească în aceeași minte indiferență față de femeile prizoniere și dragoste pentru o vază albastră - Cum Rudolf Hoess, comandantul Auschwitz-ului, putea să alterneze la difuzoarele de la Auschwitz muzică sublimă și apeluri pentru cărăușii de cadavre - Cum Germania nazistă n-a putut sesiza nici un fel de deosebiri importante între civilizație și hidrofobie - Este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în care Goncea îl vizită pe Băcănel-Obănceanu, era chiar ajunul Sfinților Mihail și Gavriil. Mantinela cocea ceva la bucătărie. Bătrânul Afinoghiu aranja pe o măsuță de la fereastră un portret al Regelui Mihai I, un buchet de flori uscate, într-o vază roșie, o bucată de bentiță tricoloră și câteva decupaje din presa anilor ’30-’40, în care erau fotografii ale ale Marelui Voievod de Alba Iulia, cum se intitula pe atunci viitorul ultim rege al românilor, împreună cu tatăl său, Carol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o vază de flori. Un fel de vază. O sticlă de plastic de bere „Comandor Günther“, tăiată pe la mijloc. Îl văzu pe popa Băncilă urmărind cum cocoșul acela calcă găina. Se apropie de el. - Mașina asta nu prea o mai umblă părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o vază de flori. Un fel de vază. O sticlă de plastic de bere „Comandor Günther“, tăiată pe la mijloc. Îl văzu pe popa Băncilă urmărind cum cocoșul acela calcă găina. Se apropie de el. - Mașina asta nu prea o mai umblă părintele. Decât doar la vreun maslu, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu vor deschide focul. Ieșiră din birou și trecură într-o anexă, o cămăruță gălbuie care dădea spre un balcon. Soldații se ținură după ei și intrară pe rând, până când încăperea deveni la fel de neîncăpătoare ca și biroul. Cineva sparse o vază cu flori de plastic. - Fiți mai atenți, se burzului Sun, invitându-l pe reporter pe balcon. Era un spațiu larg, mărginit de o balustradă din fontă cu modele complicate. În față se puteau vedea construcțiile defensive, tranșeele și cuiburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mi-au plăcut foarte mult costumele pe care le-ai făcut pentru Vis, zise Janey, din politețe. —Chiar așa? Sophie își ridică imediat capul, de parcă cineva tocmai i-ar fi tăiat codița și i-ar fi pus niște aspirină în vază. —Mulțumesc. Cred că au ieșit bine. Cu duhurile a fost mai greu... —Cu toate tumbele alea... își dădu Janey cu presupusul. —Exact, trebuia să aibă foarte mult spațiu, să se miște. Gata, discuția se închegase. M-am depărtat ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de-ar fi știut, era tăiat dintr-un tricou vechi de-al lui Jake. A urmat un moment de tăcere atunci când varza a fost servită cu ajutorul capacului de la un termos, al cărui corp era așezat în mijlocul mesei pe post de vază în care se afla un buchet de ierburi. Doamna Duffield s-a aplecat în față ca să-l inspecteze. —Iertați-mă că întreb, a spus ea, dar asta nu e o buruiană? Troscot? —E greșit să consideri că e o buruiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a intrat, de aranjamentul mesei: o față de masă albă, din damasc, impecabilă, farfuriile, tacâmurile, paharele, aranjate ca la restaurant. În mijloc, Frusina aduse numaidecât florile de câmp pe care le primise de la el și pe care le aranjase într-o vază de lut, de culoare cărămizie. Tot ce pregătise a fost foarte gustos; ca aperitive, aranjase pe un platou chifteluțe cu carne de porc și o ruladă cu umplutură de pate de ficat de gâscă, toate făcute în casă, pe alt
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
știe să mintă frumos și că a fost student doar un semestru. Dar, mai grav decât atât, tot din vorbele auzite pe ici și pe colo, a înțeles că, de când este tatăl lui unul din prietenii primarului și afacerist de vază al municipiului, mai apoi senator ales, are o viață de noapte foarte bogată. Acest tânăr, Relu Popescu, era unul din acei „dandy” ai Craiovei, care se înconjura, de regulă, de fete frumoase, dar de moravuri ușoare. Se spunea despre el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întrebă el, râzând. - Eh! Să dea bunul Dumnezeu să ai dreptate! Cu această convingere, Tinu ieșise a doua zi pe la prânz în oraș și cumpărase flori. I-a spus florăresei să-i aleagă un buchet frumos pentru că are „musafiri de vază”. „Dacă îmi spuneți ce așteptați..., vă aleg eu ceva grozav. Femei sau bărbați?” întrebase vânzătoarea. ”Și unii și alții..., dar buchetul doresc să-l ofer unei doamne”, a răspuns Iustin. A fost mare și frumos. Merita cei treizeci de lei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
suplimentare? Nu-ți ajungcursurile de la Universitate? Nu e bine să te obosești. La ce folosește? Pe Titi nu-l mai lăsăm să muncească atât. Și Titi e lăudat, cum știi, de profesori pentru talentul lui, o să fie un pictor cu vază. Aglae, care cosea nasturi la o rochie, înfipse și ea un ac în Felix: - Și-ți plătește ceva pentru comediile alea? - Nu! - Apoi, fără bani cine mai face azi ceva? Atât spuseră cele două femei și-și văzură de treabă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gâtlejul Dulcelui Doru, un dosărel de cadre. Bagă geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe o frânghie de rufe, spectrul veghea, îmbunătățindu-și lucrul la o poziție de yoga și luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niște spori de ciuperci putrezite și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că tocmai prin această viperă încălzită la sân, lui Robin, în somn, i s-a pisat craniul cu o secure. A fost sub demnitatea prețuitei societăți inițiatice și oculte pan-europene să-i amestece creierii în țărână celui mai de vază membru al său, doar pentru că, așa cum chiar ea a spus, în derâdere, mai tîrziu: "rămăsese prea în urmă cu cotizațiile". - Și atunci ce zice Patricia?... Doamna Patricia. Nu pomenea că domnul Robin și-a dat obștescul sfârșit într-un duel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai simandicoși conducători de pe aici... Au expediat după mine letica imperială... Am fost tratat ca un prinț. În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici Dumnezeu să nu poată viola acest scârbos mister al posesiunii. Dacă instinctul proprietății n-ar avea bază atât de adâncă, s-ar fi putut atribui atâta perfecțiunii ordinii juridice, iar spiritul normativ s-ar fi putut bucura de atâta vază, fără distanțele de oameni și valori născute din proprietate? Din punctul de vedere al justiției sociale, formele pe care le-a îmbrăcat instinctul avutului consacră omul în rândul bestiilor perfide. Acei care aderă cu plăcere la ideea de proprietate trebuie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nepoftit în apartamentul de la parter, dar, atunci când ieși să-l întâmpine, închise mai întâi computerul și adăposti caietul în sertar. El se opri la capătul scărilor, sfiindu-se să pășească pe prima treaptă, acolo unde, lângă perete, se afla o vază cu crizanteme galbene. Cosmina îl luă de mână. — Tu poți, îi spuse. Urcă... Ea intră, el rămase în prag privind odaia care, dereticată și cu perdelele date, larg, într-o parte, își pierduse aerul familiar. Cosmina puse palma pe spătarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe nevastă-sa Mamy, iar pe mamă-sa Maman, și amândouă îl chemau pur și simplu Jean. - Ascultă, Jean, îl luă în primire Maman, căutîndu-l insistent și mustrător cu privirea pe deasupra ochelarilor, silindu-se totodată a ocoli obstacolul unei mari vaze cu trandafiri, tu ai citit Universul? - De vreme ce l-ai confiscat dumneata, firește că nu, zisePomponescu cu ironie respectuoasă, sărutîndu-i mâna. Ce eveniment capital s-a întîmplat? Era obiceiul lui Pomponescu în general de a persifla discret orice fapt având pretenția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noastră, domnișoară Ioana (un fel de a vorbi allui Pomponescu, căci Ioana nu era domnișoară), a oamenilor mai maturi și cu responsabilități (aci Pomponescu râse, ironizîndu-se singur amabil și indicând astfel greutatea în care se afla el, ca om de vază, de a-și descoperi unele slăbiciuni), vine un timp în care sufletul încă tânăr nu vrea să abdice și totuși se sfiește să-și dezvăluie aspirațiile. Atunci, cine are norocul a găsi o ființă discretă și înțelegătoare începe o a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de spionaj. Canalia de fiu-meu primește bani străini. De-aia s-a dus la Berlin. Saferian își clătina mereu capul, amărât. -- Așa e comerțul, nu-i alegere! Ar fi riscat dacă refuza, s-a consultat cu toți armenii de vază. De nu primea el, magazinele tot se înființau, sub un alt nume, o bancă la care erau interesați oameni politici puternici era gata a servi ca intermediar. Concurența acestei întreprinderi ar fi fost așa de mare încît ar fi desființat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]