2,286 matches
-
îngeri, dar mai ales e plin cu Dumnezeu. Uneori cerul este doar ochiul lui Dumnezeu. Alteori nu e nimic: pur și simplu stă deasupra. Eu. Habar n-am cine sunt. EU : HABAR N-AM CE SUNT! Am în schimb o vecină. Mai mare decât mine c-un an. Seamănă cu mama : poate să facă ce vrea cu mine. Și ceva mai mult. Îmi amintesc de-o remorcă. E trasă lângă gard. Casa e ceva mai încolo. În remorcă sunt paie. Baloate
DEŞERTUL DE CATIFEA (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345324_a_346653]
-
-i dăduse ceva mărunțiș, cu restul își cumpărase și televizor, își făcuse o antenă înaltă, înaltă că se vedea tocmai de la Zaclău ; nimeni nu știa ce este ăla telembizor, doar auziseră că acolo oamenii se văd când vorbesc...se duceau vecinele și stăteaaaau cu ochii holbați, și nu le venea să creadă, dar de înțeles, nu înțelegeau nimic , parcă vorbeau în altă limbă. Bogat, bre, frate mai ai, parcă ar face banii la nicovală, îi spusese odată țața Maria lu’ Tătălică
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
ei lucrase ca lăcătuș mecanic, nu avuseseră copii doar înfiaseră unul. Casa ei nu era prea mare, însă bine construită cu o sufragerie mare, hol și două camere, în acea casă simțeam o liniște deplină. Venea mereu la Tudora o vecină de a ei pe nume Marcela, ce era o femeie de cinzeci și cinci de ani, însă arăta mult mai în vârstă, era foarte suferindă, avea câteva boli cu care se lupta. Și ea rămăsese văduvă, chiar de un an
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
bunici și câinele cel negru legat lângă el,îl trec și-l văd pe bunicul lucrând un cojoc sau vreo căciulă din blană de oaie, căci printre multe altele era și meșter cojocar...., mă uit peste gard și văd pe vecina Vasilica cum încingea tigaia de tuci cu trei picioare, în care făcea jumări din două ouă și o strachină de terci , jumări din care ....sătura mai mult sau mai puțin..... șapte inși ( unul dintre inși... fiind eu) . Era un fel
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
Se cuvine și se cade,să facem un edificiu. Și să așezăm în față,o statuie mai măreață. Nu va mai certați degeaba,nu vorbiți fără măsură, Îi apostrofează babă fără nici un dinte-n gură Ce fusese leat cu Preda,vecina de bătătura. Mai întâi reface-ti casă,cum era pe vremea mea, Și abia pe urma maica,om trăi si-om mai vedea. Mă aflam și eu prin preajmă,dar am preferat să tac, Am plecat și încă este mare
DILEMA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377880_a_379209]
-
căci telefonul meu se descărcase -, neliniștea pentru ce trebuia să se mai întâmple. Iată cum se derulaseră lucrurile: la scurt timp după ce intrasem în casă, s-a auzit soneria de la ușă. M-am repezit să deschid. În prag, stătea Nona, vecina mea de la etajul doi. - Ce faci, vecină?, m-a întrebat ea. - Mai nimic, i-am răspuns, plictisită. Mă pregătesc să merg la culcare. Este zece seara. - Este sâmbătă seara!, mi-a replicat Nona, ironic și dezinvolt. Hai la mine, nu
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
te iubesc Paveluș ! Brusc, o bătaie în ușă îi făcu să împietrească amândoi. - Cine-o fi ? întrebă speriată femeia. Bărbatul nu răspunse. Doar ochii lui mari îi trădară teama. Mioara se apropie de ușă și privi prin vizor. - Uf ... e vecina de la doișpe, să văz ce vrea ! Crăpă ușa cât să scoată capul și întrebă: - Ce-i Măgduțo ? - Bărbatul tău Istrate este acasă ? - Nu, e la șut ! spuse Mioara. - Atunci îi bai, continuă vecina. Fu explozie la mină, m-a sunat
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
ușă și privi prin vizor. - Uf ... e vecina de la doișpe, să văz ce vrea ! Crăpă ușa cât să scoată capul și întrebă: - Ce-i Măgduțo ? - Bărbatul tău Istrate este acasă ? - Nu, e la șut ! spuse Mioara. - Atunci îi bai, continuă vecina. Fu explozie la mină, m-a sunat frate-miu acușica vreo zece minute, știi, el lucrează la suprafață. Mioara încremeni. Stropi mari de sudoare îi apărură pe frunte și spuse cu glas tremurat, sugrumat de emoție: - Vin acu’, stai să
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
local, undeva în America anilor ’40. La una din mese, o familie respecabilă formată din tata, mama și o superbă domnișoră împărtășeau bucuria unei mese în familie. Nu i-a fost greu unuia dintre tineri să constate frumusețea naturală a vecinei de masă. Privirile lor se atrăgeau și își vorbeau mai mult decât s-ar crede. Cand orchestră atacă a cincea melodie tânărul își făcu mult curaj, se ridică politicos și se îndreaptă către masă care îl atrăgea irezistibil. -Domnule, îmi
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
bună pâine pe care o mâncaseră ei vreodată și cea mai bună plăcinte. Au mâncat cele mai bune supe și tocănițe făcute de coana preoteasă și au primit nenumărate borcane de dulcețuri, compoturi, de zacuscă și multe alte bunătăți de la vecine și cumetre, bunătăți pe care urma să le ia cu ei, acasă.Pe lângă cele pregătite de bunica. Ioana și George la rândul lor nu știau ce să mai facă să-i mulțumească și să le facă vacanța cât mai frumoasă
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378025_a_379354]
-
în Franța pentru tot restul zilelor. E drept, am cochetat cu ideea asta, n-am luat însă nici o decizie și nu cred că am s-o fac prea curând. La intrarea în bloc dau nas în nas cu madame Florescu, vecina mea de apartament, o femeie de vreo trezecișicinci de ani, un pic cam plinuță pentru vârsta ei, care trăiește singură de când știu și care este profesoară. Nu arată rău deloc Îi lăsasem o cheie și o rugasem să treacă din
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
banii ăștia aș pune-o și eu! Remarca d-nei Florescu îl face pe meșter să zâmbească. - Vă cred! D-na Florescu bodăgănește ceva despre mitocănia meseriașilor, apoi mă invită la dânsa ca nu cumva să mă tragă curentul. În apartamentul vecinei miroase a sarmale proaspete și a pâine de casă. - M-ați omorât! Zâmbește. - Pâna acum n-a murit nimeni din cauza asta! Poftim la masă! Nici prin cap nu-mi trece s-o refuz. D-na Florescu este o gospodină desăvârșită
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
vorbesc însă cu Pierre ! Nu după mult timp se întoarce victorios. - Se poate, sir ! Are un cal, Allan, special pentru așa ceva ! Când doriți să începeți ? - Chiar în după-amiaza aceasta, pe la optăsprezece ! - Deci azi la optăsprezece fix ! - Exact. Spune-mi, adaug, vecina călărește ? - Foarte rar, n-am văzut-o decât de vreo două-trei ori ! Pierre Souverstre, „jocheul”, este un om admirabil, cu foarte mult bun simț și extrem de bine educat. Mă ajută să încalec, îmi dă sfaturi despre ținută, despre statul în
DRUMUL APELOR, 46 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376332_a_377661]
-
mulți par... lamentabili. Bețivi Radu Patrichi / Bătrânul spre poartă -/ cățelul fuge-nainte / la birtul din colț George Petrone - Unde duce băutura / Venind beat mort, în ziua de chenzină,/ Greșind și ușa, ce mai tura-vura,/ Am nimerit, în pat, la o vecină;/ Deci iată unde duce băutura! Vârsta a treia Jules Cohn Botea / Nu merg la azil -/ prea multă bătrânețe / și asta se ia... Eugen Albu - După pensionare / Acum că m-am pensionat,/ Nevastă-mea și soacra-mi spun / Să candidez ca
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
Omonimia Ioan Marinescu-Puiu / Prieteni de mici -/ ea s-a făcut mare / și el marinar Laurențiu Ghiță - Marinarii / Ei sunt veșnic mușteriii / Unor bârfe de import:/ Își deosebesc copiii / După vorbă, ... după port! Polisemia unei expresii Ildiko Juverdeanu / călcând strâmb -/ la vecina-n casă / ortopedul Gheorghe Constantinescu - După operația estetică / Mi-a spus-o fără ezitare,/ Cu aroganță și tupeu: / "Iubitule, ce rău îmi pare,/ Dar nu mai ești de nasul meu!" Calamburul Dan Norea / un brad prost crescut -/ arată nordul unde
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
să ne distrăm cu toții și cu el prin preajmă. Nu avem timp să ne plictisim și conversația nu lâcezește niciodată. Ne-a povestit ultima dată când ne-am întâlnit la o petrecere de familie, ce pățește el cu o bătrână, vecina lui de casă. Vecina asta a lui și-a construit cotețele porcilor lângă gardul ce desparte proprietățile, lângă fereastra casei lui. Se poate imagina ce duhoare îi intră în casă când el deschide fereastra să intre aer, miroase a coteț
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
și cu el prin preajmă. Nu avem timp să ne plictisim și conversația nu lâcezește niciodată. Ne-a povestit ultima dată când ne-am întâlnit la o petrecere de familie, ce pățește el cu o bătrână, vecina lui de casă. Vecina asta a lui și-a construit cotețele porcilor lângă gardul ce desparte proprietățile, lângă fereastra casei lui. Se poate imagina ce duhoare îi intră în casă când el deschide fereastra să intre aer, miroase a coteț de porci. Sara când
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
din jargonul șmecherilor englezi sau americani, cu degetul în sus, chestie ce l-a făcut cel mai mult să-i sară muștarul și să o facă și el albie de porci. Noi râdeam cu lacrimi de necazurile lui Haralamb cu vecina sa, Tanța. Ea îl întărâta în fiecare zi; ba punând băligarul porcilor rezemat de gardul lui, ba provocându-l de câte ori îl vedea prin curte, zicându-i de toate ce-i veneau pe limbă. Când ea trecea într-o zi prin
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
cu o neghina: -Spune, soro, de ce oare Nu poți fi și tu o floare, Cît de cît folositoare? Mult se tinguie neghina, Cum că nu poartă ea vină, Pentru ce-a rodit grădină Și socoate-apoi sulfina: Tot citand-o pe vecină. ,, Florile ce se disting, Sunt că roadele gândirii, Dacă n-ar fi și scaieți N-ar avea preț trandafirii” E ziua mea ! Patru ani am împlinit, Si cît sunt de fericit ! Casa-i plină de copii, Ce-au venit ca să
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (17) - UN SĂPUN PARFUMAT Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Joia trecută, doamna Pnina Brodiciche, vecina mea de palier, a făcut cumpărături importante la un magazin universal. Printre altele, câteva obiecte de toaletă, iar printre acestea, zece săpunuri parfumate, de import. Ajunsă acasă, își aranjă meticulos achizițiile și constată cu stupoare că în pachet avea nu
SCHIŢE UMORISTICE (17) – UN SĂPUN PARFUMAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376699_a_378028]
-
vină sorocul, pentru a-și chema entuziasmat porcinele, în timp ce-și ascuțea meticulos cuțitul de-njungheat: „Hai, Nicule, hai, Eleno, care vrei să te sacrifici primul?” Mama sărea la el, apostrofându-l plină de obidă: „Taci mă că te-aude vecina, primărița! Parcă văd că mâine oprește duba la poartă și te duce de-ți scoate toți gărgăunii din cap!” „Dar, ce-am făcut?”, se prefăcea tata, inocent. În pivniță, butoiul cu varză la murat, tot specialitatea lui era. Cobora des
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
mult, cineva a descoperit borșul de casă. De atunci toți acei care umplu borș păstrează din tărâța acrită până la următoarea umplere. Ferească Dumnezeu să nu aibă nici o gospodină din sat cuibar de borș! Dacă ai rămas fără, mergi la o vecină și o rogi să-ți dea, dacă are păstrată mai multă. Odată, când eram nemăritată am spart ulcica și am risipit hucea. A trebuit să alerg prin tot satul după câteva linguri de huce. Ce-au mai râs babele de
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
1943, că Gib I.Mihăescu absolutizează universal provinciei care se simte în romanele și nuvelele scriitorului drăgășenean. Îmi aduc aminte că acest roman l-am citit, prima oară, în anul 1958. Cartea fiind împrumutată de la fiica autorului, Ionica.Aceasta era vecina noastră.În perioada aceea opera autorului era interzisă de comuniști, dar exista, pe atunci, un tânăr profesor Emil Istocescu care îi studia manuscrisele și opera. În “În însemnări pentru timpul de azi “ de Gib I.Mihăescu, ediție îngrijită și cu
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
cuprinse întreg arealul civic într-un vârtej grandios de plasmă fierbinte. Cealaltă parte a perdelei de foc, înaltă până la cer, era cea din Suseni, ferită datorită direcției vântului din fața tăvălugului de făcări și fum înecăcios și străveziu. Foachea lui Panacoadă, vecina noastră și verișoara mamei, îndeobște prăpăstioasă și mare meliță abia putu să îngâne două vorbe: „ Fă, șoală, dacă scăpăm acum mă întorc la Domnu, o să fiu o precistă bună de pus la rană, numai de vindecat pentru toți după ulicioară
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
sufletelor celor căzuți în bătălii pentru Reîntregirea Țării. Alergând cu sufletul la gură, pe poarta școlii intră Dia. De acasă până aici, cale destul de lungă, venise să dea de veste stăpânului său, „că pe dăscăliță o apucară durerile facerii și vecinele se adunară s-o încurajeze!” „Măcar de-ar face un băiat, că fete am destule!” gândea Ion Găvănescu, care de la început fusese împotriva acestui copil pe care nevastă-sa n-a mai vrut să-l lepede. „Doamne, parcă ai potrivit
CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372295_a_373624]