3,223 matches
-
din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului Al. Florin ȚENE- Poeme Așteptare Ograda cu nuc sub ceață plutind, Mic voievodat la marginea Oltului, Primăvara în roua căzută din frunze, Case din lemn își spală ferestrele, Nestatornice ochiuri în nopțile de veghe. Când trifoiul decide vara, Când pentru răcirea fontelor solare De la brâul zilei Mama aduce apă de la fântână În cumpenele donițelor de fag, Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei, Lăsați-vă-n aripile primului vânt Care merge spre casa
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
o furtună -- cu ură în suflet se răzbună că fericirea e o pasăre albastră, nu are aripi să atingă cerul și lasă amintiri pe unde trece -- în fața ei stă creatorul... că fericirea e un chip de mamă, ce stă de veghe lângă prunci pune balsam pe fiecare rană, și vindecă dureri adânci... că fericirea e-o dragostea eternă, ce stă unită într-un inelar cu revărsări de lave în suflet-- cu fluturii ce-ți trimit fiori și jar... acuma știu ce
FERICIREA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373314_a_374643]
-
Lui venire. Cluj Napoca, 12 august 2015 Drum veșnic În mine cântă viața Și murmură ca râul Ce izvorând din stâncă El se revarsă-n luncă. Și plânge câteodată Se spulberă-n poeme Ori arde ca-n văpaie În nopțile de veghe. .Așteaptă ca străjerul Să se arate zorii, Lăsând în urmă drumul Cel veșnic al iubirii. Cluj Napoca, 12 august 2015 Cu zarea Cu zarea contopită privirea iar visează Și un oftat se-aude ca zborul unui șoim Ochii mi-s parcă
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
fi avut să-și spună, înțelesurile lor nu se pierd cu timpul, ci capătă noi însușiri: completarea, permanența, indestructibila legare. Veșnicia! „În visul copilului” - da, copilul este primul care recepționează corect mesajele universului prin toate visele și stările lui de veghe. El este și primul nostru judecător. Treptat, în mulțime și crescând mai pierde din această capacitate, semănând cu adulții. Li se ia din bine și li se adaugă răul. Inconștient. Frumusețea poeziei și a poeților, frumusețea ta, constă și în
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Văd piatra cum pe toate le rabdă și le duce Când este sus pe creste sau chiar la o răscruce! Nu țipă, nu se vaită, nu plânge și nu vrea În locul ei de veghe să stea altcineva! Când razele de soare topesc ușor asfaltul, În rugă se aprinde și vede chiar Înaltul Dă slavă pentru toate și -așteaptă pasul ierbii Să cresca lângă ea să o sărute cerbii... Setea și-o potolește când cerul
PIATRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373648_a_374977]
-
Strofe > Introspectie > MIZANTROP DE SERVICIU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1695 din 22 august 2015 Toate Articolele Autorului Mizantropește ucigaș un animal pierdut de lume Privește-n urmă un codaș ce se tot ține de glume Pădure de veghe-și smulge-n iriși bătuți de briza somnoroasă Toporul orei taie leghe de frunze calde... sunt păcătoasă! Ca ultimul om ce mai miroase a mare pășesc în nisipul livid Ca ultima viață ce mai arde la soare mă-nchin mișelește
MIZANTROP DE SERVICIU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373628_a_374957]
-
călcau prin roua de dimineață, Puful de păpădie în zbor îmi furau clipele prin ceață, Ceața-mi bântuia gândurile învolburate, topite-n sete, Ducând spre zările ce străjuiau lumina-ți fără de pereche, Iubirea să nu se împartă, să stea de veghe netulburată. Referință Bibliografică: Mi-ai adus soarele / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Claudia Bota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MI-AI ADUS SOARELE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371368_a_372697]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Compendiu two Mă numesc Eu Nimeni, cel din burgul Niemens, Balahurul urcă, Miorița-n sens, Vă sunt mai aproape, decât puteți crede, Ochiul fotoelectric stă mereu de veghe. Iubito, n-ai cum să te temi, Sunt numai izvor, I”m a man, Câte drumuri apar, un”se duc? Tot mai des aud acel cuc. Cine plânge? Izvorul ori eu? Tu - Euridice, eu - acel Orfeu, Iar Poetul știe, vede
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
ocean din ger și vin./ Îl voi transfera în torță pentru noi în noi să ardă,/ Nu îmi pasă dacă lupii lasă urme pe zăpadă” (Din ram în ram). Actanții binomului erotic aparțin neîncetat scripticului, ficționalului: „Crezul nostru stă de veghe într-o oază de cerneală,/ Închisoarea nemuririi îi saluă cu sfială,/ Urlă vraja prin pădurea-nfometată și străină/ Și se pierde-n depărtare a iubirii mele vină” (A iubirii mele vină). Întreaga fire se implică generos în ceremonialul erotic. Bărbatul, „dirijor
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
nu am nimic cu furtunile sunt ale mele le-am dat un nume și o mare cu mine în care să se îmbete” când scriam aceste versuri purtam rochie cu umerii goi și liniște cu șoapte deschise lângă fântânarul de veghe îmi spărseseși pieptul cu privirea nu m-ai lăsat să vorbesc despre brațele întinse dincolo de simboluri sau despre acele inimii marcate cu roșu devenisem instantaneu o moleculă din aerul tău mă respirai pe furiș și-ți spuneai că-s țărmul
OSTATIC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371579_a_372908]
-
2014 Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aproape de sfârșitul toamnei, pe 5 noiembrie (2014), muzica ușoară a anilor ’80 va reveni pe mătasea aurie a visurilor și nostalgiei, după o veghe de cincisprezece ani, în sfârșit, într-o necrezută reîntâlnire: Al Bano și Romina Power vor cânta împreună la Sala Palatului din București! Un spectacol fierbinte, la început de iarnă, surpriză uriașă făptuită de Project Events! Cea mai mare parte a
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DIN CER PÂNĂ-N PĂMÂNT Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt pas în reveria din templul unui val, Sonete-ndrăgostite se pregătesc de bal, De veghe-ți stau alături, pe ramul înflorit Și-n vis cu nemurirea pornesc spre răsărit. Te știu în stâncă vie, cinezi cu flori-de-lună, Voi locui în tine, prin ploi și vreme bună, Tu mă primești legendă, eu vin fuior de clipă
DIN CER PÂNĂ-N PĂMÂNT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371581_a_372910]
-
confrații, har poetic dăruindu-le prin mister. * Poemul meu se va pierde în abisuri, când Luceafărul cu raza-i strălucește. Dar îmi leg vremelnicia de înscrisuri și menirea vieții de a lui poveste. * Prin Iarna ce pe troiene stă de veghe, îngheață și amintirile pe alei. Numai pe tine, poet fără pereche te mai așteaptă înghețate flori de tei! * Pe ,,Lacul codrilor" au albit nuferii, ducând legendă în vremuri epocale de grijă că, fără ele ai suferi! Iar foșnetul pădurii cântă
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
decât un imbold, este o tentație irezistibila. Nobilă profesiune de om de stiinta i-a conferit autoarei o viziune largă asupra Cosmosului, cu întreg cortegiul planetelor cunoscute și necunoscute, care i-a inspirat din totdeauna pe poeții care stau de veghe la Porțile Universului. Lumea fascinantă a macrocosmosului, dar și cea a microcosmosului nu se putea să nu-i capteze atenția poetei, invitând-o la meditație, la contemplarea ... Citește mai mult Virginia Vini Popescu„Între porți de univers”Editură ANAMAROL, 2016București
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
decât un imbold, este o tentație irezistibila. Nobilă profesiune de om de stiinta i-a conferit autoarei o viziune largă asupra Cosmosului, cu întreg cortegiul planetelor cunoscute și necunoscute, care i-a inspirat din totdeauna pe poeții care stau de veghe la Porțile Universului. Lumea fascinantă a macrocosmosului, dar și cea a microcosmosului nu se putea să nu-i capteze atenția poetei, invitând-o la meditație, la contemplarea ... XI. CEZARINĂ ADAMESCU - METAFORĂ IUBIRII NESFÂRȘITE, de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr.
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
aștepta, spuseră ucenicii. Ce putem face? Tăcură din nou, însă toți voiau de fapt să vorbească despre ceea ce îi frământa. Era o oră târzie și după ce mai vorbiră puțin hotărâră că trebuie să doarmă puțin. Lăsară doar un opaiț de veghe și fiecare se ghemui direct pe podea după ce își așezase ca așternut îmbrăcămintea. Femeile plecară și ele într-o încăpere alăturată. Se făcu liniște, fiecare gândindu-se la cele întâmplate și de aceea nimeni nu avea de fapt somn. Într-
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
și în stihuri și în cântări Inima mi-e întreagă o rugă, Am ochii îndreptați înspre zări Și Domnul Isus mă îndrumă. Cluj Npoca, 18 iulie 2015 În rugă Florile în rugă și-au păstrat mireasma Și în nopți de veghe cald se mângâiau. Sub o lună clară ce-și lăsa marama Pe umărul vieții ce se odihnea. Ochiul Tău din ceruri veșnic ne veghează Și din tot înaltul sublim ne cercetezi Vezi în ascunzisuri de inimi și în lacrimi Și
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
nemărginită e mai presus de nori. Dulcea fluturare-a degetelor subțiri și ușoare, Preschimbă tristețea din suflet în zi de sărbătoare. Grăbite-mpletesc în valul gingaș al vieții, Firele de mătase-ale sacrificiului cu ale tinereții. Țes în nopțile-albastre, ceasuri de veghe târzii, Alungă fantasmele negre din vise și ochi de copii. Aceste minuni...n-au seamăn în Univers, Deși sunt simple cuvinte, brodate într-un singur vers. Sunt aburii înmiresmați ce se ridică din pâini, Sunt... ETERNITATEA, Sunt ...ale MAMEI MÂINI
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
SUNT ROMÂNI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului 13 Septembrie 2016 Mai sunt români în țara noastră, Nu vor pleca de-aici cu toții, Lângă durerea lui albastră Vor sta de veghe veșnic Moții! Acum, cu Duhul plin de jale, Până la Țebea, sub gorun Îl duc pe ultima lui cale Pe cel mai dureros tribun! Ce sfânt și Unic i-a fost Dorul Să-și vadă nația unită! Și lăcrimează tricolorul Pe
MAI SUNT ROMÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373942_a_375271]
-
stări de regrete ce dezvăluie sentimentul curat, plin de durere, față de țărâna natală: „Eu nu pot spune: Noapte bună, România,/ Oriunde te-ai afla!/ Pentru că tu nu te mai afli nicăieri/ Decât, poate, în inima mea/ Într-o stare de veghe chircită/ Într-o stare de frică/ Așteptând judecăți și sentințe/ Țara mea veche și mică/ Vândută mereu, răstignită mereu/ Pe cruce, pe stea, pe vecie...” (Vina). Florin Iordache (România, prof., dr., poet, prozator, dramaturg) este scriitorul care deseori se lasă
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
trezesc din vis... Ți-e trupul slab și obosit Iar peste părul tău a nins... Când a trecut măicuță timpul? Parcă mai ieri mă legănai Și mă strângeai duios la piept Când despre Domnu-mi povesteai... Atâtea nopți ai stat de veghe La patul meu...când sufeream... Eu te priveam cu ochi uimiți Căci plânsul nu-ți înțelegeam! Când pe genunchi strigai spre ceruri Numele meu era rostit Și mijloceai la Dumnezeu Să-ți fie pruncul ocrotit Ce repede trecut-au anii
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
cu apă rece, Arșița din vară a topit asfaltul Și-a plecat în grabă să vadă Înaltul. Norii trecătorii s-au urcat pe deal, Vântul nu mai are-n pânze arsenal, Stelele se-aprind pe năframa nopții Luna stă de veghe chiar în cerul porții. Strugurii din vie parcă-s priponiți În ciorchini ce cad pe butuci - uimiți, Coșul în hambar stă frumos la pândă, Nu e încă vremea...sita e flămândă. O furnică cară un grăunte mare Nici nu mai
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
2013 Toate Articolele Autorului Litanie la ceas de noapte, O lacrima într-o icoana, Măicuța Sfântă ‘n genunchiata Pentru copii ei se roaga ! Și ruga ei, arcuș de inimi Vioara-n psalmi acum se cântă, Iar îngerii în cor de veghe, Doar în tăcere o asculta. Și piatra-n lacrimi se topește Și curge un șiroi de ape, Ce vor să spele tot ce-n lume În neguri prins e de păcate. Iubirea ei nemărginita E candela ce ‘n privegheri Uleiul
IUBIREA MAMEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372352_a_373681]
-
Cu arcul biruinței stă de pază Dușman la poartă lui să nu mai vază! ---------------------------------- Unde sunt dacii de odinioară, Când în opinci slujeau o țară? Statornici în cuvânt și faptă, Umblau mereu pe calea dreaptă! -------------------------------------- Îi văd cum stau de veghe la hotar, Ca viața să nu fie în zadar Pe stârvul morții calcă biruința, Să dăinuie în țară, Iubirea și Credința! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Dacii / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1618, Anul V
DACII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372467_a_373796]
-
care nimănui nu îi era permis să le încalce, așa cum ploaia, soarele, luna erau forme neînțelese de existență trebuincioase dezvoltării lor firești. Ploaia era un fenomen cu triplă semnificație și producea modificarea a trei stări principale ale vieții: cea de veghe, care ducea la somn, cea de întristare (melancolie), care aducea lacrimi și deznădejde și cea de bucurie, a abundenței recoltelor (a hranei). Spiritual, ploaia era și imaginea reîntoarcerii lumii la începuturi, la acea circumstanță a haosului, o continuă remodelare a
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]