1,202 matches
-
conform esenței sale (essentia) și ființare (faptul de a fi, pur și simplu), dată în și prin esență. La propriu vorbind, esența este un temei intermediar între ființă (esse) și fiind (ens). Dintre fiinduri, numai substanțele dețin esență în mod veridic și absolut, ceea ce înseamnă că accidentele ființează numai relativ la ele . Prin intermedierea esenței, substanțele ființează, iar datorită esenței (adică nemijlocit), ele sunt într-un mod anume. Ceea ce este o substanță (esența, essentia) se află la rândul ei sub determinația faptului
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
alții printr-alte țări. Despre aceasta scrisese Macarie, care și-a oprit condeiul tocmai proslăvind zelul creștinesc al domnului. Persecuțiunea armenilor din 1551 nu putea găsi alt ecou la un suflet zelos de călugăr, cum a fost Macarie“. Cea mai veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Cele șapte principii asumate de practicianul german de relații publice, care reprezintă un adevărat ghid al profesiei de specialist în Relațiile publice din Germania sunt: Activitatea de relații publice reprezintă o formă de promovare credibilă, informațiile furnizate fiind considerate mai veridice decât cele oferite în reclame. În general, trebuie să distingem, pe de o parte, între relațiile publice ca disciplină științifică și activitatea de relații publice ca aplicație practică. Dacă prima componentă are un caracter teoretic, a doua are un caracter
Relații publice () [Corola-website/Science/303943_a_305272]
-
care-i spune că prințul Mihail uneltește cu dușmanii țării. Voievodul îl alungă din țară pe preotul Gerolamo și le dezvăluie boierilor că Mihail s-a prefăcut a unelti. El o atenționează pe Elisabeta că prefăcătoria ei a fost prea veridică. Mircea se duce la oastea de pe malul Dunării, împreună cu cei doi fii ai săi, Mihail și Vlad, și cu nepotul Vlăduț. Izzedin îl anunță că Mehmed a acceptat să se întâlnească cu voievodul român pe o insulă de pe Dunăre. Mircea
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
a întors să-i spună ceva și a văzut cum bomba i-a explodat tânărului în brațe, o parte din ficatul lui ajungând pe fața lui Albulescu. Actrița Violeta Andrei s-a documentat cu conștiinciozitate pentru a interpreta cât mai veridic o contesă consumatoare de absint și și-a luat cu ea în bagaje un album cu picturi de Edgar Degas (printre care și "Băutoarea de absint"), precum și un manual de psihiatrie în care erau prezentate efectele absintului asupra organismului uman
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
singură, dar cele două ființe sunt într-un perfect acord reciproc, înțelegându-se prin aceasta "familia lui Dumnezeu" formata din Tată și Fiu. Unii binitarianiști au susținut, de-a lungul istoriei, că în acest tip de cristologie este reflectat mai veridic ceea ce ei denumesc "creștinismul original" adică iudaismul mesianic. Ei au subliniat că "primii creștini au venerat în mod deosebit două ființe - Dumnezeu Tatăl și Iisus Cristos". Chiar și rabinii din primele secole de după Cristos au considerat creștinismul ca fiind binitarian
Binitarianism () [Corola-website/Science/312266_a_313595]
-
dincolo de acțiunea propriu-zisă a filmului, am vrut să se simtă tensiunea socială a epocii, sensul în care istoria se mișca. Totul e pe viață și pe moarte. Așa era într-adevăr epoca”. Pentru a fi creată o atmosferă cât mai veridică sunt inserate la începutul filmului secvențe din jurnalele de actualități ale anilor 1945-1946. „Revăzându-l - eu însumi ca autor, dar și ca prim spectator - îmi creează o senzație de cronică a epocii, nu numai prin această autenticitate a decorurilor, dar
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
poate fi probata prin documente (de unde s-a presupus că ar fi fost un fiu nelegitim). Ioan Vecin a avut doi fii, Ioan Voloh și Vasilii Rahmanin. Familia Rahmaninov descinde din acestă din urmă. O altă versiune, neîntemeindu-se pe fapte veridice, îl consideră pe Rahmaninov descendent al Elenei Voloșanca, fiica lui Ștefan cel Mare căsătorită cu fiul lui Ivan cel Groaznic. Cei doi au avut un fiu, însă acesta a murit în adolescență. Copilăria și-a petrecut-o într-un conac
Serghei Rahmaninov () [Corola-website/Science/309727_a_311056]
-
arhetipul „stilului național rusesc” ce expune clase sociale diferite și tensiunile dintre ele în contextul unei practici religioase tradiționale. Atât în tabloul "Edecarii de pe Volga", cât și în "Procesiunea religioasă în gubernia Kursk", pictorul rus a reușit să redea imaginea veridică a Rusiei provinciale. În 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, "Ivan cel Groaznic și fiul său". Pânza îl expune pe țarul îngrozit îmbrățișându-și fiul muribund pe care tocmai
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
Petru Vintilă. Au fost realizate trei variante de scenarii, ultima aparținând actriței Draga Olteanu Matei. Conducerea cinematografiei românești a făcut presiuni pentru modificarea scenariului, adăugându-se implicații politice și eliminându-se unele elemente care ar fi contribuit la conturarea mai veridică a poveștii. "„Mi-au distrus filmul cu adaosuri politice și morale. Această femeie, Păuna, prin ambiția și puterea sa de muncă, este modelul omului de succes al zilelor noastre. Însă filmul moralizează atitudinea ca fiind a «timpurilor vechi». Daca ei
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
documente folclorice. Gil Vicente reușește să ne dea o galerie de tipuri caracterizate magistral. El este uimitor în surprinderea expresiilor tipice și revelatorii ale automatismelor psihologice, ale unor concepții de viață, ticuri profesionale etc. A reușit chiar să redea foarte veridic limbajul servitorilor ("Comédia de Rubena"). Gil Vicente se situează totuși în afara tendinței realiste ce caracterizează artă Renașterii în general; are mult mai multe afinități cu pictură lui Hyeronimus Bosch (vezi "Tentațiile Sfanțului Anton" în "Muzeul Janelas Verdes" din Lisabona) decât
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
1927, Tudor Arghezi și-a pus cea mai interesantă dintre artele sale poetice, "Testament", un poem esențial pentru întregul său "program estetico-literar realist". În „deschiderea“ "Testamentului" arghezian, "cartea" - ca bun testamentar transmis fiului - se relevă simbolic în treaptă întru cunoaștere veridică, în prim-hrisov «al robilor cu saricile pline de oseminte» „vărsate“, „transferate“ în ființa poetului. Tatăl-poet lasă moștenire fiului nu orice fel de carte, ci cartea-tezaur întru cunoaștere a neamului său din temelia piramidei sociale, carte oglindind «seara răzvrătită» a
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
finanțe și de justiție (1859-1860). Dimitrie Miclescu a fost prim supraveghetor al Lojii Coroana lui „Ștefan cel Mare” din Botoșani, apoi s-a evidențiat în calitatea sa de comisar pentru problemele împroprietăririi, sub Cuza Vodă, prezentându-i domnitorului un tablou veridic al lumii satului, al abuzurilor și fărădelegilor celor puternici la adresa țărănimii oprimate, relevant fiind în acest caz raportul pe care îl înaintează domnitorului la 5 noiembrie 1865, unde notează: Devotat convingerilor sale politice a dat el însuși un exemplu împărțind
Dimitrie Scarlat Miclescu () [Corola-website/Science/310314_a_311643]
-
tânăr, în poziție verticală, și fecioara îmbrăcată, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zâmbet larg (evident o convenție fixă) pe față, care, astăzi, pare ciudat, "un zâmbet arhaic". Într-un timp surprinzător de scurt, aceste personaje au devenit realiste și veridice, încetând să devină obiecte, ca un stâlp, cu intenția de a fi admirate doar din față. Redarea convențională a corpului (kouros) a fost înlocuită cu una mai detaliată și de mare acuratețe în ce privește musculatura, în timp ce îmbrăcămintea purtată s-a sculptat
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
sale din campania electorală. Înclinația lui Trump de a exagera ar putea avea rădăcini în lumea afacerilor imobiliare din New York, unde el și-a făcut averea, și unde o hiperbolă (exagerare) este un mod de viață; Trump o numește "hiperbolă veridică". Lucas Graves, un conferențiar universitar la Școala de Jurnalism și Comunicare a Universității din Wisconsin-Madison, spune că Trump vorbește adesea într-un mod sugestiv și nu este clar ce vrea să spună cu adevărat, deci acești verificatori ai informațiilor "trebuie
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
realizarea operei pe care a lăsat-o moștenire. Deși opera lui prezintă inegalități, rămâne semnificativ faptul că cele mai neizbutite lucrări și care-l reprezintă în cea mai mică măsură sunt acelea la care pastișa a înlocuit observația necesară reprezentării veridice a vieții și a oamenilor în mijlocul cărora a trăit. În opoziție cu acestea, au rămas de la Henția lucrări în care se poate observa o tenacitate în pătruderea esenței subiectului reprezentat. Astfel, el a făcut opere convingătoare și pline de adevăr
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de specii, ci la realizarea unor entități practice de identificare fără valoare filogenetică. Cea mai mare parte din taxonii care au fost înglobați în această familie nu are descrierea și ilustrarea genitaliilor mascule, singurele caractere ce pot oferi o imagine veridică a gradului lor de rudenie și, de aceea, divergențele autorilor sunt mari. După Zumpt (1956), pentru regiunea palearctică, Calliphoridele au următoarele subfamilii : "Calliphorinae", "Chrysomyiinae", "Phormiinae", "Rhiniinae", "Cephenomyiinae" și "Rhynchoestrinae". Pentru fauna României, Lehrer (1972) a mai introdus subfamilia "Polleniinae", care
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
și mai la vale de „limbajul“ corpurilor, epidermelor, suprafețelor, „cel ce iubește n-are decât o dorință: / să violeze regulile eului“, în anotimpul de hibernare a neuronilor de aur, sau de argint. Claudine Bertrand înaintează printre principiile unei noi estetici, "veridica estetică a paradoxismului", însă nu ajunge la "Necuvânt (Non-Logos / Non-Verbe)", poate, pentru că nu se ivește dinspre reacțiile moderniste la „stalinismul cultural“ („reședința“, mai mult ca sigur, a "Fant-Omului", a "Omului-Fantă" - cf. Nichita Stănescu, "11 elegii", 1966), ca reprezentanții generației dacoromâne
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
cercetători militari afirmă însă că setul de informații asigurat de polonezi a scurtat durata războiului cu o anumită perioadă de timp, de cel puțin șase luni. La începutul anului 1940, agenții polonezi (printre care Witold Pilecki) au obținut informații extrem de veridice despre sistemul concentrațional german, aceate informații ajungând la cunoștința publicului larg. Serviciul de spionaj al Armatei Teritoriale (Armia Krajowa) AK a fost de o importanță uriașă în localizarea și distrugerea facilităților pentru lansarea rachetelor germane de la Peenemunde și în culegerea
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
O altă discrepanță ține de cea mai importantă rugăciune jainistă, Navakar Mantra: Svetambar confirmă importanța tuturor celor 11 versuri care o alcătuiesc, dar Digambar și Sthanakavasis, o sectă care va apărea mai târziu, acceptă doar primele 5 versuri ca fiind veridice și autoritare. În secolul al XVIII-lea, a avut loc o nouă schismă, de data aceasta în sânul sectei Svetambar, datorită intruziunii unor forme de venerare a templelor și de ritualism. Călugărul jainist Viraji inițiază o nouă mișcare care denunță
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
meditație. Dimpotrivă, "devas" nu sunt capabili să organizeze propria eliberare până la reîncarnarea în formă umană, fiindcă oamenii sunt singurele ființe înzestrate cu acest dar. Ca și în cazul budiștilor, conștientizarea adevărului este pur empirică, nu poate exista o mijlocire între veridicul "atma" și sufletul "jiva". Jainiștii cred că eliberarea se produce din interiorul sinelui, prin intermediul "atmanului" conștientizat prin meditație. Jain Dharma împărtășește o mare parte din concepte și credințe cu hinduismul. Amăndouă religiile respectă aceiași zei (Devas) și zeițe (Devis) și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
trăit cultura în momentul în care este produsă / asumată / trăită decât cu istoria ca ansamblu de fapte și de fenomene din trecut. Faptul ca etnia și tradiția sunt luate drept fundamente ale identității naționale nu are legătură cu originile istorice veridice ale etniei sau ale tradiției, ci se datorează unuia dintre rolurile funcțional-simbolice ale conceptelor de etnie și de tradiție în plan social: prin aceste concepte, memoria istorică este constituită și inculcată ca 'prejudecată' (inclusiv în sensul de 'anterioară judecății' și
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
pe cal moldovenesc." Dimitrie Cantemir și-a familiarizat cititorii prin a sa "„Sistemă a religiei mahomedane”" (Petersburg, 1722) cu multe din realitățile persane: poezia, credințele , arta. Traducerea "„Geografiei”" lui Bouffer de către Amfilohie Hotiniul, în 1795, dădea cititorilor români o imagine veridică asupra întregii Persii. În veacul al XIX-lea presa aduce informația variată pe care o dorea societatea românească modernă. "Albina Românească" traducea în 1840 din Charles Texier impresii de călătorie în Persia. Teodor Codrescu dădădea în 1846, în "Icoana Lumei
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
secolul XIV, aparținând lui Al Safadi, se precizează că războiul pornit de Saladin a avut o singură cauză: încălcare de către cruciați a convenției cu musulmanii privind trecerea convoaielor de pelerini și negustori spre Mecca. Informația, deși târzie, este pe deplin veridică. Ea prelua știrile mai vechi care arătau că Saladin însuși dorise mult să viziteze orașul profetului, dar nu îndrăznise să o facă. Cruciații deturnaseră drumul pe valea Nilului până la Quș (Egiptul Superior), de unde pelerinii trebuiau să străbată deșertul, printr-o
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din Mediaș, Siffridus din Bratei, Heinrich din Șaroș și Theoderich din Copșa Mare. Situația
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]