1,234 matches
-
am vrut să-i prind mâna, și-a retras-o. "Lasă, altădată", a zis, cu o voce obosită, acoperindu-și fața cu palma. Am mai făcut o încercare, la fel de neinspirată: "Nu mai ai poftă să vedem lumea? Stai ca o veveriță care-și aduce coada peste ochi". Credeam că, într-o asemenea împrejurare, soluția cea mai bună era s-o silesc să zâmbească. Nu știam că viața nu urmează totdeauna regulile din psihiatrie. În clipa următoare, am descoperit că plângea, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să vorbească cu tine, Îi spuse. Da’ vreau să vin cu tine, spuse Nick. Tatăl se uită În jos la el. — Bine. Hai, atunci. Dă-mi cartea s-o pun la mine-n buzunar. Tati, știu un loc unde-s veverițe negre, spuse Nick. — Bine. Să mergem acolo. Capitolul 3 Eram Într-o grădină la Mons. De peste râu, veni și tânărul Buckley cu patrula sa. Primul german pe care l-am văzut se cățără pe zidul grădinii. Am așteptat până și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să știe fără să primească sfaturi - și nici nu contează unde trăiești. Își aducea aminte foarte limpede de singurele informații pe care i le dăduse taică-su În legătură cu acest subiect. Odată, când se duseseră amândoi să vâneze, Nick Împușcă o veveriță roșie urcată Într-un buciniș. Veverița căzu rănită, dar atunci când Nick o ridică, Îl mușcă de Încheietura degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și nici nu contează unde trăiești. Își aducea aminte foarte limpede de singurele informații pe care i le dăduse taică-su În legătură cu acest subiect. Odată, când se duseseră amândoi să vâneze, Nick Împușcă o veveriță roșie urcată Într-un buciniș. Veverița căzu rănită, dar atunci când Nick o ridică, Îl mușcă de Încheietura degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la rană și-i spuse: — Suge-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
blândă desena petice pe pământ, și Billy spuse: — Mai vrei să faci cu Trudy? — Tu vrei? — Îhî. — Hai să mergem. Nu, aici. — Dar Billy... — Billy nu deranj. Billy fratele meu. Și apoi, după aia, stăteau toți trei și pândeau o veveriță neagră, pe care n-o puteau vedea pentru că se ascunsese pe crengile de sus, și ei o așteptau să chițăie, pentru că atunci zvâcnea involuntar din coadă, și unde vedea Nick ceva mișcare, acolo trăgea. Taică-su Îi dăduse doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încolo, departe: Nu, nu cred. — Face copii grăma’, ce dracu’. Îl auziră pe Billy când trase. — O fi nimerit-o? — Nu-nteresează, spuse Trudy. Billy apăru dintre copaci. Își ținea pușca pe umăr și-n mâna cealaltă ținea de lăbuțe o veveriță. — Ia uite. Mai mare ca o pisică. Gata, ați terminat? — Unde-ai prins-o? — Acolo. Întâi am văzut unde-a sărit. — Tre’ să merg acasă, spuse Nick. Nu, spuse Trudy. — Tre’ s-ajung la cină. — Bine. Vreți să vânăm mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare ca o pisică. Gata, ați terminat? — Unde-ai prins-o? — Acolo. Întâi am văzut unde-a sărit. — Tre’ să merg acasă, spuse Nick. Nu, spuse Trudy. — Tre’ s-ajung la cină. — Bine. Vreți să vânăm mâine? — Sigur. — Păstrați voi veverița. — Bine. — Mai ieși după cină? — Nu. — Cum te simți? — Bine. — Bine. Dă-mi sărut pe față, spuse Trudy. Acum, În timp ce se Întuneca și el conducea pe autostradă, nu se mai gândea la taică-su. Seara nu-l ducea niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai știu, spuse Nick tresărind. Nici nu observase când se trezise băiatul. Îl privi cum stătea pe scaunul de alături. Se simțise destul de singur, dar băiatul ăsta fusese cu el tot timpul. Se Întrebă de cât timp se trezise. — Vânam veverițe negre toată ziua. Taică-miu Îmi dădea doar trei gloanțe pe zi, pentru că spunea că așa Învăț să vânez și că oricum nu-i bine ca un băiat să tot tragă pe oriunde cât e ziua de lungă. Mergeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am furișat în curte, ce ne-am zis noi? S-ar putea ca și nemții să intre în curte și în casă, așa că grajdul ar fi cel mai bun adăpost. La gura podului se găsea o scară. Am urcat ca veverițele și am tras scara sus. Doi dintre noi au făcut o spărtură în acoperișul de stuf, ca să putem vedea ce se petrece în curte și în jur. Ceilalți ne-am așezat în jurul gurii podului, că cine știe? Bănuiala noastră nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doilea și se întoarce al treilea cu bastonul. Jocul continuă. Jocul continuă astfel până când primul jucător ajunge din nou primul. Câștigă echipa care termină prima. Jucătorii care poartă bastonul nu au voie să-l ridice mai sus de genunchi. 3.Veverițele Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei. Întreg colectivul este răspândit în sală sau pe terenul de sport. Din rândul elevilor se desemnează „veverițe”. La un semnal al învățătorului, veverițele vor căuta să scape sărind peste o bancă (ladă, capră, cal
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
termină prima. Jucătorii care poartă bastonul nu au voie să-l ridice mai sus de genunchi. 3.Veverițele Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei. Întreg colectivul este răspândit în sală sau pe terenul de sport. Din rândul elevilor se desemnează „veverițe”. La un semnal al învățătorului, veverițele vor căuta să scape sărind peste o bancă (ladă, capră, cal). Veverița prinsă va deveni vânător iar celelalte veverițe vor însoți vânătorul în acțiunile sale. 4.Ocupă locul Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
nu au voie să-l ridice mai sus de genunchi. 3.Veverițele Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei. Întreg colectivul este răspândit în sală sau pe terenul de sport. Din rândul elevilor se desemnează „veverițe”. La un semnal al învățătorului, veverițele vor căuta să scape sărind peste o bancă (ladă, capră, cal). Veverița prinsă va deveni vânător iar celelalte veverițe vor însoți vânătorul în acțiunile sale. 4.Ocupă locul Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei. Grupe de 10-12 elevi sunt dispuse
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei. Întreg colectivul este răspândit în sală sau pe terenul de sport. Din rândul elevilor se desemnează „veverițe”. La un semnal al învățătorului, veverițele vor căuta să scape sărind peste o bancă (ladă, capră, cal). Veverița prinsă va deveni vânător iar celelalte veverițe vor însoți vânătorul în acțiunile sale. 4.Ocupă locul Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei. Grupe de 10-12 elevi sunt dispuse în cerc. Fiecare grupă lasă câte un jucător în afara cercului, jucător care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
colectivul este răspândit în sală sau pe terenul de sport. Din rândul elevilor se desemnează „veverițe”. La un semnal al învățătorului, veverițele vor căuta să scape sărind peste o bancă (ladă, capră, cal). Veverița prinsă va deveni vânător iar celelalte veverițe vor însoți vânătorul în acțiunile sale. 4.Ocupă locul Locul - sală, teren. Jucători - efectivul clasei. Grupe de 10-12 elevi sunt dispuse în cerc. Fiecare grupă lasă câte un jucător în afara cercului, jucător care va atinge spatele unui elev după care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Așa că de la o vreme conducerea TVR nu mai agreează BBC-ul. Anunțate-n program și chiar pe ecran, știrile londoneze sînt mereu Înlocuite În ultima clipă. Astfel, pe 1 octombrie, am văzut În loc de Big Ben pe fundal, cum fac amor veverițele nord-americane. După ce-a prins gustul de-a cenzura satelitul cu fauna SUA, direcțiunea televiziunii a găsit din Politehnică un băiat tînăr cu mustăți din fauna noastră, pentru redacția „Actualități”. Coșarcă. Iată cuprinsul unei emisiuni redactate de acest proaspăt angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și ajung foarte repede, după două pahare de whisky, se Întîlnesc oficial o dată pe săptămînă, după niște reguli stricte, În prima jumătate de oră de lucru tratează cele mai diferite teme mi-au povestit că odată au deliberat Îndelung problema veverițelor, sînt prea multe, altă dată au decis să nu mai susțină parlamentul , apoi se relaxează, este o ocazie oficială, cu o tradiție de două sute de ani, de-a uita de chestiunile importante pe care tocmai le-au discutat, băuturile curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Roxana-Maria Cărăbuș Îmi amintesc cu drag de copacul din spatele casei bunicilor mei. Copacul despre care îmi amintesc este un stejar măreț, cu ale cărui ghinde atrăgeam veverițele pentru a mă juca cu ele. Sub umbra lui mă întâlneam cu prietenii mei în fiecare dupăamiază. Îmi aduc aminte despre acest copac ca despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile. Acum se făcuse mai multă lumină și era frig și devreme. M-am mai uitat la copaci și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
postul de radio s-a molipsit de jurnalism (contra jurnalismului n-avem vaccin și nici praf de purici, dar nici nu ne trebuie pentru că jurnalismul nu vrem să-l stârpim). Ticuță-Suflețel are spinarea tigrată, o coadă stufoasă, ca de veveriță, botul, burta și picioarele - albe ca zăpada. Pe bot are un triunghi alb perfect. Îi plac trei cuvinte: „Da!”, „Așa!” și „Bravo!” Protestează când aude: „Nu!”, „Dă-te jos!” sau „Nu-i voie!”. Atunci cască disprețuitor gura, care scârțâie de parcă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
În spital... Tu să-l trezești pe somnorosul de Tudor și să-i spui că Îndată vor sosi bunicii de departe. De acolo unde pădurea lui Anastasie Bașotă abia Îl așteaptă să se facă mare, ca să alerge prin ea după veverițe... Mergea cu mâinile la spate și privirea fără țintă. Așa se deprinsese să pășească pe ulițele Iașilor Încă de când era student la Facultatea de Medicină. Numai În felul acesta se putea sustrage zgomotului și animației străzii... Se gândea la cei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se înfiripă. Iată că a venit vara! Soarele fierbinte începe să pârjolească tot ce iese în calea lui, pe când păsărelele, dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
în parc, m-am așezat pe o bancă, la umbra unui copac răcoros și am început să privesc împrejurul meu toată natura. Am zărit cum două păsărele își hrăneau puii și se pregăteau să plece în Țările Calde și cum veverițele își adunau provizii pentru iarna ce va urma. Era o vreme ciudat de călduroasă pentru acea perioadă. Deodată, din spatele unui tufiș, a apărut o lumină puternică. Curioasă fiind, am fugit să văd ce se întâmplase și de unde venea acea lumină
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
nu se mai pama după decorul incult, natura naturans; suspina după cel compus, civilizat, după natura naturrata. Mi s-a părut chiar stînjenit de ce-i plăcuse cîndva: bradul crescut ca un diapazon, casa (cam coșcovită) a bunului călugăr Paisie, toaca veverițelor pe garduri, ceaiul de melisă... Brăduț cel iubit de toate animalele, cu har actoricesc, pasionat de poezie nu mai exista. Devenise altă persoană. Am mers de-a lungul rîului Nil, de la o cascadă la alta, sub un cer de zinc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a putut Gavrilaș să-i propuie lui Titu să locuiască chiar la dânșii. Doamna Gavrilaș, mărunțică, grasă și roșie, cu fața veșnic lucioasă, socotise totuși că ar fi putut lua în gazdă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]