1,839 matches
-
îi stă bine unui om inteligent - și mia devenit dintrodată simpatic. 208 Acum, îmi închipui că pe altarul plăcerii noastre de-a intra în ungherele sufletului personajelor publice există și victime ale sacrificărilor. Sacrificările există oricum, numai că unii supra viețuiesc, alții mai puțin. E la fel ca la Surprize, surprize: unii, pentru plăcerea noastră, izbucnesc în lacrimi de fericire, alții însă duc mâna la inimă - simt acolo o împunsătură puternică - și se lasă moale pe scaun, pradă unui mic atac
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în vreo 40 de minute am ajuns la biserică, în Jerusalim. Intrarea în cetatea veche a Ierusalimului - Poartă oilor Biserică din Jerusalim Este o biserică ortodoxă cu personal din România. Sunt trei preoți, vreo cinci măicuțe și trei mireni care viețuiesc. Sunt și camere de locuit. E un alt model de construcție, nu ca pe la noi. Acolo locuiește părintele superior. El este călugăr și este reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române la Sfintele Locuri. Se numește Arhim. Ieronim Cretu. El se ocupă de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
li s-au arătat vestind că S-a născut împăratul veacurilor. Acum pe acel loc, deasupra grotei unde se adăposteau pastorii cu oile când plouă s-a făcut o biserică. Mănăstirea Sfanțul Teodosie Această frumoasă mănăstire este aproape de Betleem și viețuiesc în mănăstire trei persoane: două măicuțe și un preot călugăr. Biserică este foarte mare și impunătoare. Are o curte mare și frumos amenajată. O mulțime de vase cu flori au în curte si cativa butuci de vie. Sunt ridicați în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
simți în suflet și în inima o emoție deosebită, trăiești clipe deosebite, clipe de sfințenie. Este Duhul Lui Dumnezeu acolo. Este o stare lăuntrica pe care o simți, o trăiești și cu greu poți s-o împărtășești și altora. Acolo viețuiau măicuțe, că am întâlnit două care ne explicau despre acea mănăstire. Atât de multă dragoste aveau în vorbă lor către noi și foarte mult s-au bucurat că leam vizitat. La plecare ne-au îmbrățișat și ne-au binecuvântat călătoria
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
toate mânăstirile, precum și transportul. Și la sfârșitul pelerinajului primești în dar o casetă video în care vezi mai tarziu pe unde ai fost, multe obiecte de cult religios, plus câteva cărți cu Locurile Sfinte și cu Sfinții Români care au viețuit prin peșteri și mănăstiri din Țară Sfântă. Aceste cărți primite de acolo sunt unice, nu se găsesc și la noi. Sunt minunate au mare valoare, reprezintă o adevărată zestre Imposibil! Când am intrat pe ușă românesc de la Ierusalim! în biblioteca
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sărăcie și mai lucie cu ajutorul unui preot bogat din Fârțănești. Nu mai încăpea de bunicu. și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani. Casă grea, condiții de viețuit pe măsură. Nenea Ion, Jan, cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pierdut în noianul de nevoi al familiei. și era iarnă grea peste
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dintr’un loc unde ei se strâng parcă asupra lor Înșiși. Nistrul și Tisa, care fac oarecum excepție, adică izvorăsc pe la periferia zonei, sunt tot un fel de frontiere; În acest creuzet, un popor care s’a chemat cândva geto-dac, viețuiește de cel puțin cinci milenii, de la Cucuteni Încoace. În același creuzet s’au topit fără urmă valuri de migratori; biologic vorbind, explicația e simplă: Spre deosebire de autohtonii perfect compatibili cu mediul, mai ales cu apa acestui loc, alogenii au trebuit să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unde există apă, palmieri, adică monocotiledonate, plante dintre cele mai evoluate, apărute deci În epoci relativ recente, de entropie destul de ridicată; cu alte cuvinte, adaptate. Binebine, ar zice un ecolog Înrăit - cu ghilimele - dar ce facem cu Welwitschia mirabilis, ce viețuiește În deșertul Kalahari, o fosilă vie, deci dintr’o epocă caracterizată de o entropie mult mai scăzută? Ea n’are nimic de-a face cu solul - scuze - nisipul, În care rădăcina doar o fixează, ci cu apa pe care o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și gând circula pe holurile și prin saloanele casei, ce efervescență și ce entuziasm creator își găseau spațiu de exprimare în încăperile înalte și largi. Fără îndoială, treptat, un adevărat "spirit al casei" a putut să se nască și să viețuiască într-o asemenea intensitate încât a ține ședințele într-o altă locație devenise aproape ceva de neconceput. Iată ce consemnează același George Panu în acest sens: " Dacă nu ar fi fost dl. Pogor, care deși deputat, politica totuși nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
viitorului ei. Societatea trebuie să țină cont de faptul că prezentul nu este altceva decât trecutul viitorului nostru, ale cărui șanse sunt decise acum. Suntem responsabili de calitatea relației dintre organismele vii și tipul de "casă" în care acestea vor viețui "eco" este un prefix al lui "oikos" care, pentru vechii greci, avea semnificația de "casă". În concluzie, este necesară o schimbare fundamentală a principiilor și valorilor mondiale legate de distribuția șanselor de dezvoltare. De gradul de realizare a modificării modelelor
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
apartenență, indiferența la durata lungă a neamului (și deci a familiei). Totul este proiectat pe durate mici, cu o indiferență totală la durata lungă. Intensitatea sentimentului duratei scade și odată cu ea scade lungimea voinței, voința de a dura, de a viețui peste timp. Este un soi de conduită sinucigașă trecută în sarcina celor care vin, adică trecută de la părinți la copii. Acest comportament de sinucidere transferată de la părinți la copii și, mai departe, la urmași atinge în România proporția de 24
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
confidențială" din partea regelui Carol, și îi dădusem crezare, știind din experiența căpătată atît pe lîngă șefii mei succesivi, cît și personală, că acel cabinet secret, așa cum exista sub Ludovic al XV-lea, nu murise cu acest rege al Franței și viețuia în zilele noastre în altă parte. Ținusem deci să-l pun pe vizitatorul meu la curent cu faza actuală a problemei bulgare, pentru ca, discutînd cu Gheșov, să poată face aluzie spre a-i dovedi că în România opinia publică urmărea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
inimaginabila și, totodată, o deplorabilă înclinație de a se supune autorității. Asupra sensurilor pe care le putem da rezultatelor respectivului experiment vom reveni. În fine, ar fi vorba despre manipulări mari. Acestea "sunt reprezentate de influență întregii culturi în mijlocul căreia viețuiește individul. Sistemul de valori, comportamentul, felul de a gândi al individului sunt determinate, în primul rând, de normele scrise și nescrise ale societății în care trăiește, de subculturile cu care vine în contact."38 Pe cât de adevărate sunt cele de
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
societății, ca echivalent holomorfic al creației, și, de aceea, the person uninitiated is invested with complete social obloquy. Aflat încă în lumea protejată de mame, dar maturizat fizic pînă la pragul care îl face candidat pentru dobândirea recunoașterii sociale, tânărul „viețuiește la marginea universului reglat și a societății organizate, aparține cosmosului doar pe jumătate”. Această așezare între lumi reprezintă tocmai cheia reușitei inițiatice, fiindcă feciorul ori fata nubilă devine exponentul unui univers perimat prin vecuire, iar stringența rupturii de ceea ce este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al coborârii pe axa timpului. Ritualul inițiatic nu mai este din acest punct individual, ci are menirea de a regenera întreaga comunitate. Nunta reprezintă exact „cazul de comuniune rituală, când e vorba ca omul clanului să revigoreze principiul mistic ce viețuiește în el”. Craniul peștelui concentrează întreaga lui forță magică și, așezat deasupra porții, el securizează ieșirea din cercul protejat al gospodăriei. Pe lângă funcția comensualității rituale și cea a sacrificiului întemeietor, peștele primește valoare apotropaică. Tot ceea ce zăcea în fiara invazivă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dar, spre surpriza mea tot mai iritată, mai neliniștită, eu - Împreună cu cohorta „cârjelor” mele sentimentale și raționale, reflexele mele ideatice, ideea mea despre libertate și artă, despre istorie și suferință, despre demnitate și zei! - continuam, la modul aproape „imbecil”, să viețuiesc ca și Înainte, deși „eul meu” - sau, mă rog, unul dintre ele! - luase hotărârile cele mai ferme și de bun-simț, cum făceau atâția În jurul meu, În aceeași situație, În apropiere sau la distanță, aflați În aceiași „situație-limită”. Mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și pe „laici” spre terenurile aride ale gândului, dar și de a salva Întreg, uriașul domeniu de acea Înstrăinare pe care o resimțim acută și dureroasă azi, noi, cei care nu ne „mulțumim” doar de a crea și de a viețui În limitele strâmte-largi ale domeniului nostru. În speță romanul - și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de „contorsionat”, de surprinzător aproape la fiecare paragraf și atât de „insultător” față de comodele noastre jilțuri ale gândirii, față de, mai ales, atât de necesarele noastre cârje ale judecății, numite și prejudecăți de către spiritele ironice, dar fără de care nu am putea viețui În lumea care ne acceptă și ne onorează... Față de scepticismul lui, ce curge, e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune și un inconfort care uneori seamănă cu ura față de existență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de oameni?! În preambulul marii sale cărți, Also sprach Zarathustra, Nietzsche ni-l arată pe apostolul Bucuriei și al viitorului și modul de a filozofa „cu ciocanul”; coborând din munți și Întâlnind un fel de călugăr, un om bătrân care viețuia Împreună cu fiarele, acesta Îl Întreabă unde merge. - Cobor la oameni, Îi răspunde Zarathustra. Eu iubesc oamenii și am să cobor la ei. - Biet călător, Îi răspunde bătrânul pustnic, dar de ce crezi Tu că am fugit și m-am ascuns aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu mă văicăresc de suferințe, ci mă rog Creatorului să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici celor din jurul meu! Un gând frumos de adâncă recunoștință păstrez și pentru orașul Bârlad, în care viețuiesc de atâția ani. Este orașul în care am pășit timid spre lumina cărții, m-a înzestrat cu neasemuita comoară a științei și culturii, m a format profesional și astfel format, m-a trimis să înfrunt provocările pe care viața mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în multe domenii un divorț între cunoștințele teoretice și de specialitate, pe de o parte, și capacitatea de analiză a lumii concrete. Dar mintea există tocmai pentru a-l ajuta pe om să se orienteze în lumea reală în care viețuiește. Pe scurt, deplâng un fel de "idealism românesc", mai asemănător celui rusesc decât celui german, deci mai apropiat de Herzen decât de Schelling. V. N.: Da, idealism e frumos spus, blând spus. De fapt e vorba de o prăpastie, și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
am fi așezat într-o comodă iconoclastie ca într-o ideologie posibilă, cum o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată”, atunci? Continuam să viețuiesc în camera mare, cu patru geamuri (unul zidită, unde într-un colț trona o sobă de teracotă (și, în alt colț, detaliu des invocat de Nichita - o roată de automobil!Ă, cu parchetul vechi și „melodios”, cu sute de cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
formă directă de minciună reportericească, scriitori de diverse vârste și concepții erau trimiși „pe teren”, unde trebuiau să descopere „figuri și realități” avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în biroul de poezie, nici unul dintre noi nu era angajat al revistei, cu excepția lui Nichita, „redactor II”, de fapt, corector, și apoi, prin ’62-’63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore și eu eram „prietenii lor”, acceptați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iubire, e infinit mai ușor - deși suntem „înfrânți” deseori și acolo, pe acele „terenuri” sensibile pentru care încă nu există legi! - decât în „mărturia și complicitatea”, așa cum am descris-o puțin în grabă mai sus, cu societatea în mijlocul căreia ai viețuit decenii și care, la urma-urmelor, ți-a dăruit existența, „te-a făcut posibil”: ca individ și ca artist! Unii se întreabă, poate, de ce Breban nu a „ales libertatea” atunci când, în cel puțin două rânduri, ea i s-a oferit „pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
editorială, devenind autori de manuale școlare. Din corespondența purtată transpare că însuși șeful promoției lor făcea cu mult timp înainte literatură, citindu-și viitoarea operă la umbra cireșului de la Cârțișoara Făgăraș, locul unde și-a cunoscut consoarta cu care a viețuit împreună mai bine de 40 de ani... Cine citește scrisorile află multe. „...M-am întâlnit cu domnul Alexandru, fost pedagog, deci șef a lui Costică Rășcanu în școală și subaltern în armată, Rășcanu fiind ofițer iar celălalt grad inferior și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]