6,587 matches
-
ca o găină inutilă. O găină de care, din când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul cânepos, gheboșată și zbârcită. S-a trezit toată transpirată. În casa de oaspeți a C.A.P.-ului miroase a mucegai, pereții sunt plini de igrasie până la jumătatea încăperii. E învelită cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
luminițele din ochii mezinului, își dă seama că a fost descoperită. Se uită cu uimire la mezin, acesta îi înfruntă privirea și îi spune: "Uiți că am fost împreună în străinătate. Trebuie să fii tâmpit să auzi cum sună o vioară ca o orchestră și să nu-ți pui problema harului". Se îndreaptă spre grajduri în întâmpinarea colegului său. Acesta are încă ochii lipiți de somn, la nouă dimineața, când cei de la C.A.P. sunt deja obosiți de treburile zilei. Alături de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țară. Nimeni nu mai știa că ea e țigancă. Mama ei a murit înainte ca ea să împlinească șapte ani, ucisă din gelozie de tatăl ei, acesta a intrat în pușcărie și nu a mai ieșit de acolo. A moștenit vioara lui, o vioară foarte bună, cumpărată pe bani grei. Când a adus-o din Italia, s-a fălit la toți țiganii din ținut: "Îl trezești și pe Dumnezeu din visare cu ea", spunea acesta. Ai lui, ai ei, adică țiganii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai știa că ea e țigancă. Mama ei a murit înainte ca ea să împlinească șapte ani, ucisă din gelozie de tatăl ei, acesta a intrat în pușcărie și nu a mai ieșit de acolo. A moștenit vioara lui, o vioară foarte bună, cumpărată pe bani grei. Când a adus-o din Italia, s-a fălit la toți țiganii din ținut: "Îl trezești și pe Dumnezeu din visare cu ea", spunea acesta. Ai lui, ai ei, adică țiganii, nu au putut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți pleca pentru totdeauna, numai să nu-i dea nimeni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trăire universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, se lasă în voia sunetelor care răsună în corpul ei ca într-o peșteră.... Bărbatul ei stă zile în șir ca o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune că "unui absolvent de la horticultură nu-i poți pretinde să-și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
semn de distincție, matematica poate fi plină de poezie, iar poezia poate fi foarte precisă, seacă, chirurgicală..." Zinzin se uită la copilul ei cum perorează, parcă se află pe scenă, nu e nicio diferență între ei doi, ea chinuie o vioară, copilul chinuie ideile, niciunul însă nu are vreun ascultător autentic. E agitată, simte cum tot interiorul i se prăbușește. E în casa ei, lângă copilul ei și are sentimentul animalului dus la abator. Cum a ajuns aici? În fiecare zi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină că are alergie, că e bolnavă, că e palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă, intră în baie, închide ușa pe dinăuntru și izbucnește într-un plâns cu sughițuri, își poartă nevoia ei de a cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e din ce în ce mai greu să o duc... Săptămâna aceasta a crezut că își pierde mințile. Toți din casă s-au obișnuit să se folosească de ea. Cum o văd că exersează la vioară, cum o întrerup, constată că lipsește ceva, că ar fi bine să... Știe că astfel o enervează și se apucă de treburile casei, iar ei se pot uita liniștiți la televizor. Bărbatul ei face pe prostul. Dacă îl roagă să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să-i cânte la vioară, a cântat până a simțit că se destramă, n-o să uite niciodată melodia aceea care se ridica spre cer ca o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună, era hotărâtă să reziste până ce el o să se întoarcă, până
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună, era hotărâtă să reziste până ce el o să se întoarcă, până vor pleca împreună, undeva în lume, "numai noi doi", spunea tatăl ei cu șiroaie de lacrimi pe față, a lăsat vioara acolo, la directoarea Casei de Copii, garanție că se va întoarce, dar nu s-a mai întors niciodată, la șapte ani Zinzin a primit vioara tatălui ei și nu s-a mai despărțit de ea, directoarea Casei a dat-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lume, "numai noi doi", spunea tatăl ei cu șiroaie de lacrimi pe față, a lăsat vioara acolo, la directoarea Casei de Copii, garanție că se va întoarce, dar nu s-a mai întors niciodată, la șapte ani Zinzin a primit vioara tatălui ei și nu s-a mai despărțit de ea, directoarea Casei a dat-o la școala de muzică, profesoara de vioară i-a spus directoarei: "Ați făcut o investiție serioasă, atât copila cât și vioara sunt exemplare rare, mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
garanție că se va întoarce, dar nu s-a mai întors niciodată, la șapte ani Zinzin a primit vioara tatălui ei și nu s-a mai despărțit de ea, directoarea Casei a dat-o la școala de muzică, profesoara de vioară i-a spus directoarei: "Ați făcut o investiție serioasă, atât copila cât și vioara sunt exemplare rare, mă voi strădui să le pun în valoare", în creierul ei se înfiripa un fir de muzică pe care doar ea îl auzea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ani Zinzin a primit vioara tatălui ei și nu s-a mai despărțit de ea, directoarea Casei a dat-o la școala de muzică, profesoara de vioară i-a spus directoarei: "Ați făcut o investiție serioasă, atât copila cât și vioara sunt exemplare rare, mă voi strădui să le pun în valoare", în creierul ei se înfiripa un fir de muzică pe care doar ea îl auzea, uneori când cânta la vioară lăsa să se strecoare câteva armonii de acolo din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ați făcut o investiție serioasă, atât copila cât și vioara sunt exemplare rare, mă voi strădui să le pun în valoare", în creierul ei se înfiripa un fir de muzică pe care doar ea îl auzea, uneori când cânta la vioară lăsa să se strecoare câteva armonii de acolo din creierul ei, și atunci profesoara tresărea, se uita la ea speriată, uneori albă ca varul, câteva zile după aceea profesoara se purta cu ea de parcă ar fi fost bolnavă, acel capăt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înalte, lanuri de grâu și flori de mac, aude lăutarii cântând de dragoste și de moarte, tristețea e mai grea decât moartea, a trecut prin școală și prin liceul de muzică ca printr-o hipnoză, cânta ore în șir la vioară fără să obosească, în timpul liceului a fost angajată în orchestra teatrului, dar uneori cânta și ca solistă, când violonistul se îmbolnăvea, după două ieșiri la rampă, fără repetiție, doar cu partitura în față și cu sala în dreapta ei, s-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
după două ieșiri la rampă, fără repetiție, doar cu partitura în față și cu sala în dreapta ei, s-a trezit cu o bursă la Berna, acolo a auzit cu și mai multă putere muzica din creierul ei, dar profesoara de vioară i-a spus înainte să plece: "să nu lași vocea din tine să iasă, să nu-i lași pe cei de acolo să afle ce ai aici", și a atins-o ușor cu degetul pe tâmplă, s-a uitat uimită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din interiorul ei o speria de moarte, o simțea ca pe un blestem, ca pe o vrajă, nu voia să se confrunte cu ea, la Berna a învățat să cânte corect, foarte corect, să scoată sunetele cele mai curate din vioară, uneori acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alții arătau ca după Hiroșima, puțini erau sănătoși și cu poftă de joacă, Zinzin se ținea tare, nu voia să se vadă că-i vine să fugă din acest ospiciu de copii abandonați, a început să le cânte copiilor la vioară, în mijlocul parcului, înconjurată de o liotă de copii, își imagina că este la Scala din Milano, la început cânta melodii cunoscute, apoi asculta vocea din creierul ei, rând pe rând au ieșit la geamuri educatoarele și infirmierele, apoi femeile de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]