2,160 matches
-
o urau din instinct, pentru lumea fantastă în care trăia, pentru ceea ce ea poseda ca recuzită sofisticată în acest domeniu. Când suna de intrare, noua colegă se îndrepta prima spre ușa clasei, cu mișcări foarte iuți, "înțepate", mișcări de fată vioaie, obișnuită să poarte toc înalt și dădăcită în privința ținutei în mers. Pantofiorii ei, de măsura cea mai mică la femei, făceau întotdeauna zgomot, un țocăit caracteristic, după care mai târziu o recunoșteam imediat, înainte s-o văd, încă din capătul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stacojie care dădea spre coridorul subteran. Am pipăit toți pereții, aproape plângând de disperare, dar fără rezultat. Trebuia să ieșim pe poarta muzeului. Dacă era încuiată, eram pierduți. Ne-am întors din drum înfruntînd valurile de insecte, care acum erau vioaie și agresive. Era limpede că nu mai roiau la întîmplare, ci se îndreptau toate împotriva noastră: scorpionii își înfigeau ghimpii cozii în pielea pantofilor noștri, fluturii ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
place mâncarea ei" dacă nu mai vrei încă o porție și amenințîndu-te că "se supără". Genul care nu te lasă să pleci din casa ei decât în urma unor târguieli penibile, după reîntoarceri repetate din hol. În acest timp, cu ochi vioi și curioși ca de veveriță, te răsucea de pe-o față pe alta și nu se lăsa până nu afla de la tine și ce n-ai fi visat să-i spui vreodată. Femeia cea nesfârșită croncănea și ea câte ceva din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plecam în zori cu expresul Howrah-Madras și ajungeam înainte de prânz pe șantier. Mi-au plăcut întotdeauna călătoriile în colonii. În India, cele în clasa I sunt chiar o adevărată vacanță. Gara o simțeam prietenă de câte ori scoboram din taxi și alergam vioi pe peron, cu casca maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
luat la data de 1 martie 2008 Persoană intervievata: Pricop Gheorghe (89 ani) din satul Balești Acest interviu a fost luat unui bărbat, cel mai bătrân din sat, în vârstă de 89 de ani. Chiar dacă este în vârstă, el este vioi și plin de viață. Sota să a murit în urmă cu câțtiva ani și a rămas singur, dar bucuria vieții lui sunt cei doi nepoți ai săi care îl vizitează cât pot de des și grădină să, de la care îl
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la șevalet și intră alături, la Sorin, a cărui privire ironică se mișcă vioi deasupra unei mustăți răsucite - se plînge că e prea cald și nu poate să lucreze. Sorin i-a fost elev. Sorin strînge lume duminica (medici, profesori, milițieni, actori) cu niște metafore suprarealiste interesante: paiațe de cîrpă, funii Înnodate - despre care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care cere. — Cere? — Pare să și-o caute. O să-l Îndoaie ăștia. — Crezi? Nu e chiar așa, mie mi s-a părut un tip ca lumea. Călin e un tip plinuț, dar agil, cu un păr ondulat și o privire vioaie, inteligentă. Se vede că vine dintr-o familie bună. Din indolență, a pierdut startul În viață și s-a trezit Într-o situație care nu-l cruță. Încă nu-mi e clar dacă povestea asta are o morală pentru el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oricum nu contează. De mai bine de două săptămîni dorm, zi sau noapte, nu mai mult de 4-5 ore consecutive. Dar... să vezi acum poveste. Ofițerul de serviciu pe corpul de gardă, un locotenent-major de transmisiuni scofîlcit, cu o privire vioaie, mi-a zis ieri că probabil că ofițerii mei mă iubesc foarte tare, pentru că nu mi-au trimis un Înlocuitor și se pare că i-au dat de Înțeles că nici nu-mi vor trimite prea curînd (m-a Întrebat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai mult ca de obicei. — Bine, o să ținem legătura. — Da, îți mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea din nou în strada măturată de vânt, fără să-i mai pese acum că-i ciufulea părul. Pășea vioaie, cu mâinile în buzunare, zâmbindu-și, apoi râzând înfundat. „Dumnezeule Atotputernic, creator a tot ce există, judecător al oamenilor, recunoaștem și deplângem numeroasele noastre greșeli și păcate pe care le-am săvârșit prin gând, vorbă sau faptă, împotriva divinei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îngrijorări pe care nu o împărtăși celorlalți. Cățelușul, cu toate că dădea frenetic din coadă, continua să tremure din toate mădularele, deși Gabriel își descheiase bluza și-l lipise de sânii ei calzi. Numai când îl simți complet uscat, încălzit și iarăși vioi, îl depuse în brațele lui Adam. Apoi Gabriel se apropie de George și îl sărută, și Alex îl sărută, și Tom îl sărută, Emma și Brian îl bătură pe spate, iar Hattie și Pearl, care se ținuseră ceva mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că se va întoarce foarte curând și în timpul ăsta Zet trebuie să fie un cățel cuminte și să nu supere pe nimeni. Zet asculta de fiecare dată cu mult interes aceste povețe reconfortante, privindu-l pe Adam cu ochișorii lui vioi și scoțându-și din când în când limba ca să-l sărute pe nas. Scena aceasta îi inspira lui Gabriel vechiul simțământ familiar: amestecul de intensă iubire și de intensă teamă, fiecare dintre emoții împingând-o pe cealaltă la suprafață. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi se par mai autentici acești tineri îmbrăcați specific arab decât americanii și toți imitatorii lor, îmbrăcați în anonimii bluejeans și tricourile acelea atât de banale. Si mă mai încântă un lucru: văd foarte mulți copii, și sunt atât de vioi, cu ochii negri, strălucitori. De fapt, și în vizita de acum câțiva ani prin Turcia m-a surprins plăcut vitalitatea acestei țări, mulțimea copiilor și tinerilor. Mi-am zis atunci din nou că mă simt mai bine printre ei decât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Atunci, am fost cu trenul, plecând din Italia, iar acum am fericirea de a veni tot din Italia, dar pe jos. Nu știu cum să-i mulțumesc lui Dumnezeu și sf. Fecioare pentru aceste favoruri ce-mi sunt acordate. Mersul îmi este vioi și parcă un magnet mă atrage, mereu înainte, făcându-mă să simt mai puțin oboseala care oricum se acumulează în trup. Satele sunt puțin diferite față de cele văzute până acum în Franța. Casele sunt mai solide, acoperișurile mai groase, observ
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
întreaga durată a zilei de post, de prospețimea și ușurința corpului, vom resimți, mai ales la începutul zilei, senzații de disconfort, mai ales în zona abdominală, greutate în mișcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm ușor, dimineața corpul este vioi, sprinten, mișcările sunt mai rapide și mai precise, gândurile mai ușor de controlat și ne vom realiza toate activitățile în forță, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziție molipsitoare. SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST: durata postului este
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ce o să facă timpul din voi. Mai târziu veniră și chiriașii lui Coleșiu: un tânăr înalt, mult mai înalt decât mine, și urât foc, care se recomandă Novac, atașat de legație, și fata care-l însoțea, o blondă scundă și vioaie, plină de neastâmpăr. ― Iată și pe ceilalți nepoți ai mei: Veverița și 'Urangutanul! ni-i prezentă moșul. Ne-am împrietenit repede. Amândoi erau deopotrivă de veseli și dezghețați. El ne povesti întîmplări exotice din Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse câțiva ani
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin care știa să șlefuiască energetismul amatorilor de hard rock întru parși vele simfonisme ale unor Dizzy Gillespie, Benny Goodman, Dave Brubeck, Duke Ellington, Louis Armstrong, Miles Davis... 1969-1975. Intervalul cel mai drag sufletului meu de rocker melancolic și bluesman vioi din cartierul Balta Albă, elev la Liceul 39 și, apoi, student filolog. Între 16 și 22 de ani! Cu minunații mei prieteni de atunci: Cristian Moruzan, Valentin Teodosiu și Dan Arsenie. Prin „Metro nom“-ul realizat inițial în tandem cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
măgăresc la care cu onor consimt. Și pe hârtie le-am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a celor responsabili. Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft de librărie, subțirel-dar vioi, cu marile lecturi ale moralismului dintotdeauna? De ce mă lăsați umilit în FNAC-urile din Paris, Bruges, Lille, Geneva și Zürich, în fața unui banal (dar copleșitor) raft etichetat „Pădagogie“, care-i cuprinde suav-mercantil pe Marc Aureliu, Epictet, Seneca, Pascal, Vauvenargues, La
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru masa de dimineață, în "marele salon". Afară e ceață. Valurile au scăzut, tangajul e mai slab acum. Vremea continuă să rămână mohorâtă; e o atmosferă bolnavă, închisă, în care nervii lâncezesc, dar figurile pe care le văd sunt destul de vioaie. Au reînceput glumele. Semn bun. Ne refacem moralul. După socotelile mele, am străbătut Marea Egee. Am pierdut, oare, trecerea prin Dardanele? Probabil că da. După prânz, vom intra în Bosfor. Toate aceste nume aveau, până acum, în mintea mea o rezonanță
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
d-l Branco, în timp ce, la bar, unde ard două lumini roșii, sună mereu telefonul. Branco e un bărbat tânăr, n-are nici patruzeci de ani, cred, cu aspect de băiețandru. Amestecă vorbele românești cu cele americane, e necizelat, frust, dar vioi, volubil și simpatic. Foarte întreprinzător, se pare, și fără fasoane. Recunoaște că suferă de un complex. Ar vrea să joace un rol important în comunitatea românească din Chicago, de aceea a cumpărat o jumătate de oră la un canal de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
după seminția din trăgea. Astfel, cei doi, fiind din seminția lui David, Proorocul Împărat, s-au dus să se înscrie la Betleem, cetatea de baștină a acestuia.” „Bunicuțo”, o întrerupse Andreea, o fetiță de șase ani, cu ochișorii negri și vioi, „ce înseamnă recensământ?” „Recensământ, dragii bunicii, înseamnă că se face numărătoarea populației unei țări, ca să știe cei ce o conduc câți locuitori se află în acea țară.” „Dar ce înseamnă seminție?” o întrebă și Gheorghiță, un băiețel de șase ani
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
liniște, mântuire. Clinchetele vesele ale clopoțeilor, de la căluții ce duc în zbor săniile ușoare, parcă și ele vestesc Marea și Sfânta Sărbătoare a creștinătății, Nașterea Domnului. Bunica și nepoțeii s-au așezat din nou în fața căminului, în care focul arde vioi. Cei mici așteptă cu nerăbdare să asculte ultima parte a povestirii despre Nașterea Domnului. “Dragii bunicii, ceea ce vă voi povesti în seara aceasta este deosebit de dureros. Dar să incepem:” “Noaptea în vis, Îngerul Gavriil i sa arătat bătrânului Iosif, căruia
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
în variantele cu care-o îmbracă să fie mai clar. Poate că o practică mai lungă la o școală primară l-ar dezbăra de această greșală. Candidatul Tincu Constantin are un proponiment foarte clar și plăcut, deși nu atât de vioi ca Ionescu. În cunoștințe e puțin mai slab decât cei doi precedenți. 69 {EminescuOpXVI 70} Candidații Arbore și Gavrilescu nu se pot compara nici în propunerea orală nici în cunoștințe cu cei trei precedenți. Preste tot domnii membri ai comisiei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de zid, la spatele fotoliului lui Rim. Ca să stabilească legătura, doctorul zise grațios: - L'Ange gardieni Cum străina nu-i plăcea, Mini adoptă numai o jumătate din calificativ: Nu pleacă gardista asta!" își zise. Sia. făcând tocmai o mișcare mai vioaie ca de obicei, care cutremură scaunul lui Rim, și cerând voie profesorului: - Pot lipsi puțin? - ieși grăbită cu ochii pe fereastră. Mini se uită mașinal prin geam și văzu pe trotuarul 135 din față un tânăr cu pălărie de paie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu obraji grași, plini de o pastă fără culoare, căci dacă recreațiile le avusese în plin aer, apoi restul timpului stase închisă prin locuințe insalubre, până când să ajungă în casa nouă a Rimilor. Sia avea ochi negri, mici, dar nu vioi ca ai lui Lică, gura lăsată puțin în jos la colțuri ca pentru o silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]