1,439 matches
-
cel cu chitara bas. Totuși, când se folosesc cinci corzi, a cincea va fi, în cazul chitarei bas, Si și nu Do (deci, cu un semiton mai jos). În interpretările „tradiționale” de muzică barocă sau clasică, contrabasul dublează adesea partea violoncelului; studiile recente dovedesc, totuși, că practica dublajului la octavă era în epocă, nu de puține ori, improbabilă (este confirmată doar parțial, în școlile italiană și germană târzie). Strămoșii contrabasului în baroc (mai ales "violone", cu mai multe corzi) punctau fundamentalele
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
respectiv 1997), în iulie 1998 Sterian lansează albumul "Rugă", într-o formulă nouă a Companiei de Sunet: Vali Sterian (voce, chitară, percuție, muzicuță, pian); Mihai Neniță (vioară, pian); Dan Pirici (chitară bas); Oliver Sterian (percuție); Fredy Onofrei (chitară); Gaby Joitoiu (violoncel); Sorin Minghiat (flaut); Mircea Bodolan și Doru Stănculescu (voci adiționale). Pe acest disc, care este ultimul din cariera lui Sterian, artistul revine la sunetele acustice și la muzica folk din primii ani de activitate. Albumul conține piese de mare sensibilitate
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la o școală primară
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
în formație fiind luat mai apoi de Răzvan "Lapi" Lupu. Urmează în 1999 albumul "Vama Veche"; trupa pornește în turneul "Povestea merge mai departe", care se desfășoară în 15 orașe. Membrii formației urcă pe scenă alături de alți 6 instrumentiști - vioară, violoncel, percuție, flaut, chitară. Vama Veche era o trupă ce s-a dorit nonconformistă și deschizătoare de drumuri, iar acest lucru a fost cel mai bine ilustrat de cel de-al treilea album al lor, un album conceptual, o operă rock
Vama Veche (formație) () [Corola-website/Science/303455_a_304784]
-
instrumente soliste. Alți compozitori importanți de sonate "da camera" în secolul al XVII-lea au fost Maurizio Cazzati, Giovanni Legrenzi, Giuseppe Torelli. În aceeași direcție se încadrează compozițiile lui Johann Sebastian Bach (sonate și partite pentru vioară solo sau pentru violoncel, sonate pentru ""viola da gamba"", sonate pentru orgă) sau Johann Kuhnau (sonate pentru pian). În epoca respectivă s-au compus și sonate pentru un instrument melodic sau continu, cum sunt sonatele pentru vioară ale compozitorului austriac Heinrich von Biber. Termenul
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
fost compuse în marea majoritate în trei părți, în timp ce alți compozitori, ca Luigi Boccherini, au realizat sonate pentru pian și un alt instrument obligat cu o a treia parte facultativă (în cazul lui Boccherini, în cele 28 de sonate pentru violoncel și pian). Totuși, cu timpul, tot mai multe opere instrumentale sunt realizate în patru părți, procedeu folosit la început în cvartetele de coarde și în simfonii, preluat apoi de Ludwig van Beethoven în primele lui sonate. Sonate în două sau
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
clasice, după formula următoare: Această structură în patru părți a devenit un procedeu standard și pentru sonate, operele cu structuri diverse fiind considerate excepții, mișcările absente etichetate ca ""omessi"". Sonatele lui Beethoven, 32 pentru pian, în afara celor pentru vioară sau violoncel cu acompaniament de pian, reprezintă culmea acestui gen pentru perioada clasică. La începutul secolului al XIX-lea s-au înființat primele conservatoare de muzică unde s-a codificat experiența epocei clasice. În acest context se stabilesc criterii stricte pentru folosirea
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
Regatul Unit — d. 19 octombrie 1987, Londra, Regatul Unit) a fost o violoncelistă engleză, recunoscută ca una dintre cele mai mari interprete ale lumii la acest instrument. Numele ei este cel mai adesea pus în legătură cu " Concertul în mi minor pentru violoncel și orchestră" de Edward Elgar, pe care - spun criticii - l-a interpretat în mod „definitoriu” și „legendar”. Cariera muzicienei a fost curmată brusc de o scleroză multiplă ce a forțat-o să se retragă din cariera concertistică la vârsta de
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
târziu editor șef al revistei "The Accountant". Mama Jacquelinei, născută Greep Iris, a fost o pianistă talentată ce a predat la Academia Regală de Muzica din Londra. Se spune că du Pré a auzit la vârsta de patru ani sunetul violoncelului la radio și i-a cerut mamei „unul din ăla”. A început apoi să ia lecții de la mama ei, ce-i compunea mici piese muzicale însoțite de ilustrații, continuând apoi, la vârsta de cinci ani, studiul violoncelului la London School
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
patru ani sunetul violoncelului la radio și i-a cerut mamei „unul din ăla”. A început apoi să ia lecții de la mama ei, ce-i compunea mici piese muzicale însoțite de ilustrații, continuând apoi, la vârsta de cinci ani, studiul violoncelului la London School. Primul ei profesor a fost Alison Dalrymple. Du Pré a urmat apoi mai multe școli, printre care și Croydon High School, o instiutuție particulară de învățământ pentru fete, situată în South Croydon. Tânăra a început să se
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
putea cândva să-l egaleze"”. Du Pré a debutat oficial în martie 1961, la vârsta de 16 ani, într-un concert susținut la Wigmore Hall din Londra. În 1962, tânăra violoncelistă a concertat la Royal Festival Hall interpretând "Concertul pentru violoncel" al lui Elgar împreună cu Orchestra Simfonică a BBC, dirijată de Rudolf Schwarz. În 1963, la Proms, a interpretat din nou "Concertul" de Elgar având ca dirijor pe Sir Malcolm Sargent. Interpretarea ei s-a dovedit atât de populară încât, timp
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
ei s-a dovedit atât de populară încât, timp de trei ani consecutiv, a fost nevoită să concerteze în același loc. La 9 martie 1964 în cadrul "Prom Concert", ea a interpretat "Concertul" lui Elgar și premiera mondială a "Concertului pentru violoncel" semnat de Priaulx Rainier. Du Pré a devenit apoi invitata favorită la Proms, unde a concertat an de an până în 1969. În 1965, la vârsta de 20 de ani, du Pré, împreună cu London Symphony Orchestra dirijată de Sir John Barbirolli
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
BBC Symphony Orchestra, Filarmonica din New York, Philadelphia Orchestra, Filarmonica din Israel și Los Angeles Philharmonic Orchestra. Ea a concertat deseori sub bagheta dirijorilor Barbirolli, Sargent, Sir Adrian Boult, Daniel Barenboim, Zubin Mehta și Leonard Bernstein. Du Pré s-a folosit de două violoncele Stradivarius, unul datând din 1673 (numit astăzi "du Pré Stradivarius"), și altul din 1712, cunoscut sub numele Davidov Stradivarius. Ambele instrumente i-au fost dăruite de nașa ei, Ismena Holland. A concertat cu primul violoncel Stradivarius (cel din 1673) între
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
s-a folosit de două violoncele Stradivarius, unul datând din 1673 (numit astăzi "du Pré Stradivarius"), și altul din 1712, cunoscut sub numele Davidov Stradivarius. Ambele instrumente i-au fost dăruite de nașa ei, Ismena Holland. A concertat cu primul violoncel Stradivarius (cel din 1673) între 1961 și 1964, anul când a primit violoncelul Davidov. Multe dintre înregistrările sale cele mai faimoase au fost efectuate pe acest instrument, inclusiv "Concertul" de Elgar dirijat de Barbirolli, "Concertul pentru violoncel" de Robert Schumann
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
du Pré Stradivarius"), și altul din 1712, cunoscut sub numele Davidov Stradivarius. Ambele instrumente i-au fost dăruite de nașa ei, Ismena Holland. A concertat cu primul violoncel Stradivarius (cel din 1673) între 1961 și 1964, anul când a primit violoncelul Davidov. Multe dintre înregistrările sale cele mai faimoase au fost efectuate pe acest instrument, inclusiv "Concertul" de Elgar dirijat de Barbirolli, "Concertul pentru violoncel" de Robert Schumann, dirijat de Barenboim și cele două sonate pentru violoncel de Brahms. Între 1969
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
concertat cu primul violoncel Stradivarius (cel din 1673) între 1961 și 1964, anul când a primit violoncelul Davidov. Multe dintre înregistrările sale cele mai faimoase au fost efectuate pe acest instrument, inclusiv "Concertul" de Elgar dirijat de Barbirolli, "Concertul pentru violoncel" de Robert Schumann, dirijat de Barenboim și cele două sonate pentru violoncel de Brahms. Între 1969 - 1970 du Pré a concertat pe un violoncel Francesco Goffriller, iar in 1970 ea a primit un violoncel modern de la lutierul Sergio Peresson. Cu
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
anul când a primit violoncelul Davidov. Multe dintre înregistrările sale cele mai faimoase au fost efectuate pe acest instrument, inclusiv "Concertul" de Elgar dirijat de Barbirolli, "Concertul pentru violoncel" de Robert Schumann, dirijat de Barenboim și cele două sonate pentru violoncel de Brahms. Între 1969 - 1970 du Pré a concertat pe un violoncel Francesco Goffriller, iar in 1970 ea a primit un violoncel modern de la lutierul Sergio Peresson. Cu acest instrument du Pré a concertat până la finalul carierei sale, în 1973
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
faimoase au fost efectuate pe acest instrument, inclusiv "Concertul" de Elgar dirijat de Barbirolli, "Concertul pentru violoncel" de Robert Schumann, dirijat de Barenboim și cele două sonate pentru violoncel de Brahms. Între 1969 - 1970 du Pré a concertat pe un violoncel Francesco Goffriller, iar in 1970 ea a primit un violoncel modern de la lutierul Sergio Peresson. Cu acest instrument du Pré a concertat până la finalul carierei sale, în 1973, folosindu-l atât pentru cea de a doua înregistrare live a "Concertului
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
Elgar dirijat de Barbirolli, "Concertul pentru violoncel" de Robert Schumann, dirijat de Barenboim și cele două sonate pentru violoncel de Brahms. Între 1969 - 1970 du Pré a concertat pe un violoncel Francesco Goffriller, iar in 1970 ea a primit un violoncel modern de la lutierul Sergio Peresson. Cu acest instrument du Pré a concertat până la finalul carierei sale, în 1973, folosindu-l atât pentru cea de a doua înregistrare live a "Concertului" de Elgar cât și pentru înregistrările de studio "Sonata pentru
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
modern de la lutierul Sergio Peresson. Cu acest instrument du Pré a concertat până la finalul carierei sale, în 1973, folosindu-l atât pentru cea de a doua înregistrare live a "Concertului" de Elgar cât și pentru înregistrările de studio "Sonata pentru violoncel" de Frédéric Chopin și "Sonata pentru vioară" de César Franck interpretată ca o sonată pentru violoncel (decembrie 1971). Prietenia ei cu muzicieni precum Yehudi Menuhin, Itzhak Perlman, Zubin Mehta și Pinchas Zukerman și căsătoria cu Daniel Barenboim au condus la
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
în 1973, folosindu-l atât pentru cea de a doua înregistrare live a "Concertului" de Elgar cât și pentru înregistrările de studio "Sonata pentru violoncel" de Frédéric Chopin și "Sonata pentru vioară" de César Franck interpretată ca o sonată pentru violoncel (decembrie 1971). Prietenia ei cu muzicieni precum Yehudi Menuhin, Itzhak Perlman, Zubin Mehta și Pinchas Zukerman și căsătoria cu Daniel Barenboim au condus la realizarea a numeroase spectacole memorabile de muzică de cameră. Concertul său din 1969, susținut la Queen
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
susținut la Queen Elizabeth Hall din Londra cu "Cvintetul în La major pentru pian - Trout" de Schubert, a stat la baza filmului "Trout" de Christopher Nupen. Nupen a realizat apoi și alte înregistrări cu du Pré, inclusiv " și Concertul pentru violoncel de Elgar", un documentar despre concertele Elgar și "Piano Trio in D Major", Op. 70, No. 1 de Beethoven. l-a cunoscut pe pianistul Daniel Barenboim în ajunul Anului Nou 1966. La scurt timp după încheierea Războiului de șase zile
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
1973: este vorba de patru spectacole cu "Double Concerto" de Brahms cu Pinchas Zukerman și Leonard Bernstein ca dirijori ai Filarmonicii din New York. Du Pré a menționat că a avut mari probleme în mânuirea arcușului și chiar cu deschiderea cutiei violoncelului. În cele din urmă, pierzându-și simțul tactil,a fost nevoită să-și coordoneze mișcările vizual. Astfel a reușit să interpreteze 3 din cele 4 concerte la ultimul din acestea, " Concertul pentru vioară" de Felix Mendelssohn organizatorii fiind nevoiți să
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
organizatorii fiind nevoiți să o înlocuiască cu Isaac Stern. Du Pré s-a stins din viață la Londra pe 19 octombrie 1987, în vârstă de 42 de ani și este înmormântată în Cimitirul Evreiesc Golders Green. Fundația Vuitton a achiziționat violoncelul "Davidov Stradivarius" pentru suma de 1 milion de lire sterline lăsându-l apoi în folosință celebrului violoncelist Yo-Yo Ma. Violoncelista Nina Kotova deține în prezent violoncelul "1673 Stradivarius", numit de violoncelistul Lynn Harrell " Du Pré Stradivarius" în amintirea lui Jacqueline
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
de ani și este înmormântată în Cimitirul Evreiesc Golders Green. Fundația Vuitton a achiziționat violoncelul "Davidov Stradivarius" pentru suma de 1 milion de lire sterline lăsându-l apoi în folosință celebrului violoncelist Yo-Yo Ma. Violoncelista Nina Kotova deține în prezent violoncelul "1673 Stradivarius", numit de violoncelistul Lynn Harrell " Du Pré Stradivarius" în amintirea lui Jacqueline. Violoncelul Peresson din 1970 este în prezent dat spre folosință violoncelistului Kyril Zlotnikov din Cvartetului Ierusalim . Controversata peliculă "Hilary și Jackie" semnată de Anand Tucker în
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]