1,211 matches
-
în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie și plânge. * * * pentru a retrăi zi cu zi, treaptă cu treaptă, comemorarea-. (H.R.Patapievici) Demult nu am fost la Marea Înviere nu mai pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vin și printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet”. Această ultimă zicere m-a făcut să mă întreb: „Da’ ce amărăciune în suflet” avem noi? Tocmai am încheiat un capitol
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
i modul de viețuire. Limbajul în acest caz devine unul agonic‐ artificios care nu ține seama de dezvoltarea organică din sânul realității vii. Limbajul poetic nu face gesturi nenaturale, oul de ciocârlie din cântul poetului nu poate naște pui de viperă, el nu acceptă înstrăinarea de orânduiala prestabilită. De aceea și ceea ce comunică scrisul poeților, nu‐i cine știe ce noutate pentru lumea bunului‐simț. Poetul tocmai răspunde și readeverește ceea ce vede și simte toată lumea, adeverește că lumea simte și vede adevărul, ceea ce
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
un versant. Oricum, oamenii de știință de pretutindeni spun că acestea de la noi nu sunt niște capre negre obișnuite ci o specie aparte, cu un nume sonor: „Rupicapra rupicapra Carpatica”. Pe cărare, chiar în fața mea, acum, stă, făcută ghem, o viperă. Ar putea sări la mine, m-ar putea mușca... dar eu n-aș muri deloc din pricina mușcăturii ei otrăvite. Știți de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sonor: „Rupicapra rupicapra Carpatica”. Pe cărare, chiar în fața mea, acum, stă, făcută ghem, o viperă. Ar putea sări la mine, m-ar putea mușca... dar eu n-aș muri deloc din pricina mușcăturii ei otrăvite. Știți de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
stă, făcută ghem, o viperă. Ar putea sări la mine, m-ar putea mușca... dar eu n-aș muri deloc din pricina mușcăturii ei otrăvite. Știți de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aș muri deloc din pricina mușcăturii ei otrăvite. Știți de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei otrăvite. Știți de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul și soarele ăsta e grozav dar cam cu dinți. Când sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul și soarele ăsta e grozav dar cam cu dinți. Când sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci, liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul și soarele ăsta e grozav dar cam cu dinți. Când sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci, liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din față la amândoi ochii și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că e chiar el, Castelul. Sclipește de parcă ar fi făcut din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate că visez. Ar fi adică un vis în vis. ...M-o fi bătut rău vântul, am înghețat, poate, de frig, ca doamna viperă, și acuma visez frumos. Dar, nu! Pe coada mea stufoasă că nu-i vis. Nu-i visul meu, adică, e visul lui PAM, dar pentru mine e chiar adevărat. Ana sare în sus și strigă: „Ura! E aici! Am ajuns
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se reflectă cerul albastru, flori mândre și alte frumuseți. Viperele s-au mai dezmorțit și ele, probabil. Dar nu-mi iese din cap întâmplarea de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut ei? N-am fost atent o clipă și i-am pierdut din ochi. Recapitulez: Deci ei și-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mult mai în formă decât era acolo, în palatul lui. Cum o fi ajuns el aici? Dar eu însumi, eu cum am ajuns, atât de repede la Castel fără să am habar că merg pe creastă și fără să văd vipere trezite de căldură? Ana se uită la mine. Parcă ar vrea să-mi spună ceva. Se apropie de mine și îmi explică. Pe coada mea stufoasă, copii, aflu de la Ana că eu, de fapt, nici n-am plecat nicăieri, am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
seara de 22 din '89 stătea pe țeavă cu o emisie specială. Odă pentru Ody. Nici eu n-am ajuns redactor în subordinea lui. Cînd am ieșit din secretariat, l-am zărit printr-un geam pe Iordan, încolăcit de două vipere focoase. "Puppy, îi șuiera una dintre ele, sașie de admirație, puppy, vrei...". Și "puppy" o voia, cum să nu. Voia să le fericească pe amîndouă. Se prostitua acolo, pe mobilierul de hol Pipera. M-aș fi simțit ca o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cui este, m-am făcut un timp că nu prea mă deranjează acțiunile lui, dar când l-am ascultat și i-am pus un 2 cât el de mare, s-a uitat la mine cu o privire de pui de viperă șoptind vecinilor de bancă următoarele: „Uitați-vă bine la el, că în curând nu l veți mai vedea la clasa noastră, că îl aranjez eu la tata!” Unul din cei ce auziseră amenințarea a și spus cu glas răspicat: - Tov.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un studiu istoric și critic Anticipația românească (1994) și problematica generală a domeniului în Discursul utopic (2000; Premiul Academiei Române). SCRIERI: Întâlnire cu meduza, București, 1966; Argonautica, București, 1970; Planeta părăsită, Cluj, 1971; Viața într-o floare, Cluj, 1972; Jocul cu vipere, Cluj, 1972; Nopțile memoriei, București, 1973; Adevărul despre himere, București, 1976; Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate, Cluj-Napoca, 1976; Figurine de ceară, introd. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1978; Semnul licornului, București, 1980; Cina cea mai lungă, Cluj-Napoca, 1983; H. G. Wells
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
cu Doina Opriță); H. Ph. Lovecraft, Dagon, Cluj-Napoca, 1993, Hypnos, Cluj-Napoca, 1993; John Brunner, Să prinzi o stea căzătoare, București, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Argonautica”, TR, 1971, 4; Al. I. Friduș, „Argonautica”, CL, 1971, 3; Petru Poantă, „Jocul cu vipere”, ST, 1972, 13; Pamfil Matei, „Jocul cu vipere”, T, 1972, 3; Valentin Tașcu, „Jocul cu vipere”, F, 1973, 1; Ion Marcoș, „Nopțile memoriei”, TR, 1974, 8; Val Condurache, „Nopțile memoriei”, CL, 1974, 7; Cristea, Domeniul, 330-335; Voicu Bugariu, Fantasticul cerebral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
1993, Hypnos, Cluj-Napoca, 1993; John Brunner, Să prinzi o stea căzătoare, București, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Argonautica”, TR, 1971, 4; Al. I. Friduș, „Argonautica”, CL, 1971, 3; Petru Poantă, „Jocul cu vipere”, ST, 1972, 13; Pamfil Matei, „Jocul cu vipere”, T, 1972, 3; Valentin Tașcu, „Jocul cu vipere”, F, 1973, 1; Ion Marcoș, „Nopțile memoriei”, TR, 1974, 8; Val Condurache, „Nopțile memoriei”, CL, 1974, 7; Cristea, Domeniul, 330-335; Voicu Bugariu, Fantasticul cerebral, LCF, 1976, 13; Val Condurache, „Pasărea de lut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
o stea căzătoare, București, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Argonautica”, TR, 1971, 4; Al. I. Friduș, „Argonautica”, CL, 1971, 3; Petru Poantă, „Jocul cu vipere”, ST, 1972, 13; Pamfil Matei, „Jocul cu vipere”, T, 1972, 3; Valentin Tașcu, „Jocul cu vipere”, F, 1973, 1; Ion Marcoș, „Nopțile memoriei”, TR, 1974, 8; Val Condurache, „Nopțile memoriei”, CL, 1974, 7; Cristea, Domeniul, 330-335; Voicu Bugariu, Fantasticul cerebral, LCF, 1976, 13; Val Condurache, „Pasărea de lut”, CL, 1976, 4; Valentin Chifor, Elogiu și creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
de influența nefastă a stăpânului asupra existenței sale, ceea ce îl face să se revolte și să lupte pentru restabilirea dreptății. După 1989 V. își schimbă registrul, trecând la reconstituiri documentare. Memorii din perioada propriei detenții alcătuiesc sursa faptelor în Ochii viperei (1995), Praznicul orbilor (2001) și Porumbeii albaștri (2003). Primează în aceste cărți sinceritatea și autenticitatea rememorării unor întâmplări de zi cu zi: coșmarul anchetelor, munca istovitoare din Balta Brăilei, lagărul de la Stoenești, boala contractată în celulă se întrețes cu imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
1972 și 1983 la Iași, Constanța, Sibiu, Oradea etc. SCRIERI: Dincolo de poveste, Iași, 1979; Bărzăunul și restul lumii, Iași, 1981; Vornicul Țării de Sus, Iași, 1984; Poteci fără întoarcere, București, 1987; Comoara, Iași, 1988; Aventură dincolo de timp, Iași, 1990; Ochii viperei, Iași, 1995; Cronica regatului blestemat, Iași, 1996; Planeta lui Orim, Iași, 1999; Casa cu iederă, pref. Ioan Holban, Iași, 2000; Templul amăgirii, Iași, 2000; Cerbul de lumină, Iași, 2001; Praznicul orbilor, Iași, 2001; Porumbeii albaștri, Iași, 2003. Ediții: Junimea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
însă că mai sus, spre capitală, am să dau de belșug. În schimb aveam parte de oștiri de țânțari în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau apă, trebuia să fiu atent la vipere. Au fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să-mi amăgesc foamea, și nici țipenie de om pe vreo cărare...Am văzut țărani foarte bătrâni dar n-aveau decât treizeci de ani fără un dinte în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
moment de prietenii mai vârstnici, participa în acel fel la devălmășia vieții. Primele schimburi de vorbe erau întotdeauna despre capriciile timpului, despre poziția norilor și a soarelui, despre vânturi și ploaie. Apoi firește urma șiragul de nenorociri: măgari mușcați de vipere la pășune, capre sau viței căzuți în prăpăstii, prăbușiri de adăposturi din paie, livezi lovite de secetă și uscate, alunecări de teren, boli. În privința bolilor Geronimo îi întrerupea brusc și mânios. Așa că bătrânii se opreau câteva clipe, după care oftau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]