1,336 matches
-
nu a putut convinge decât prin calitățile limbii și ale versificației. Predomină tonul elegiac și se întrevăd germenii unei elementare filosofii a zădărniciei, compensată doar de tonalitățile revoltei și de nota de mesianism. În proză G. are însă momente de virtuozitate. Sunt schițe în volumul Alb și negru (1902) în șirurile cărora fiecare cuvânt se așază ca într-un mecanism detonator, în registru de pamflet, acuzând, în linie sămănătoristă, degradarea societății (Altă doină) și nedreptățile (Vaiet și tăcere, Midas, Arhivarul, Frații
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
uneori nici nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid supapele subconștientului). În Conferința de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Fraza e melopeică, ritmată de armonii interioare, desfășurându-se în cadențe, în largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia rafinată, de mare virtuozitate. Frazarea e somptuoasă și de un cuceritor patetism liric, întrețesută cu frecvente euritmii. Perpessicius sublinia că romanul Craii de Curtea-Veche este „o carte încărcată de poezie, o operă a unui artist împătimit de mirajele expresiei artistice. Grație lor, acestor podoabe
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
integrală în Înger în gerunziu (1998), carte subintitulată Jurnal itinerant (19 mai- 19 noiembrie 1997). Se apelează aici frecvent la o imprevizibilă mișcare a lexicului, la dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională în versuri de complicată virtuozitate formală. Încrederea în puterea de sugestie a cuvintelor, în eficiența epitetului, a comparației, a alegoriei, îndrăzneața inventivitate în materie de ritm și rimă fac din Înger în gerunziu și din Pasul pe nu (2000), cu subtitlul Jurnal itinerant (1 ianuarie-31
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
sprijină și nici nu încearcă să acrediteze vreo „Mare Narațiune Totalizatoare și Raționalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. Povestea Marelui Brigand este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită și tehnică de aparență „realistă”, puse în operă cu virtuozitate. Se desfășoară pe coordonate specific postmoderniste, urmând motivul complex și caracteristic al complotului ocult, cu dezvoltare în scenariu apocaliptic. Coordonatele pe care e construit sunt parodierea ori „reciclarea”, recuperarea mitului cristic (un tânăr a cărui biografie o „copiază” grotesc pe
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
au présent / Tipuri de viitor în prezent. Serge Brussolo publică acolo nuvela Funnyway (1978)150. Face apoi carieră în stilul, în aparență foarte francez, al unui SF denotând o excelentă stăpânire a scriiturii. Stilul lui Brussolo place mai ales grație virtuozității jocurilor în materie de semnificanți. Dar originalitatea lui nu se oprește aici. Din momentul publicării primului său roman, Sommeil de sang / Somnul sângelui (1982)151, o capodoperă a SF-ului, se remarcă maniera lui inimitabilă de a explora teritoriile luxuriante
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ar putea să sfârșească un poem mai bine și mai frumos"41. Ingeniozitatea, ca derivat direct al ingenium-ului, e o evocare diferită a genialității 42, care trimite nu la sfera atributelor caracteriale, ci în mod precis, la calitățile artistice, la virtuozitate și la talentul care se dobândește ca o abilitate universală. Alecsandri a descoperit că folclorul face literatură, în sensul cel mai tehnic și indiferent etnic pe care aceasta îl poate avea. Aș evoca din nou, în acest context, cercetarea fundamentală
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
risipită), o "doină", o "horă" (Hora Unirei), un "cântic de lume", dar și un "cântic arăpesc" (El R'baa), un "cântic poporal spaniol" (Seguidilă), o "legendă din Munții Apenini" (Muntele de foc) etc. Alecsandri practică un soi de exerciții de virtuozitate, imitând diverse genuri folclorice din tradițiile locale sau din cele internaționale. În acest context, mărgăritărelele sunt o descriere de formă, cam în același fel în care de pildă Macedonski are un ciclu intitulat Rondele sau Pillat un ciclu de Sonete
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
subiectelor au fost inspirate din lumea satului, locul unde i-a plăcut să trăiască, în mijlocul comunității sale pe care a păstorit-o și îndrumat-o. Textele sale erau scurte predici moralizatoare în versuri, dar cuprindeau și subiecte distractive, pline de virtuozitate verbală, oarecum superficiale, fără aplecare și cercetare profundă a realităților 563; nu erau scrise într-un ton grav, ci mai degrabă relaxat, ceea ce a făcut ca poeziile sale să fie apreciate de cititori. Vom reda un asemenea text, pentru a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
interpretarea este gramaticală și obiectivă, pentru că raportează o expresie la cadrul lingvistic general. In cel de-al doilea caz, ceea ce are de făcut interpretarea este să descopere uzajul individual al limbajului. Aici interpretarea e tehnică întrucît este obligată să urmărească virtuozitatea individuală a unui autor în exprimarea stărilor sale sufletești sau a gândurilor sale1. Mai târziu Schleiermacher va numi această interpretare psihologică, nu tehnică: accentul cade tot mai mult pe faptul că discursul este o creație ideatică. Regulile interpretării gramaticale nu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
am dorit numai superlative, și am găsit două cuvinte: "performanță", "excelență". Performanța atitudinii de frondă a învățăcelului față de profesor într-o vreme în care alții își manifestau exasperarea prin lacrimi. Performanța "acrobatică" a redării pasajelor de mare dificultate tehnică și virtuozitate din primul Concert pentru pian al lui Ceaikovski. Performanța de a "scrie" semnul "egal" între bravură și profunzime. Performanța de a rezista unei lumi tot mai dușmănoase gândind curat despre muzică, trecând ascultătorul în lumea dorită a simțirii firești, autentice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
am ascultat la radio înregistrarea Concertului nr. 1 în si bemol minor pentru pian și orchestră de Ceaikovski, realizată în prezența publicului. Nu am auzit la început anunțul care preciza numele interpretului, și am rămas stupefiat de rapiditatea pasajelor de virtuozitate tehnic-instrumentală. Abia la final, când am aflat cine era interpretul Dumneavoastră -, am rămas impresionat de dexteritatea aproape incredibilă. Nu am mai avut o astfel de experiență în cazul unui pianist român... D.G. Eu cânt în continuare, inclusiv Concertul nr. 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
incredibilă. Nu am mai avut o astfel de experiență în cazul unui pianist român... D.G. Eu cânt în continuare, inclusiv Concertul nr. 1 de Ceaikovski, și recunosc că în anumite pasaje, defectele tinereții se păstrează! A.V. Nu am perceput virtuozitatea Dumneavoastră ca un defect... D.G. Nu, între ghilimele vorbind. Am avut totdeauna dorința de a depăși anumite limite ale vitezei, ale posibilităților tehnice, un fel de propensiune către un gen de acrobație instrumentală care, în fond, face deliciul publicului, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ales în ultimii ani am început să ascult jazz frecvent. Mi-am dat seama ce mult mă inspiră, ce comuniune există între mine și jazz. A.V. Câteva caracteristici ale muzicii de jazz sunt, cum ați spus, libertatea, surpriza și virtuozitatea. Le considerați elemente care definesc și creația Dumneavoastră? D.P. Da, în sensul că "virtuozitatea" ar trebui înlocuită, ca termen, cu "măiestria", să spunem. Cu alfabetul pe care trebuie, musai, să-l înveți în primii ani de formare. A.V. Aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ce mult mă inspiră, ce comuniune există între mine și jazz. A.V. Câteva caracteristici ale muzicii de jazz sunt, cum ați spus, libertatea, surpriza și virtuozitatea. Le considerați elemente care definesc și creația Dumneavoastră? D.P. Da, în sensul că "virtuozitatea" ar trebui înlocuită, ca termen, cu "măiestria", să spunem. Cu alfabetul pe care trebuie, musai, să-l înveți în primii ani de formare. A.V. Aveți dreptate, "măiestrie" sună mai frumos și înseamnă mai mult decât virtuozitate. D.P. E posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în sensul că "virtuozitatea" ar trebui înlocuită, ca termen, cu "măiestria", să spunem. Cu alfabetul pe care trebuie, musai, să-l înveți în primii ani de formare. A.V. Aveți dreptate, "măiestrie" sună mai frumos și înseamnă mai mult decât virtuozitate. D.P. E posibil. Eu folosesc un limbaj care se vehiculează în liceele și facultățile de artă. Pentru că vorbeam despre muzica de jazz, totdeauna am fost înnebunit, fascinat de sunetul instrumentelor de suflat, de sunetul inimitabil al pianului, de melanj-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
stat extraordinar de bine alături de tineri de 19 ani. Nu s-au simțit jenați, au fost chiar încântați de această alăturare. A.V. Cum sunt studenții Dumneavoastră? Intuiți în ei, se întrevede un talent care să atragă mai întâi prin virtuozitate, să ofere cel puțin ceva interesant, apoi să atragă prin idei? D.P. Sunt foarte mulți de talia noastră. Mă regăsesc în ceea ce fac ei, în felul cum gândesc. Sunt niște tineri excepționali. Dacă mă gândesc bine, în comparație cu acești tineri, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acestui fenomen cu instrumentarul teoreticianului, al etnologului care găsea că e foarte interesant ce se întâmplă aici. Ceea ce trebuie să admit este că datorită lui am putut înțelege unele lucruri. De pildă, că orchestrația unor manele implică un tip de virtuozitate, un tip de tehnică ce nu e de lepădat, e remarcabilă. De asemenea, că există acolo niște straturi de discurs în care uneori ironia, alteori agresivitatea... A.V. ...savoarea cuvântului dezgolit până la un punct... A.P. ...da-da, toate astea alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu mă pot lupta cu vecinul Gigi, căruia îi plac manelele. Dar încerc să explic că nu-s obligat să ascult manelele lui cu același entuziasm. A.V. Poate că specialiștii, cunoscătorii manelelor autentice, care sunt foarte frumoase, au o virtuozitate interpretativă vocală de-a dreptul spectaculoasă și versuri echilibrat-provocatoare, ar trebui să iasă în față, să explice valoarea acestui tip de cântec, pentru că publicul, dacă nu le ascultă, nu le cunoaște, deoarece se programează la radio foarte rar și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
al povestitorului. Remarcabilă este reținerea acestuia, care își subliniază prezența mai mult prin tăcere, prin ironia discretă, aproape imperceptibilă, prin ingineria textuală fină, voalată și de efect. Impresia finală este că prozatorul nu vrea să facă postmodernism (deși posedă o virtuozitate reală, uneori exersată în chip demonstrativ), ci că s-a născut postmodern, privind lucrurile prin pânza diafană a propriei științe textuale. Există o naturalețe veritabilă a acestui tip de autor, care își spune poveștile nestingherit de știința de carte. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Orchestra cea mai tristă din lume sînt traduse în germană, engleză, franceză, iar piesa Helga nebuna se joacă pe scena pariziană. După șapte culegeri de proză scurtă, publică în 1999 Legenda scamatorilor de lacrimi, roman istoric strălucitor ca imaginație și virtuozitate stilistică, înfățițînd Ungaria sub ocupație otomană în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Traducerea în românește a unuia din cei mai originali scriitori maghiari afirmați după î90 începe cu Vînătorii de cîini din Loiang, scriere plină de fantezie
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Hesse își lua cu adîncă durere rămas bun de la Thomas Mann, ,prietenul drag, marele coleg, maestrul prozei germane" care în ciuda ,marilor succese și onoruri" era insuficient cunoscut. ,Empatia, fidelitatea, simțul răspunderii și capacitatea de a iubi, ascunse în spatele ironiei și virtuozității sale, calități care decenii la rînd au rămas inaccesibile publicului larg, vor menține vii opera și amintirea sa cu mult dincolo de vremurile zbuciumate în care ne aflăm". În elogiul său, Hermann Hesse ridica discret de pe fața marelui dispărut, încă de
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
fiecărui fragment, luat în parte, care, prin asamblare cu alte fragmente, duce la înălțarea edificiului românesc). Valoarea cărții Gabrielei Adamesteanu trebuie căutată la acest ultim nivel, al prefabricatelor, al compoziției aliajului textual, al fragmentelor din care este compus românul. Salutînd virtuozitatea stilistica a prozatoarei, trebuie spus că structura narativa prea stufoasa a românului explicabila, la nivelul povestirii, în condițiile cenzurii dinainte de 1989 riscă să sufoce un formidabil subiect de proza ( dramă românului exilat care revine în țară după o jumătate de
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
funcțional, figurează îndemnul mentorului lor de generație, E. Lovinescu, că motivele inspiratoare, pătrunse de nutrimentul autoanalizei, să dea relief unor idei de înaltă, complexă semnificație, în concordanță cu portatura citadina. Altfel spus, încerc să precizez că pe langă demonstrațiile de virtuozitate ale povestitorilor comnicând varianta galițiana a vieții în "stetl", de tipul Ion Călugăru, avem - din fericire - și modalități regățene, perfect acomodate morfologiei stilistice și de atmosfera ale vivacității practicate de un Mihai Sebastian. Adaug imediat, ca să fiu bine înțeles, ca
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
și tot nu m-am îndestulat,/ am mîngîiat înaripații de pe morminte,/ lacrimile orfanilor le-am lins că o cămilă în deșert,/ sîngele viu l-am strîns" (Cîntec de spurcare). Să recunoaștem că ni se oferă o colecție de cruzimi atingînd virtuozitatea, prin despuierea minutios-fantastă a sinelui de orice reminiscența divină ("N-am nici un Hrist, nici nu voi șterge tălpi sfinte de mucenic" - Maria Magdalina) și, în cele din urmă, a sinelui de sine: De-atîta timp Maria Magdalina sapă-n mine cu
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]