1,808 matches
-
au șantajat oare sau vorbim de jurnalism de investigație împins la limită? Cu asta, porcăria comisă de cei doi se pierde în ceață. Tentativa de șantaj, după cum rezultă din stenogramele publicate de Curentul, se transformă pe nesimțite în act de vitejie gazetărească. Urmând tehnica diversiunii totale, televiziunile își bat capul cu subiecte care rămân colaterale, în lipsa unor minime indicii: presupusele conturi ale lui Blaga și Videanu sau despre presupusele interceptări realizate de servicii secrete. N-avem nicio bază să discutăm despre
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ce-și doreau cu lucrurile rămase. Regii înșiși nu țineau dinadins să-și revendice dominația asupra pământurilor și asupra popoarelor, mulțumindu-se să se afle în fruntea longobarzilor. Dar cine cunoaște bine această stirpe, modestă ca număr, dar însemnată ca vitejie, știe cât de mult prețuiau frumusețea în natură și în lucrarea omului. Și are grijă să nu-i subevalueze pe oștenii neciopliți, deși i-a văzut trăind ca urșii în păduri. La nevoie, se strângeau laolaltă și luptau ascultând orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la rege. Pentru pacea regatului am hotărât să-l determin pe Arioald să-i ceară acestuia să-i pregătească pe Grimoald și pe Rodoald pentru viitorul lor rang de duci, ca pe propriii fii. De aceea am ridicat în slăvi vitejia și înțelepciunea lui Rachis și le-am sugerat să profite din plin. După oarecare șovăieli, și mai curând dornici să călătorească, precum și de schimbări, decât convinși de cuvintele mele, cei doi frați mi-au acceptat sfatul. VI Treaba fiind aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în ținutul Calabriei. La Reggio, pe țărmul mării, vor fi în sfârșit repetate cuvintele regelui Autari. Urma să ne reunim din nou, pe la finele lui august, în fața orașului Napoli, ca să-l cucerim. Astfel se prezentau pe vremea aceea forța și vitejia armatei noastre, spre deosebire de neputința soldaților romani. Dar totul s-a oprit aici din pricina unei delegații bizantine, din care făceau parte un emisar al papei Giovanni din Salona și tânărul Smeraldo, fiul lui Teodoro Calliopa, pe care îl eliberasem la Porto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajunge un soldat cu studii medii. Și primește Medalia ,,Bărbăție și credință", cls.a II-a cu spade și ,,Virtutea Militară" cls. a II-a, pentru că, scrie Comandantul Regimentului 11 Dorobanți despre dânsul: ,,Ostaș de un curaj și de o vitejie legendară, a arătat un curaj extraordinar și un avânt ce iese cu totul din comun"! La doi pași de inamic, surprinde sfârșitul măcelului stupid. Îl transcriu pentru că este filă de istorie trăită de un luptător român, la 9 mai 1945
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
acest castel vor Întoarce, Într-o bună zi, generozitatea Seniorului Katsuyori, dăruindu-i viețile lor și nici unul dintre ei nu se va dovedi laș. Ar trebui să-i puneți pe oamenii dumneavoastră să atace imediat. Vă vom arăta virtutea și vitejia călită care ne caracterizează, Încă de pe vremea Seniorului Shingen. Nobumori răspunsese cu o Îndârjire aproape perceptibilă În mirosul cernelii. Nobunaga Își făcuse fiul general, cu toate că era Încă foarte tânăr. — Ei, dacă așa vor... comentă Nobutada și dădu ordinul de asalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de cești și oameni se adunară În fața lui Hideyoshi. Apoi, În mulțime păși Încă un om. — Ce zici de Înc-o ceașcă? Întrebă Sakuma Genba. Vitejia fără egal a lui Genba În luptele din nord fusese foarte lăudată și se spunea că nici un dușman nu se Întâlnise cu el de două ori. Katsuie ținea enorm la acel om. Îl numea cu drag „Genba al meu“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nume de munți și toponimul Brazda lui Novac. Tematica ciclului novăcesc în folclorul românesc este deosebită de cea bulgară, sârbă sau croată. Faptele se desfășoară în cadrul familiei patriarhale, bătrânul Novac este personajul cel mai autoritar din familie, fiind caracterizat prin vitejie, prudență și înțelepciune. Eroul principal al ciclului românesc despre Novăcești este însă Gruia, fiul lui Novac, în jurul căruia se desfășoară cel mai adesea acțiunea. E un tânăr dinamic, dar nechibzuit, care în isprăvile sale are mereu nevoie de ajutorul tatălui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
curțile lui Novac, localizate „în munții Cătrinului” ori „Pe culmița dealului, / Dealului Ardealului” sau „Sub seninu cerului, / La aripa norului”. Motivul tematic principal este însurătoarea lui Gruia. În baladele mai vechi, din categoria celor fantastice, eroul trebuie să-și dovedească vitejia în lupta cu fata sălbatică sau cu șarpele, să răpească o zână, să aducă mărul de argint de peste Marea Neagră, să se lupte cu viteazul Dârvij, încercări ce amintesc de basm. În cântecele bătrânești ale acestui ciclu dintr-o epocă mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
întreprindere deosebit de dificilă a fost continuarea editării extraselor din colecția Hurmuzaki, lui H. datorându-i-se apariția volumelor XVI-XVIII din Documente privitoare la istoria românilor (1912-1916). Din aceleași preocupări provine și publicarea a două documente (francez și spaniol) referitoare la Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599 (1913). Sub îngrijirea sa au mai apărut Le Voyage en Moldavie (1903), scrierea din 1809 a contelui de Moriolles, și Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49 (1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
București, 1902; Contele de Moriolles, Le Voyage en Moldavie, introd. edit., București, 1903; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele, introd. edit., București, 1910; Enea Hodoș, Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49, București, 1913; Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599, pref. N. Iorga, București, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, I, 329-331, II, 324-325; Arghezi, Scrieri, XXIII, 269-272; Al. Sadi Ionescu, Nerva Hodoș, IB, 269-271; Ileana Băncilă, Nerva Hodoș și Biblioteca Academiei, SCD, 1967, 2-3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
înălțat „sfatul și mintea de om neînțelept” și nu s-a plecat poruncilor împăratului Rudolf, dar nu se poate preciza cui îi aparține acest fragment, redactat, probabil, după moartea voievodului. În cuprinsul cronicii, admirația pentru Mihai, care acționează „cu atâta vitejie și cu atâta înțelepciune”, răzbate din fiecare rând. Către Sigismund Báthory (cu totul diferit de Ioan Zápolya, predecesorul său, prezent în Cronica despre Radu de la Afumați) se îndreaptă în schimb o ironie disprețuitoare și plină de tristețea gândului că de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea Regelui slăvit: dați pinteni, dați pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la sînul vostru drept, Si toba cea bubuitoare să repezească negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile zburară, pînă ce curs-a sînge 160 Din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
istoria tumultoasă și plină de personalități de rang european a locurilor în care s-au născut și trăiesc. Cartea „ISTORIE PE MELEAGURI VASLUIENE” reprezintă o lucrare bine întocmită, cu un aport substanțial la cunoașterea istoriei locale, a mărețelor fapte de vitejie ale lui Ștefan cel Mare, dar și cu importante contribuții în înțelegerea destinului unor personalități care și-au pus amprenta pe evoluția și reforma societății românești din Evul mediu și până în zilele noastre: voievodul Ștefan cel Mare, eruditul cărturar poliglot
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
-o pe temelia alteia mai vechi din perioada primei jumătăți a secolului al XV-lea, considerând-o Capela curții domnești de aici. După cum se poate observa din analiza lucrării doamnei ULICA GHERGHE, autoarea insistă și pune în evidență faptele de vitejie ale marelui domn, arătând - totodată - faptul că Ștefan cel Mare a acordat o atenție deosebită târgului Vaslui, transformându-l într-o veritabilă capitală a Țării de Jos a Moldovei. Printr-o serie de privilegii comerciale și prin hotărnicia ocolului târgului
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
otomane secerau cu nemiluita vieți românești. Cumpăna victoriei înclina tot spre Soliman Pașa. Atunci Ștefan Vodă a dat semn buciumașilor să îndemne călăreții și pedestrașii din preajma Vasluiului să se năpustească asupra vrăjmașului cu toată puterea, cu toată mânia, cu toată vitejia. Și, asemeni tuturor marilor eroi, nu s-a cruțat nici pe sine și a dat asalt în fruntea alor săi, în miezul cel îndârjit și mai fioros al armiei otomane. „Pericolul ar fi devenit foarte mare - scrie cronicarul polonez Dlugosz
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cum a plecat din Vaslui cu cei 9 ostași din grupa lui; cum i-a poreclit în glumă un bătrân de pe la ei, spunându-le că-s mândri ca niște „curcani”; cum în luptele grele în care s-au purtat cu vitejie, flăcăii au căzut pe rând, rămânând în cele din urmă doar el singur. Alecsandri a ascultat cu admirație vorbele sergentului pe pieptul căruia strălucea „Steaua României cu spade”, rezervată doar ofițerilor. La câteva săptămâni de la acea întâmplare, poetul publică în
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Arjuna este sfătuit de Krishna (Bhagavad-gita, II.37): “Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ ”. Este exact modul geto-dacilor de a trata posibilitatea morții în luptă: “nu trebuie să se teamă de moarte, ci să înfrunte cu vitejie primejdiile (Iamblicos, Viața lui Pythagoras) ”. La acestea suntem tentați să adăugăm un comentariu al lui : “Nu degeaba Buddha este Buddha Sakka, adică Buda Scitul (s.n.); “scit” este un nume general cu care cei vechi desemnau neamurile din nordul Mării Negre”. Hermetismul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
spirit. Sportivul depinde de ritm și de voință. În relația dintre lumea cosmică și aceea sportivă funcționează mereu ideea de rotund, simbol complex al sacrului, al puterilor superioare, divine pe pământ. Sportivul/Făt-Frumos este întruchiparea frumuseții trupești, sufletești și a vitejiei fără seamăn. Nu are defecte, este omul perfect. Învinge întotdeauna adversarul, nu doar datorită puterilor supranaturale, ci fiindcă este întotdeauna ajutat de zâne/voință, regine ale necuvântătoarelor/organizatori și finanțiști, babe sfinte/antrenori, duhuri bune/antrenament. Sportivul/Făt-Frumos este cel
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Simionescu descrie viața literară a Finlandei drept una intensă și o împarte în trei perioade. Prima perioadă se întinde până în secolul al XVI-lea si este dedicată poeziei populare, transmisă prin viu grai. Lirica vremii cuprindea legende și fapte de vitejie, prezentând lupta continuă a omului cu sinele și cu semenii. Creațiile lirice erau în limba finică, iar lirismul avea note triste. Cea de a doua jumătate a secolului al XVII-lea marchează apariția primelor cărți tipărite, literatura care apare în
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
acceptabil, ținut de un german care îi stoarce de bani pe călători cu un sânge rece perfect și fără nici cel mai mic scrupul. Numele de Călugăreni e celebru în analele române; aici a avut loc un remarcabil fapt de vitejie, pe 23 august 1595; cronicarii povestesc că voievodul Mihai (Viteazul), în fruntea a șaisprezece mii de valahi, a zdrobit aici o formidabilă armată otomană și i-a urmărit rămășițele până la Dunăre 67. Valahia e o câmpie imensă ce se întinde
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
corectă. Cum ea este puțin răspândită, are, pe deasupra, o anumită savoare a noutății. Criticii români disting în literatura orală mai multe genuri: Colindele (Calendae): cântece de Crăciun și de Anul Nou. Baladele (cântece bătrânești): amintiri ale unor fapte istorice de vitejie și ale haiducilor răzvrotiți împotriva ciocoilor și fanarioților; epopeea luptei frâncilor (occidentali) împotriva turcilor; vânători cu șoimi; nunți domnești; balade mitice în care vechiul fond oriental a fost impregnat de dogma creștină. Doina, melancolică sau războinică, mod cu adevărat național
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
spre o viață liberă cu aventuri sălbatice. Biata femeie, mică făptură plăpândă între mâinile acestor bărbați cumpliți și mândri care o strivesc ca pe o insectă! Soții și amanții sunt cei care dau marile lovitură și fac neasemuite isprăvi de vitejie. Dar femeile sunt cele interesante, emoționante, simpatice, pentru că ele iubesc, suferă și vibrează. Mai ales bărbatul este orgolios. Femeia este devotată, temătoare și ne emoționează. Într-adevăr, Ana este prea puțin vinovată; dar ce ați spune de aceasta? Stan era
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sec la rădăcină!". Michelet spunea că iubirea ocupă întregul folclor românesc. Nu-l cunoștea bine. îi acorda un loc prea mare folclorului. Cel care-i rămâne este în continuare foarte important, dar există și altceva; și în primul rând cultul vitejiei, firesc la urmașii lui Mihai Viteazul și la strămoșii eroilor de la Plevna. Bărbatul nu are privilegiul eroismului. Iubirea nu este singura care preocupă gândurile femeii. Și aceasta este bravă uneori și nu prețuiește nimic mai mult decât curajul și forța
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în sânul ei". Nu, moartea nu-l face să tremure; dar, totodată, ce bravură și ce îndrăzneală nebunească! Cum acceptă el moartea dinainte! Nu se teme și nu fuge de ea, precum un leu în luptă, iar faptele lui de vitejie dau strălucire istoriei și legendei. Descrierile naturii și ale țăranilor sunt de o veridicitate interesantă, de un realism colorat, de un relief solid. Una dintre cele mai caracteristice povești ar putea purta numele epistolei lui Marot*: Prădatul. Genul și farmecul
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]