1,403 matches
-
spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo mi-am Început viața! Acolo mi-au rămas părinții, frații, fata de care eram Îndrăgostit. Pietroasă, aspră-i Ithaca, dar ca mamă bună crește feciori voinici./ Și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume... Profesorul recită, gesticulează, se simte largul lui În fața auditoriului tânăr, a doua lui familie. Sau chiar prima, cum Îi reproșează Christa? — ...Știți, dragii mei, desigur, de unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așa cum puteau fi văzute și la unitățile militare. Aceste lucruri neașteptate ne au mai tăiat din elan, dar nu și hotărârea de a pleca o fugă până acasă. După mai multe Încercări nereușite, colega mea, fiind mai Înaltă și mai voinică decât mine, a reușit să escaladeze gardul și a sărit În stradă. De unde să știm noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul ritmic reîncepu, înaintând în direcția opusă. Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe care le-ar fi purtat el însuși, cu mulți ani în urmă, în drumurile sale între Rue Miromesnil și tribunal. Pe polița din vespasiană găsi un sul de bancnote - trei sute de franci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care însoțea alți concentrați. „Cum să fac să nu greșesc?” - se întreba Dumitru, încetinind pasul. ― Ei, cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
concentrați. ― Am înțeles, domnule sergent - a răspuns Dumitru. Au pornit spre gară, luptându-se din greu cu viscolul... La o bucată de drum, Dumitru - care mergea în față - a strigat: ― Măi Todiriță, ia treci tu în locul meu, că ești mai voinic, să pot păși și eu mai cu spor. Rafalele de vânt i-au rupt, însă, șirul vorbelor ca pe un fir de păianjen. Todiriță n-a auzit nimic din cele spuse de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele cu tutun au ajuns în desagă... La sfârșit, a legat gura desagii și a pus-o în spatele celui mai voinic dintre ei. ― Hai să mergem. Sâmbătă seara, să fiți la locul știut și veți primi ce vi se cuvine. Nu duceți grijă. Întâi să-mi achit datoriile și pe urmă... Până atunci nu vă arătați. S-a înțeles? ― Da! - au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu se despărțea niciodată și cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică. A ajustat-o cu grijă și apoi, dintr-o suflare, a fost la poarta casei lui. S-a oprit. A cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ar lua, ca să puteți compune un anunț absolut superb ca, acesta: - Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează și nici nu bea. Sau unul și mai și, parcă numai potrivit pentru Prâslea cel Voinic: -Vând pat pentru copil cu picioare de fier. Sau pe aceeași temă: - Vând pătuț copil făcut la comandă pentru pretențioși. Și uite așa am început eu să mă neoculturalizez, adică să mă îmbib cu noua cultură, apărută mai ales la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
exemplu masculin din ele, tipul de erou strălucitor și viteaz, pe care ar trebui să-l ia ca etalon orice puștan în creștere și educare în școlile răsmodernizate de pedelistul Funeriu, nu e Făt Frumos, Harap Alb, sau Prâslea cel voinic. Modelul lor este depășit complet în ziua de azi. În zilele noastre, e clar, modelul de urmat, este zmeul. Și în principal, femeile știu mai bine asta. Orice gagică, chiar analfabetă, sau cu două facultăți la bază, dar cu capul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
voi nici cîmpii care să dea pîrga pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și cînd n-ar fi fost uns cu untdelemn. 22. De la sîngele celor răniți, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu dă înapoi niciodată, și sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt. 23. Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor n-au fost despărțiți nici la moarte; erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
se apuce. Ciobanii au găsit urme de brișcă pe coaja copacului... L-au mâncat stând în picioare Când l-a găsit badea Vasile, încă sufla. Pruncuțul își cerea iertare că nu ascultase de nimeni și că n-a fost destul de voinic să se urce în copac ca să scape. I-a murit în brațe, ca un miel jupuit, cu ochii rotunzi, căutând după soare. Liliana se pornise pe plâns și mă-ncerca și pe mine oleacă. Cuvintele Mătușii se transformaseră în imagini
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și, fără să-și dea seama ce face, se năpustise asupra lui Strickland. Acesta fusese luat prin surprindere și se clătinase pe picioare, dar, fiind foarte voinic, chiar și abia ridicat de pe patul de boală, într-o clipă, fără să știe cum, Stroeve se trezise la podea. „Piticanie caraghioasă!“ îi spusese Strickland. Stroeve se adunase de pe jos, observase că nevastă-sa nici nu se clintise în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am întâlnit cu Bill Ghioagă prin piață și ăsta i-a cerut lui Charlie actele pe care i le dăduse. „N-ai decât să vii să le iei dacă ai nevoie de ele“, i-a zis Charlie. Era un individ voinic Bill Ghioagă ăsta, dar parcă totuși nu prea i-a plăcut lui cum arăta Charlie, așa că a început să-l suduie. L-a făcut în toate felurile, i-au venit la gură și trebuie să vă spun că dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Niciodată nu poți ști cum e un bărbat până când nu trăiești cu el. Nici unul nu m-a dezamăgit mai rău decât George Rainey. Era și el chipeș și cu o ținută frumoasă. Aproape la fel de înalt ca Johnson, și părea destul de voinic. Dar totul era numai o chestie de suprafață. Nu bea niciodată, niciodată n-a ridicat mâna asupra mea. Parcă ar fi fost misionar. Mă culcam cu toți ofițerii de pe toate vasele care acostau în porturile insulei și George Rainey nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
locuința Mihaelei, am urcat scările tot în fugă sărind vijelios treptele, amenințat în fiecare clipă să-mi rup gâtul. Am bătut puternic în ușă, gâfâind, cu sufletul la gură. ― Cine e? răsună o voce. ― Eu, deschide! O femeie înaltă și voinică (un adevărat Goliat) se ivi în prag și mă cercetă ca pe o dihanie. ― Ce, vrei să spargi ușa? Mai încet nu știi să bați? ― Scuzați, n-am știut că... ― Pe cine cauți dumneata? ― Nu stă aici domnișoara... domnișoara... cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
perfect cu fantezia ei, ce știe să mărească până la grandios un fapt puțin însemnat. O altă certitudine a Ioanei, pe care insista deseori, fără să admită îndoială, făcea din Charles un tuberculos. Nu se vedea deloc asta, trupul lui părea voinic, nu tușea, nu se plângea de nimic. Dar îmi spuneam că Ioana trebuie să cunoască mai bine secretele familiei, și acesta nu putea fi decât un adevăr transmis direct de unde îl aflase. Sau poate că și acum brodase numai ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și în copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante de hârtie în spate, un samurai voinic se înclină adânc. Ito era păzitorul lui Shojumaru. — Hanemon? Intră. Ești singurul cu care am discutat vreodată în amănunt problema asta, dar a sosit, în sfârșit, ziua când Shojumaru trebuie să meargă la Azuchi. Vom pleca astăzi. Știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună un ceai în ceainărie. Părând a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anii din urmă. Se întind mereu, cu o vitalitate diabolică târându-se într-ascuns probabil noaptea, probabil în absența lui, cine știe de la mormântul învecinat, lăsat în paragină. Lucian recitește pentru a nu știu câta oară inscripția de-alături. "Erai voinic și de neclătinat. Dar Dumnezeu te-a clătinat." Lucian a fost curios să afle cum arătau rudele probabil părinții celui ce le păruse lor de neclătinat, dar niciodată nu se nimerise să vină cineva să îngrijească de acel mormânt cât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]