1,214 matches
-
pare că rezumă întreg pamfletul (n. ed.). Apărut în numărul din aprilie 1849 din Journal des économistes. Traducere după textul din ediția originală în șapte volume a Operelor Complete Frédéric Bastiat, apărută în anul 1863, tom. V, Ce qu'on voit et ce qu'on ne voit pas, pp. 336-392, disponibil on-line grație Cercle Bastiat (www.bastiat.org). 36 Cresus (cca. 595-547 î.Hr), personaj antic semi-legendar, ultimul rege al Lidiei, până la cucerirea acestui regat din Asia Mică de către perși, a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit stil incoerent, spre a se da impresia autenticului. De fapt dăm de crizele de creștere valabile universal, cu orgoliul, cinismul artificial, sentimentalismul, susceptibilitatea, predispoziția idilică, nevoia imperioasă de a se afirma, absurditatea, ce sunt preludiul sedimentării caracterului. Eroul întîlnește un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o reală dezbatere, în același timp academică, a societății civile și a mediului politic, cu privire la cea mai bună organizare și guvernare teritorială a țării. Ar fi mult mai productiv să fie promovată o descentralizare pozitivă, dezbătută cu calm și maturitate, voită și concepută de către comunitățile locale, prin intermediul actorilor relevanți: societate civilă, aleși locali și parlamentari. Ne rezumăm însă la un schimb inconșistent și cu efecte minore pe tema modernizării administrației, respectiv vizând eficientizarea actului de guvernare la nivel central și local
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
corupției nu este un simplu eveniment empiric, dar în același timp este și o manifestare care angajează esența însăși și densitatea răului subînțeles. Această precizare ar trebui să ne pună în gardă față de acea abordare a corupției care, în mod voit, o minimalizează ca pe ceva ce în fond „e normal” în condiția umană. În realitate orice figură a corupției trebuie să fie tratată în așa fel încât să se fugă de orice minimalizare, deoarece și cea care apare ca o
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
fapt. Interceptările telefonice ale dialogurilor între corupți sunt paradigmatice în acest sens. Corupția ca rău obișnuit înseamnă că devine o consuetudine, adică o formă de viață stabilă, repetând (fie cu fapte practice sau de cunoaștere) mai întâi cu o conștiință voită, care apoi se transformă într-o dispoziție către fapte concrete de corupție, aproape în mod automat, și mai mult sau mai puțin ca un reflex, cu rezultate tot mai „ușoare” și „corespunzătoare” cu natura sa distructivă. Corupția este deci o
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ei. În aceeași măsură, și interpretarea ca atare se situează într-un moment de criză, cauzat de derularea mult prea rapidă a evenimentelor. Singura strategie care mai poate da roade în această situație descrisă de Baudrillard este aceea a supralicitării voite și conștiente: "Să fim stoici: dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decât ea. Dacă este indiferentă, să fim mai indiferenți decât ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel puțin egală cu a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De asemenea, o temă dragă lui Baudrillard schimbul simbolic pare a se fi inserat și în modalitățile sale de a scrie, care devin forme non-acumulative (spre deosebire de formele moderne de conservare a sensului), nelineare, ce operează cu inversiuni, paradoxuri și deplasări voite ale înțelesurilor și locurilor comune. Mike Gane ipostaziază și două metode pe care Baudrillard le-a "exploatat" în organizarea sa discursivă. Prima dintre ele este metoda genealogică, utilizată în special în La société de consommation și în La séduction. Departe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
probabil, li se datorează o mare parte din modalitatea în care ele sunt receptate. Acestea ar fi: * strategia seducției, care acționează într-un mod specific în cadrul discursului, diminuând efectele logicii noncontradicției, creând o scriitură hibridă, impură; * strategia supralicitării, a exagerării voite, care conduce la menținerea paradoxurilor și a unor contradicții interne, astfel încât cuvintele își pierd sensul comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în toate direcțiile cu un grad mai mult decât se așteaptă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru a interveni pe lângă Augustus în favoarea unui vinovat care și-a mărturisit vina, ca Ovidiu, învinuit de lezmajestate... Dar, nu aceasta ni se pare a fi esența sentimentului ovidian, atunci când solicită curaj de la Paulus. Expresiile care urmează, în ciuda echivocității lor voite, sunt foarte clare: "cu cât soarta [a se înțelege: Augustus] este mai nemiloasă, cu atât tu rezistă, având însă mare grijă, așa cum se cuvine, să nu fii învins de ea [soarta = Augustus]. Tu să lupți bine, pentru că există un dușman
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și de toate Împreună neom desface.” Prieteșugul nu este numai o soluție a timpului, o figură a senectuții potolite, prieteșugul este și o cale de a ieși din starea de chin. O salvare prin schimbarea de regim a pasiunii: diminuarea voită a intensității, revanșa rațiunii asupra sentimentului. Alexadrescu aspiră la starea de frăție cordială: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mîngîietoare, Acel simțiment
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
exclusiv erotic. Un obiect ce trebuie corupt prin daruri, cucerit printr-un complicat ceremonial. Ceremonialul prevede, s-a putut constata și din analiza versurilor lui Ienăchiță și Alecu Văcărescu, mai multe probe, cea dintîi și cea mai importantă fiind micșorarea voită a seducătorului (o voluptate a umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu Bizu, comportamentul său urmează același tipar: îi controlează nasturii hainei, îi suflă de pe guler un imaginar fir de păr, îl bate protector pe umăr și-l felicită mereu pentru diploma obținută la... Charlottenburg, și nu la Hohenheim (confuzia e voită, cu intenția de a diminua importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent inofensiv, Lică joacă în plan narativ rolul de agent al intrigii, iar la nivelul întregului ciclu romanesc el este eroul negativ prin excelență, rivalul și persecutorul ascuns sub
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să sucombe: aici stă interesul principal al cărții, în înșelarea de sine a ambilor eroi (dealtminteri, ca și în Firu'n patru); fiecare își închipuie că are o atitudine voită, nobilă, ca pentru istorie. Cred să fi izbutit acest joc subtil de aparențe și nevoie de salt din prestigiu în ochii proprii"190. Iată un rezumat succint, care atrage atenția asupra caracterului static al acestui roman "de atmosferă" ("povestea unui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
225, cred însă că mai valoroase sunt cele două cicluri romanești decât Mălurenii (operă pe care, altminteri, nici nu o putem judeca decât prin prisma celor câteva fragmente rămase iar de aici deducem că ar fi vorba de o creație voit "obiectivă", "cronică de familie ce anticipează Scrinul negru sau Lunatecii", ilustrând deci, am spus, un gen de proză deja existent 226). Oricum, originalitatea prozatorului, atâta câtă este, e de găsit tot în formula romanului-melodramă, cu rădăcini în autobiografie. Lipsiți de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eroii nu descoperă prin "lectura" suspicioasă a vieții decât un alt text. În legătură cu unul dintre romanele ciclului Bizu, Lovinescu declara că "interesul principal al cărții" stă "în înșelarea de sine a ambilor eroi [...]; fiecare își închipuie că are o atitudine voită, nobilă, ca pentru istorie. Cred să fi izbutit acest joc subtil de aparențe și nevoie de salt din prestigiu în ochii proprii". Dar, dat fiind că și-a propus o analiză a literaturii ca fapt cultural, "impur", Antonio Patraș nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
épisodes. C'est une explication peut-être tardive mais pourtant claire de la destinée malheureuse de cette œuvre littéraire prolifique. À refaire la poétique de E. Lovinescu, on est amené à reconstituer le mode de production d'un échec. Ce qu'on voit est en effet la conversion d'une idée l'émotion mélodramatique dans une technique narrative qui, tout en générant les romans, les déforme. On ne peut pas toutefois rester au constat de cette incapacité de produire le romanesque. En fait
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Humanitas, 1992, 174 pp.) Document memorialistic important, fără îndoială. Dar inegal, amestec de analize și mărturii esențiale, alături de multe detalii anodine și nesemnificative, de anecdote oarecare și scene nelegate între ele, insuficient elaborate. Uneori se simte și o anumită discreție voită. Alteori, efectul rememorării este predominant, în dauna stilizării și organizării finale a manuscrisului. Este vorba, în mod evident, de o primă redactare rămasă imperfectă. Dar și în acest stadiu textul va face, nu mă îndoiesc, referință. Două capitole, mai ales
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
istoria Anei Roșculeț. Arta lui Marin Preda e a unui prozator de adânci resurse. (Ă). Nimic nu e convențional În această carte: nici retorisme inutile, nici formule superficiale și personaje schematice, nici prezentări umflate, și false ale realității, nici limbajul voit «specific», cu «vânjoșenii», «dârzenii» și «Încrâncenări», nici un fel de șablon care să facă din oameni și din caractere tipuri standard; cu un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
distrugă cetatea de scaun a Sucevei. Textura socio-organizațională a acestor comunități a fost, la rândul ei, de natură restrictivă, menită a limita cadrul liberei dezvoltări. Membrii sfatului pârgarilor - organism reprezentativ local compus din cei 12 pârgari și un șoltuz (sau voită, aleși anual de către locuitorii târgului - au avut atribuțiuni administrative și judecătorești restrânse: reprezentau comunitatea în relațiile cu domnia, boierii și negustorii străini, judecau (pe baza unei legi nescrise) pricinile mărunte - sfadă în târg și furtișagurile dovedite la fața locului -, puteau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acest lucru nu s-a întîmplat și pricinile sunt multe: și faptul că cultura n-a străbătut, cum ar fi fost de dorit, la țară, și firea limbii românești, care, ca orice limbă romanică, este refractată la creațiuni de cuvinte voite - nu poate "da muguri" ca să întrebuințăm o expresie chiar a lui Eminescu. Germanii, rușii, ungurii au naționalizat mult limba științifică, noi n-o putem face. Oricum, dorința aceasta a lui Eminescu dă o notă caracteristică concepției lui și ne dovedește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care am vorbit de atâtea ori. * După aceasta, satira lui Caragiale își va schimba obiectivul. Începând cu D-ale carnavalului (1885), urmând cu câteva schițe în Convorbiri literare și isprăvind, mult mai târziu, cu admirabilele Momente, Caragiale va satiriza, dacă voiți, mahalaua. Dar trebuie să ne înțelegem asupra acestui cuvânt. Mahalaua pe care o satirizează Caragiale nu e o categorie socială, clasa de mici burghezi, de mici funcționari, care stă în suburbie și ale cărei mijloace materiale, ca și intelectuale, sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e vis al neființei universul cel himeric - sunt oare atât de pe înțelesul oricui? Încă o dată, de nepriceperea unei poezii nu e vinovat întotdeauna poetul. Dealtmintrelea, noi suntem porniți să credem că de cele mai multe ori "obscuritatea" reală, numită și absconsitate, e voită, și prin urmare e o șarlatanie - un fapt care interesează mai mult etica decât estetica literară. ă"Viața romînească", 1922, nr. 11î INFLUENȚE STRĂINE ȘI REALITĂȚI NAȚIONALE Voim să vorbim despre influențele străine exercitate asupra literaturii române. Acest capitol este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care a suferit-o poezia română. Dar robustul organism național al acestui culegător de lectură
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
produce ca un fruct natural", zice Thibaudet. "Acest oraș, ca și sufletul poetului, este o durată, o formă inveterată a vieții, o memorie." Poezia lui Baudelaire "este în întregime a Parisului. Ea corespunde la o rafinare - numiți-o bolnăvicioasă, dacă voiți - de civilizație într-o țară veche". Această viață artificială pusă pentru întîia oară în lumină și exprimată de un poet conștient, a dat Les Fleurs du Mal și Le Spleen de Paris." "Cu Baudelaire a trebuit de privit în față
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]