1,377 matches
-
prin mijlocul străzilor, grupuri mari de tineri umblau de colo-colo și se strecurau printre ceilalți ținându-se de umeri, de parcă plecau Într-o zi liberă la un picnic pe malul mării. Cu banderolele lor albe cu roșu și cu fețele vopsite Își manifestau intenția să-i Înfricoșeze pe cei din jur, Însă pentru Margaret era greu să-i ia În serios. Erau ca niște copii care se duc la o petrecere unde au să se joace de-a scaunele muzicale și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de pete, altminteri însă nescrisă, asta sunt eu, asta aș putea sau aș vrea să devin eu, proiectul imprecis al unei existențe ulterioare. Cineva care poartă în continuare cărarea pe stânga și are un metru șaptezeci și doi. Cineva în țoale militare vopsite, care între timp își bărbierește puful o dată pe săptămână și pentru care este deja deschisă libertatea oferită: un teren cu drumuri impracticabile. Oricum, însă, îndrăznește să facă primii pași. În plus, se apropie, lingușitoare, imagini dorite - tânărul bărbat serios, scormonitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care să văd mai bine, suit pe un munte de moloz, și încă scrâșnesc din dinți, fiindcă în aer plutește praful de piatră și de mortar... Mama camaradului meu, o persoană cu aer de nevăstuică și cu părul coafat, negru-albăstrui, vopsit sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială, unt de arahide american, ace de gramofon, pietre de brichetă și baterii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă cam așa: „Ei, puștiule, nu prea știi încotro, nu?“. Piciorul de lemn nu se vedea, putea fi doar bănuit sub materialul vopsit, abia mai târziu a devenit important. „Păi hai să dăm o fugă până la Hanovra, și acolo există o gară. Poate ne vine acolo vreo idee...“ Așa că ne-am urcat în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
audiență, nu s-a interesat de tăria credinței mele, ba chiar m-a pus pe loc să scormonesc într-o ladă cu miros închis, conținând haine primite ca donație, fiindcă voia să vadă „noua intrare“ - pe tânărul în țoale militare vopsite - dezbrăcat în civil. În afară de asta, îmi lipsea un pantalon de instrucție pentru munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă echipez cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zâmbind un pic prostește a fost evidențiată retroactiv, împreună cu o sculptură la fel de înaltă, dar considerabil mai lată în șolduri a colegei mele Trude Esser, ca lucrare a semestrului și reprodusă în raportul anual al academiei. Fotografiat frontal, mulajul de ghips vopsit și imitând astfel bronzul stătea oblic și obraznic cu greutatea lăsată pe un picior. O pagină întreagă, proaspăt ieșită de sub tipar, a avut, doar pentru ea, fata zâmbitoare. Publicarea broșurii academiei, care atunci s-ar putea să nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păr argintiu ce-i acoperea urechile și ceafa. Eleanor încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
OCHELARII DOAMNEI OLGA Ne-am mutat de curând la etajul patru al unui bloc de pe strada Cuza Vodă. Cele trei camere au fost umplute până la refuz cu mobilă veche și grea ca de muzeu. Admiram în fiecare zi țevile proaspăt vopsite, pereții zugrăviți în culori vii, geamurile limpezi și trebuia să fim fericiți. Părinții mei își trăiau viața de la un spălat al vaselor la altul, eu îi priveam de la locul meu cu gura căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
va apuca de aerobic, îi mai trebuie doar niște teniși și un trening mulat pe corp. Mara visă că o să se întoarcă acasă și, în sfârșit, o să se îndrăgostească, pentru că acum avea și ea pantofi cu tocuri înalte și unghii vopsite tare în roșu ca să poată fi feminină, și se aștepta ca bărbații să înceapă să întoarcă și după ea capul. La câteva zile după revelion, pe Mara a început să o doară rău capul. Amețelile erau tot mai frecvente și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor și picând ca niște pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe un trunchi de copac, ci direct pe podeaua de scânduri proaspăt vopsită, palpitând de dorință, cu sânii mari ca niște talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oase, ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele care, În locul unghiilor, erau Împodobite cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-ntâlnești cu o fată care ți-a fost colegă la cursul de masaj. Fata-i cam de vârsta ta. Ați purtat șiraguri de mărgele împreună. Ați împletit salvie și ați ars-o ca să vă purificați câmpul energetic. Ați fost amândouă vopsite și desculțe și destul de tinere ca să vă simțiți nobile când masați picioarele vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii de la școală. Asta cu ani și ani în urmă. Tu, tu ești tot săracă. Părul îți cade, rupându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cei bogați și plictisiți... Think tank Un poem despre Lady Zdreanță — Nu-i nevoie decât de trei doctori, spune Lady Zdreanță, ca să te facă să dispari. Pentru tot restul vieții. Lady Zdreanță pe scenă, cu picioarele ei epilate. Cu sprâncenele vopsite gros cu negru. Cu dinții albiți, strălucitori ca perlele ei. Cu pielea ei bine masată. Inelul ei de diamant scânteiază, strălucitor ca un far. Costumul ei de bumbac, mai întâi prins în bolduri și trasat cu creta, apoi croit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu fotografii lucioase, cu premii din partea autorităților civice. Un monument închinat copilăriei lui. Dar nu e nimic din toate astea. Câți bani o fi având sunt în bancă, înmulțindu-se din dobânzi. În casă sunt doar covoare maronii și pereți vopsiți, perdele cu dungi la toate ferestrele. O baie cu faianță roz. Îi torn niște vin roșu și-l las să vorbească. Îl rog să se oprească, de parcă aș vrea să-i notez fiecare cuvânt. Și are dreptate. Viața lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-și poate strânge pumnul, spune: — Dar ai plâns... — Fiecare apostol sau discipol, spune doamna Clark, oricât ar fugi ca să-și urmeze mântuitorul, fuge în aceeași măsură ca să scape de ceva. În mijlocul războinicilor sculptați care ne păzesc, sub orhideele de hârtie vopsite și pliate astfel îcnât să pară naturale, doamna Clark spune că avusese o fiică. Un soț. — Cassie avea cincisprezece ani, spune ea. Spune: O chema Cassandra”. Doamna Clark spune că atunci când găsesc un mormânt puțin adânc sau cadavrul victimei unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa în microfon „S.O.S. Ajutor!”. Chiar de trei ori. Din pur reflex, m-am aplecat și-am luat unul dintre ziarele căzute din burta lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo cinci ani. Se anunța viitoarea noastră intrare în NATO. Când vom îndeplini condițiile. - N-aveau habar cu ce să mă umple, buretele era și prea scump și-mi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe la magazine-n față, la biserici, da’ e slab de tot. Io le-am spus că nu mai merge cu ologeala, cu cârpe, cu boceala... - Chiar nu mai ține? - Nu, lumea nu-ți dă... Îs pline străzile de din ăia vopsiți care stau ca statuia, de copchilițe frumușele care cântă... ologeala, cu bastoane, cu târâtu’ pe jos... A, știi cum a câștigat într-o zi bani ăla mic a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ceainăria spre care am fost condus se deosebea ca de la cer la pământ de cafeneaua de lângă locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
voia să-i propună uneia din amantele sale să participe la jocurile noastre, dar am refuzat. Îi cunoșteam destul de bine gusturile și Îmi imaginam cam ce gen de amante Îi plăceau: genul de femeie din cabaretele din Shinjuku, cu părul vopsit roșcat, care purta blană de leopard. Totuși, se pare că mă Înșelasem. Pe vremea aceea, el avea trei amante, dintre care preferata lui era o fată simplă, o stilistă cu care se Întâlnea de peste zece ani, adică de pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lăsau o hârtie semnată cu ajutorul căreia aveau să se liniștească agențiile funerare În legătură cu natura specifică a materiei prime, adică, să fie sigure că, dacă veniseră la acea casă Îndoliată după un papagal, nu aveau să ia de acolo o cioară vopsită. După cum trebuie să se fi Înțeles deja, inspirata reabilitare a drapelului național avea să aibă o dublă finalitate și un dublu avantaj. La Început ghid pentru medici, avea să fie acum far pentru cei care veneau să Împacheteze defunctul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]