KorAP: Find »[drukola/base=votant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...69 >

1,716 matches

Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610

localității (mediile urbane de dimensiuni mici și medii votează într-o măsură mai mare, iar cele de dimensiuni foarte mari într-o măsură mai mică), încrederea în partide (mare pentru votanți și inexistentă pentru non-votanți), interesul pentru politică (mare pentru votanți și mic pentru non-votanți), reprezentarea asupra importanței votului unei persoane (votanții cred că acesta contează, iar non-votanții că nu contează) și nivelul de integrare socială (mai mare pentru votanți și mai mic pentru non-votanți). Votanții „partizani” fac parte într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
măsură mai mare, iar cele de dimensiuni foarte mari într-o măsură mai mică), încrederea în partide (mare pentru votanți și inexistentă pentru non-votanți), interesul pentru politică (mare pentru votanți și mic pentru non-votanți), reprezentarea asupra importanței votului unei persoane (votanții cred că acesta contează, iar non-votanții că nu contează) și nivelul de integrare socială (mai mare pentru votanți și mai mic pentru non-votanți). Votanții „partizani” fac parte într-o măsură mai mare din rândul persoanelor de etnie maghiară, nu din

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
pentru votanți și inexistentă pentru non-votanți), interesul pentru politică (mare pentru votanți și mic pentru non-votanți), reprezentarea asupra importanței votului unei persoane (votanții cred că acesta contează, iar non-votanții că nu contează) și nivelul de integrare socială (mai mare pentru votanți și mai mic pentru non-votanți). Votanții „partizani” fac parte într-o măsură mai mare din rândul persoanelor de etnie maghiară, nu din Transilvania, care au încredere ridicată în cel puțin un partid, sunt interesate de politică, se informează despre politică

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
interesul pentru politică (mare pentru votanți și mic pentru non-votanți), reprezentarea asupra importanței votului unei persoane (votanții cred că acesta contează, iar non-votanții că nu contează) și nivelul de integrare socială (mai mare pentru votanți și mai mic pentru non-votanți). Votanții „partizani” fac parte într-o măsură mai mare din rândul persoanelor de etnie maghiară, nu din Transilvania, care au încredere ridicată în cel puțin un partid, sunt interesate de politică, se informează despre politică și au mai multe cunoștințe politice

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
consideră mai puțin că partidele sunt interesate doar de câștigarea alegerilor, mai mult că alegătorii au pe cine să aleagă, dar și că indiferent cine câștigă alegerile lucrurile merg la fel, mai puțin cu sentimente pozitive față de noile realități politico-economice. Votanții „pragmatici” sunt într-o măsură mai mare femei, de altă etnie maghiară, din Transilvania, cu nivele intermediare de încredere în partide, care consideră că țara merge într-o direcție greșită, cu nivel mai ridicat de modernitate. De asemenea, aceste persoane

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
guvernul să fie atent la părerile oamenilor și că alegătorii au de unde alege, însă consideră că indiferent cine câștigă alegerile lucrurile merg la fel, cu sentimente ceva mai pozitive față de orientarea politico-economică actuală, mai integrați social. Principalele caracteristici care diferențiază votanții „partizani” de cei „pragmatici” sunt etnia (maghiarii sunt „partizani” și nu „pragmatici”) și încrederea în partide (încredere ridicată au într-o măsură mai mare „partizanii” iar moderată „pragmaticii”). Votanții „afoni” sunt într-o măsură mai mare fără relații, aparțin mediilor

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
față de orientarea politico-economică actuală, mai integrați social. Principalele caracteristici care diferențiază votanții „partizani” de cei „pragmatici” sunt etnia (maghiarii sunt „partizani” și nu „pragmatici”) și încrederea în partide (încredere ridicată au într-o măsură mai mare „partizanii” iar moderată „pragmaticii”). Votanții „afoni” sunt într-o măsură mai mare fără relații, aparțin mediilor urban de dimensiuni mici sau medii, din Muntenia, nu din Transilvania sau Moldova, care nu pot aprecia în ce direcție merge țara, fiind mai puțin interesați de politică chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
la nivelul fiecărei categorii de alegător, susține aceste concluzii, relevând și câteva aspecte noi. Pe baza paternurilor urmate de varianțele explicate de diferitele modele testate rezultă câteva concluzii importante. O primă concluzie arată că modelul în discuție distinge în principal votanții (partizani sau pragmatici) de non-votanți (propriu-ziși sau „afoni”). Apartenența la categoriile non-votant și votant „afon” este determinată, în principal, de încrederea în partide, interes, informare și cunoștințe politice, evaluările votului, ale politicienilor și partidelor. În cazul votanților „afoni” o contribuție

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
Pe baza paternurilor urmate de varianțele explicate de diferitele modele testate rezultă câteva concluzii importante. O primă concluzie arată că modelul în discuție distinge în principal votanții (partizani sau pragmatici) de non-votanți (propriu-ziși sau „afoni”). Apartenența la categoriile non-votant și votant „afon” este determinată, în principal, de încrederea în partide, interes, informare și cunoștințe politice, evaluările votului, ale politicienilor și partidelor. În cazul votanților „afoni” o contribuție ceva mai mare o are și alienarea politică, iar în cazul non-votanților, integrarea socială

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
fie una inversă, intenția de participare la vot fiind cea care să ducă la informare și, implicit, la cunoaștere. Votul pentru partide Modelele cauzale discutate anterior au urmărit identificarea factorilor determinanți ai apartenenței la un anumit tip de alegător (non-votant, votant „afon”, votant „partizan”, votant „pragmatic”). În cele de urmează ne interesează evaluarea acelorași determinanți, dar și a altora în relația lor cu votul acordat anumitor partide. Altfel spus, vrem să vedem dacă există sau nu diferențe între electoratele diferitelor partide

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
inversă, intenția de participare la vot fiind cea care să ducă la informare și, implicit, la cunoaștere. Votul pentru partide Modelele cauzale discutate anterior au urmărit identificarea factorilor determinanți ai apartenenței la un anumit tip de alegător (non-votant, votant „afon”, votant „partizan”, votant „pragmatic”). În cele de urmează ne interesează evaluarea acelorași determinanți, dar și a altora în relația lor cu votul acordat anumitor partide. Altfel spus, vrem să vedem dacă există sau nu diferențe între electoratele diferitelor partide și dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
de participare la vot fiind cea care să ducă la informare și, implicit, la cunoaștere. Votul pentru partide Modelele cauzale discutate anterior au urmărit identificarea factorilor determinanți ai apartenenței la un anumit tip de alegător (non-votant, votant „afon”, votant „partizan”, votant „pragmatic”). În cele de urmează ne interesează evaluarea acelorași determinanți, dar și a altora în relația lor cu votul acordat anumitor partide. Altfel spus, vrem să vedem dacă există sau nu diferențe între electoratele diferitelor partide și dacă diferența pot

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
asupra votului sunt grupate în aceste trei categorii, fiecare abordare propunând diferite modele (Andersen, Heath, 2000; Gheorghiță, 2004). Astfel, abordarea sociologică, în cadrul teoriei clivajelor sociale (Lazarsfeld et al., 1944 și 1954; Lipset, Rokkan, 1967), pune accent pe structuri, considerând că votanți acționează conform grupurilor de apartenență. Modelul identificării cu un partid (abordarea psihosociologică; mai cunoscut este modelul Michigan) consideră că votanții se atașează în timp de un anumit partid (în principal, ca urmare a socializării în familie) și prin urmare vor

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
sociologică, în cadrul teoriei clivajelor sociale (Lazarsfeld et al., 1944 și 1954; Lipset, Rokkan, 1967), pune accent pe structuri, considerând că votanți acționează conform grupurilor de apartenență. Modelul identificării cu un partid (abordarea psihosociologică; mai cunoscut este modelul Michigan) consideră că votanții se atașează în timp de un anumit partid (în principal, ca urmare a socializării în familie) și prin urmare vor vota relativ constant cu acesta (Campbell et al., 1967; Miller, Miller, 1987). Teoria alegerii raționale (de natură economică) consideră că

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
sunt indeciși (31%), că nu vor vota (16%) sau că nu vor să răspundă (3%). În plus, dat fiind faptul că tendința respondenților este să supraraporteze votul pentru putere, respectiv subraporteze pe cel pentru opoziție (Comșa, 2004), ne așteptăm ca votanții care au răspuns afirmativ să includă și falși votanți, persoane care preferă să nu declare absenteismul sau chiar opțiunea pentru opoziție și să declare că vor vota cu partidul la putere (și, implicit, alegători care vor subraporta opțiunea de vot

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
că nu vor să răspundă (3%). În plus, dat fiind faptul că tendința respondenților este să supraraporteze votul pentru putere, respectiv subraporteze pe cel pentru opoziție (Comșa, 2004), ne așteptăm ca votanții care au răspuns afirmativ să includă și falși votanți, persoane care preferă să nu declare absenteismul sau chiar opțiunea pentru opoziție și să declare că vor vota cu partidul la putere (și, implicit, alegători care vor subraporta opțiunea de vot, mai ales dacă aceasta este pentru un partid mai

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
în PSD, D.A., PRM; M11 M0 și partizanat PSD, D.A., PRM; M12 M0 și încredere mare în liderii PSD, D.A., PRM; M13 M0 și soluție lider autoritar; M14 M0 și ideologie; M15 Toate (model complet) Apartenența la un tip de votant este rezultatul preponderent al încrederii într-un partid, în liderii acestuia și al partizanatului (orientării pe termen lung spre un anumit partid). Cei care votează au încredere cel puțin într-un partid (în lideri sau sunt partizani), iar cei care

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
mai slab conturat (pentru aceleași motive menționate anterior), câteva caracteristici fiind următoarele: într-o mai mică măsură cei cu status ridicat, mai mult cei proveniți din mediul urban de mari dimensiuni și din Muntenia (București în special), care consideră că votanții au de unde alege, fiind într-o mai mică măsură integrați social și prezentând un grad relativ crescut de risc. Încrederea ridicată în PRM este relativ mai mare în cazul alegătorilor care nu sunt de etnie maghiară, nu sunt din mediul

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
Alianței D.A., aceasta nu a reușit să-și formeze încă un nucleu puternic, cel al partizanilor (din totalul partizanilor Alianței, doar 5% sunt propriu-zis partizani ai acesteia, restul fiind partizani ai unuia dintre partidele componente: PD 4% și PNL 3%). Votanții D.A. sunt într-o măsură mult mai mare de tip pragmatic, adică dintre cei care aleg să voteze în funcție de context, de oferta pe care o percep a fi cea mai bună la un moment dat. Această trăsătură a unei părți

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
PRM, în principal) sau spre absenteism. Din nou, bătălia pentru voturi nu va fi una desfășurată în zona partizanilor, nici în cea a non-votanților sau a indecișilor non-votanți (cei fără încredere într-un partid), ci una în zona indecișilor probabil votanți (cei cu o oarecare încredere într-un partid și mai ales cu încredere în mai multe partide) sau cea a votanților pragmatici. Câmpul actual al alegătorilor din mediul urban descris anterior poate fi ilustrat grafic astfel: Figura SEQ Figura \* ARABIC

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
din mediul urban descris anterior poate fi ilustrat grafic astfel: Figura SEQ Figura \* ARABIC 10. Spațiul alegătorilor din România Urbană Sursa: „România Urbană”, FSD (septembrie 2005) Câteva concluzii Pe parcursul acestui capitol am urmărit construirea unor tipologii de alegători, respectiv de votanți și modalități de a le relaționa, în încercarea de a răspunde la câteva întrebări importante în ceea ce privește spațiul opțiunilor politice din România urbană: „cine sunt non-votanții sistematici?”, „cine sunt votanții partizani respectiv pragmatici?”, „care sunt caracteristicile care îi determină pe electori

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
împart în patru categorii mari: ignoranți (7%), fără încredere (10%), cu încredere scăzută (25%) și cu încredere ridicată cel puțin într-un partid (58%). După stabilitatea opțiunii de vot distingem tot patru categorii: „afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani” (31%). Cele două tipologii sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
mari: ignoranți (7%), fără încredere (10%), cu încredere scăzută (25%) și cu încredere ridicată cel puțin într-un partid (58%). După stabilitatea opțiunii de vot distingem tot patru categorii: „afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani” (31%). Cele două tipologii sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere. Prin combinarea tipologiilor, rezultă

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
25%) și cu încredere ridicată cel puțin într-un partid (58%). După stabilitatea opțiunii de vot distingem tot patru categorii: „afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani” (31%). Cele două tipologii sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere. Prin combinarea tipologiilor, rezultă trei tipuri mari de alegători: „pragmatic cu încredere mare

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
și cunoștințelor politice, al evaluărilor votului (votul contează, dificultatea cu care se ia decizia de vot) și al alienării politice (o influență ceva mai mică însă o au și integrarea socială, evaluarea politicienilor și partidelor). Apartenența la un tip de votant este rezultatul preponderent al încrederii într-un partid, în liderii acestuia și al partizanatului (orientării pe termen lung spre un anumit partid). Cei care votează au încredere cel puțin într-un partid (în liderii acestuia sau sunt partizani), iar cei

[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]