1,592 matches
-
-ți afli liniștea ca să primești jertfa lui Iisus în pace, să stai și să cerșești împăcarea și să nu-ți sune în urechi decât vorbele care-ți pun în față în veci păcatul tău? De la Matei, capul nouă: «Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai ușor și să ne trimită legați la Istanbul. Sultanul ne e prieten, dar până când? Doamne, iartă-mă și ajută-mă să mă pot bucura de praznicul Sfintei Tale Învieri, ajută-mă să pot ierta, să pot să-mi iubesc vrăjmașii... Denia se termina și arhimandritul ieșit în mijlocul bisericii, aplecând cartea spre lumina pe care o ținea un diacon, prinse a citi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Vodă se ridică din jilț și coborî treapta pentru ca să bată și el cele trei mătănii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o minune. Din clipa când te-au mazilit, tot timpul v am urmărit și m-am rugat... Pentru Ștefan m-am rugat, spuse monahul, plecându-și sfios capul. — Te așteptam să mă înveți să mă rog cum spune Iisus, pentru vrăjmași, pentru dușmanii mei... Nu cred că ai nevoie, măria ta, pentru că toată viața ți-ai iubit dușmanii și i-ai iertat de câte ori te-au vândut. — Alta a fost când m-au vândut doar pe mine, acum însă este mai greu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Soliman se socotea biruitor: înainta mereu, zdrobea pâlcuri mari de moldoveni, lesne și cu puțină pagubă. În ceasul acela, hotărâtor pentru soarta Moldovei, Ștefan Vodă a poruncit călăreților și pedestrașilor să țâșnească din păduri și să spârcuie coasta dreaptă a vrăjmașului. Totodată, la semnul hotărât, alte pâlcuri moldovene au lovit vrăjmașul din spate. Otomanii însă erau puzderie și știau a se bate cu meșteșug mare și cu ferocitate înspăimântătoare. Deveniseră nespus de furioși că românii îi momiseră până aici, flămânzindu i
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
moldoveni, lesne și cu puțină pagubă. În ceasul acela, hotărâtor pentru soarta Moldovei, Ștefan Vodă a poruncit călăreților și pedestrașilor să țâșnească din păduri și să spârcuie coasta dreaptă a vrăjmașului. Totodată, la semnul hotărât, alte pâlcuri moldovene au lovit vrăjmașul din spate. Otomanii însă erau puzderie și știau a se bate cu meșteșug mare și cu ferocitate înspăimântătoare. Deveniseră nespus de furioși că românii îi momiseră până aici, flămânzindu i, ostenindu-i și obligându-i să tremure de frig, și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
și buzduganele românilor, venite de pretutindeni. Dar și iataganele otomane secerau cu nemiluita vieți românești. Cumpăna victoriei înclina tot spre Soliman Pașa. Atunci Ștefan Vodă a dat semn buciumașilor să îndemne călăreții și pedestrașii din preajma Vasluiului să se năpustească asupra vrăjmașului cu toată puterea, cu toată mânia, cu toată vitejia. Și, asemeni tuturor marilor eroi, nu s-a cruțat nici pe sine și a dat asalt în fruntea alor săi, în miezul cel îndârjit și mai fioros al armiei otomane. „Pericolul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Decretului 2784; și-a îmbrăcat noua uniformă, refuzând șapca de infanterist, luând vechea lui căciulă de „curcan”. S-a prezentat pe frontul din Oituz, fiind prezent mereu în mijlocul militarilor tineri pe care-i sfătuia să aibă o comportare demnă în fața vrăjmașului. Acolo, la Oituz, se născu o chemare: „Pe aici nu se trece”, care a electrizat pe toți luptătorii români. La sfârșitul războiului pentru reîntregirea neamului, eroul Constantin Țurcanu purta pe pieptul său, alături de decorațiile din anul 1877-1878 și: „Virtutea militară
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
să pătrunzi adâncuri de mistere, sublimii zei ți-au vorbit și i-ai văzut. Acum în ceasul morții mele îți las moștenire făclia mea s-o duci mai departe. -Smerit mă supun, slăvite. -Pe-această cărare să mergem. Să ne grăbim. Vrăjmașii să-i surprindem pe căile pedestre. Ascultă și întipărește în minte păstreză tainele, sublim. -Cu litere de foc le-ntipăresc și veacuri nu le șterge. -Acum știi că sufletul este copilul cerului viu. Ai contemplat originea și sfârșitul său în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce rău ne amenință necunoscut părinților noștri, necunoscut pământului nostru? Muncile Iadului urmează după dînsul! De unde vine? Unde își va stinge turbarea sa? Unde va osteni mâinile sale cele ucigătoare? Dumnezeule? Aceste rele sânt îngerii mâniei Tale sau sânt slujitorii vrăjmașului omenirii? O hulă! blândețea nu este mînie! Cum dar suferi ca vrăjmașul Cerului să ticăloșească până în sfârșit făpturile tale? Nu judecăm, Stăpâne, ci binecuvântăm Numele Tău!"116 bis . Și vestitul istoriograf al Bucureștilor și arheolog amator colonelul Dimitrie Pappasoglu (1811-1893
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
urmează după dînsul! De unde vine? Unde își va stinge turbarea sa? Unde va osteni mâinile sale cele ucigătoare? Dumnezeule? Aceste rele sânt îngerii mâniei Tale sau sânt slujitorii vrăjmașului omenirii? O hulă! blândețea nu este mînie! Cum dar suferi ca vrăjmașul Cerului să ticăloșească până în sfârșit făpturile tale? Nu judecăm, Stăpâne, ci binecuvântăm Numele Tău!"116 bis . Și vestitul istoriograf al Bucureștilor și arheolog amator colonelul Dimitrie Pappasoglu (1811-1893), pe atunci tânăr ostaș, intrat în miliția pământeană la 6/18 octombrie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
loc, mergi cu el două. 42. Celui ce-ți cere, dă-i, și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. 43. Ați auzit că s-a zis: "Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău." 44. Dar Eu vă spun: "Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvîntați pe cei ce vă bleastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, 45. ca să fiți fii ai Tatălui vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cere, dă-i, și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. 43. Ați auzit că s-a zis: "Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău." 44. Dar Eu vă spun: "Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvîntați pe cei ce vă bleastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, 45. ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aduc pacea pe pămînt; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, și pe noră de soacră-sa. 36. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui. 37. Cine iubește pe tată ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
șaizeci, altul treizeci." 24. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămînță bună în țarina lui. 25. Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grîu, și a plecat. 26. Cînd au răsărit firele de grîu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. 27. Robii stăpînului casei au venit și i-au zis: "Doamne, n-ai semănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
grîu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. 27. Robii stăpînului casei au venit și i-au zis: "Doamne, n-ai semănat sămînță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?" 28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta." Și robii i-au zis: "Vrei dar să mergem s-o smulgem?" 29. Nu", le-a zis el, "ca nu cumva smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. 30. Lăsați-le să crească amîndouă împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de El, și I-au zis: Tîlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină." 37. El le-a răspuns: "Cel ce seamănă sămînța bună, este Fiul omului. 38. Țarina este lumea, sămînța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui rău. 39. Vrăjmașul care a semănat-o, este Diavolul; secerișul, este sfîrșitul veacului; secerătorii, sunt îngerii. 40. Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfîrșitul veacului. 41. Fiul omului va trimite pe Îngerii Săi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
este?" "Al lui David", I-au răspuns ei. 43. Și Isus le-a zis: "Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, cînd zice: 44. "Domnul a zis Domnului Meu: "Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale?" 45. Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?" 46. Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvînt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări. $23 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de ce... Păcatele-s multe de la Dumnezeu, și oamenii nu iartă... Căpitanul se uită lung la dânsul, mirat parcă de vorbele lui, și nu mai întrebă nimic. Ridicând însă ochii și văzând iar spânzurătoarea, se retrase câțiva pași ca în fața unui vrăjmaș amenințător. În aceeași clipă, pe cărarea dinspre sat, răsună un glas aspru și poruncitor: ― Caporal!... Gata, caporal?... ― Gata, domnule locotenent! strigă caporalul, întorcîndu-se, cu mâna la cozoroc. Locotenentul, în ulancă strânsă pe corp și cu guler de blană sură, venea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
când venea acasă observa că și-a potrivit viața pe un calapod care aici nu era deloc prețuit. În Parva i se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărâme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș... Tocmai în vacanța a treia a găsit argumentul mulțumitor, într-o discuție cu avocatul Domșa, care, după moartea bătrânului Bologa, a făcut avere în Parva. ― Eu nu afirm că statul nostru e bun! a strigat Apostol cu o inspirație subită
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
veșnic încruntate, păreau două pumnale veninoase. Inima locotenentului se zvârcoli când îl văzu ridicîndu-se greoi de la masa încărcată cu dosare și hărți. Își aduse aminte că, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a simțit o teamă stranie ca de un vrăjmaș nemilos sau ca de o amenințare crâncenă ce nu se poate ocoli și care nici măcar nu știi când te va izbi... Generalul, cu bărbia ridicată, îi întinse mâna și-i zise voios: ― Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se opri hotărât. Ochii lui mici scăpărau, iar glasul i se încălzi și căpătă mlădieri stranii: ― Iubirea a dat faliment, ca și umilința, smerenia... Omul vrea să fie acuma mândru și stăpân și egoist, să lupte și să-și biruiască vrăjmașii, oricare și oriunde ar fi ei... De aceea trebuie să măturăm ruinele din sufletul omenesc și să pregătim venirea zeului nou, care nu cere închinare și înjosire, ci luptă și inimă dîrză! Până azi ne-a fost rușine de ura
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aude zăvorul și sufletul i se aprinde într-o scânteiere de bucurie. Ilona încremeni două minute lângă ușă... În tindă se auziră alți pași, grei, târâți... Bologa și Ilona se cutremurară, ca și când, fiecare în parte ar fi așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor... În curând zgomotul din tindă se potoli... "A fost Petre", se gândi Apostol ușurat, auzind îndată foșnet de fustă apropiindu-se... Fata se opri lângă pat, mereu nehotărâtă și îngrozită. Inima în piept i se zvârcolea atât de aprig
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aici, prin vecini... Soldatul tocmai se întorcea din Făget și acolo a aflat că azi-noapte au fost prinși, nu se știe unde, trei bieți țărani, despre care se zice că sunt spioni și că au trimis anume știri de însemnătate vrăjmașilor, prin front. Groparul interveni degrabă cu lămuriri mai complete: el a văzut cu ochii pe cei arestați. Generalul cel mare șade doar în casa cumnatului din Făget și cumnatul, fiind și primar, știe tot ce se face și ce se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ilona. Intră în cancelarie, spuse că pleacă la cartier, apoi se duse dincolo unde Ilona îl aștepta tremurând, plânsă, cu o bănuială rea în inimă. ― De ce te cheamă? șopti ea atât de încet, parcă odaia ar fi fost plină de vrăjmași la pândă. ― Ei, cine știe ce fleacuri, mormăi Apostol cu glas indiferent, gătindu-se de drum. Apoi, după ce își puse casca, merse lângă ea, tulburat și el acuma, simțind în suflet o prevestire grea. Vru să-și ascundă însă neliniștea și bolborosi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e pusă în fața zidului ce desparte ființa de neființă... Mai bine să dorm și să treacă peste mine întîmplările în voia lor!" Se trânti iar pe pat, căutând să alunge gândurile, care totuși veneau să-l chinuiască, întocmai ca niște vrăjmași fără îndurare. În răstimpuri îi soseau în ajutor zgomote de afară, schimbarea santinelei, câte un huruit de motor, câte un strigăt mânios... Apoi prânzul... Și iar gândurile, mereu gândurile... Spre seară auzi pașii plutonierului: poate că-l cheamă pretorul... Se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]