1,862 matches
-
sp. pardal, de origine greacă (párdalos). În sfârșit, fr. moineau „vrabie“ este un cuvânt dialectal din nordul Franței, care are la origine tot pe oiseau „pasăre“, influențat de moine „călugăr“; contaminarea a avut loc pentru că penele de culoare gri ale vrabiei au fost comparate cu îmbrăcămintea unui călugăr. tare Cuvântul românesc tare are sensul de „puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de“. În celelalte limbi romanice, s-a păstrat sensul etimologic, cf. fr. tel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
recurgă la "machiaverlâcuri" șantajiste pentru a evita publicarea "docomentului" ce-i putea submina poziția privilegiată în cadrul literaturii române. Numeroase alte exemple ne ajută să demonstrăm că traseul literar al "pișicherului" intelectual este unul liniar, fără întreruperi. De pildă, autointitulatul "poet" Vrabie din romanul lui I. Peltz Actele vorbește! se declară un geniu neînțeles și marginalizat, însă în scrisoarea trimisă domnului Ciuciu în care îi cere sfatul cu privire la soarta sa de literat, îmbină caragialește registrul familiar cu cel protocolar și dă la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis din nou geamul. E o amintire vagă și totuși extrem de persistentă, căreia nu-i pot prinde deloc contururile. Foarte devreme, într-o dimineață înghețată, cu ciripit de vrăbii și crengi aurii 19 de copac, ne-am adunat în curtea liceului, sub un panou de baschet, și așteptam autobuzul care avea să ne ducă la Budila. Colegii mei, pe care azi mi-i amintesc cu amuzament și cu un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În praf cu vrăbiile prostuțe sau intra În fântână, odată cu ciutura goală ce se izbește de ghizduri cu sunet dogit ce-ți sparge timpanul; dar tu nu Îl auzi, ești preocupat de arătarea aceea, ce dracu’ o fi fost, că doar nu... Te străduiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fluturi, nu se aud, nu se simt ciocârliile acelea, oare au existat cu adevărat? Te Îndrepți repede spre un grup de colegi, te avânți cu ei să jupuiți acel șarpe-copil găsit din Întâmplare pe răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie. El, șarpele nu e decât un element de decor acolo; „copii, dacă o să găsiți un șarpe, o să-i scoatem pielea și o să vă arăt din ce organe se compune corpul său“, spune brutal tânăra Învățătoare, care abia acum observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pelé, muzeul Doftana, fiole de stricnină, președintele Kennedy, Nikita Sergheevici Hrușciov, Elena din Troia, tabla pe care stă scris cu cretă fraza „Adio, scumpe tovarășe Gheorghe Gheorghiu-Dej”, totul, toate și tot. Și i se mai păru că un stol de vrăbii sau prigorii, ce or fi fost, se zvârcoleau În zbor deasupra și prin norul de praf alburiu. Cum i se mai păru că vede cum răsare un soare imens, roșu incandescent, ca steagul Japoniei, dar numai i se păru. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ați cumpărat șampanie, salam și cafea, și Popescu a stat cu voi la coadă la Unic până ați cumpărat toate bunătățile astea, pe urmă a stat cu voi În stația lui 34 de la Dunărea, sub copacii plini cu milioane de vrăbii, v-a condus și În mașină până la Morgă, v-a ținut de vorbă pe o străduță din spatele unui magazin de pompe funebre și abia Într-un târziu și-a luat la revedere și În miezul nopții, scăpați de el, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
albă prăbușindu-se și prelingându-se pe lângă bordajul imens de fier. Învăluiți În muzică, femei și bărbați, tineri și bătrâni, fericiții lumii, dansând În salonul imens, inundat de o lumină difuză, aurie. Râsul de cristal al copiilor se agață ca vrăbiile În ram, În sunetele petrecerii În acest sfârșit de veac. O mișcare lentă, având un ușor tangaj, Îi părăsește și ne trece din acest interior luxos În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acum pe bătrân cum își ducea mâna la cap, își ciocănea tâmpla cu arătătorul îndoit, după care își vedea mai departe, de treburi. Robert gândea și ciripea ca o păsărică, ciugulea din belșugul recoltelor și se așeza apoi, senin, așa cum vrabia s-ar așeza să se odihnească, după ospăț, chiar pe pălăria sperietoarei înfiptă în mijlocul livezii. De aceea l-am iubit și tot din această pricină plecarea lui în altă țară m-a îngrijorat peste măsură. Ce s-a făcut oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
meu cu câțiva ani în urmă? Nimic n-am mai găsit de atunci și până azi, în acest scurt timp al întârzierii mele printre oameni. Ciomagul de vișin pe care mi-am sprijinit prea de timpuriu ciolanele obosite, a înspăimântat vrăbiile și câinii, iar femeile bune pentru un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ferată înguste, cuprinsă de o parte și de alta de tufele ce creșteau pe rambleurile cât un stat de om. Ea mergea de-a dreptul în direcția în care era de presupus că se afla linia frontului nostru. Tăcere. Doar vrăbii și pițigoi prin tufișuri. Nu că aș fi învățat ceva de la acel plutonier pentru care incapacitatea mea de a face uz de o bicicletă fusese doar o glumă proastă, dar hotărârea repede luată de a urma șinele ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ori locuitorii lui se purtau de parcă n-ar fi existat. Pe noi, căpitanul de cavalerie ori ne uitase ori, într-o melancolică schimbare de dispoziție, ne lăsase în voia soartei. Pe barajul anti-tanc, construit din trunchiuri de pini proaspăt tăiați, vrăbiile făceau gimnastică. Soarele dogorea. Mai că-ți venea să cânți. Pe lângă o latură a barajului, printr-o crăpătură, privirea ajungea pe câmpurile pe care se apropia, grupat în șiruri de trăgători, dușmanul, infanteria rusă. De departe, totul părea inofensiv: personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nimic. Vorbea de ispitiri și de încercări care erau cunoscute și cărora o inimă credincioasă trebuia să învețe să le țină piept: „Nu-i așa, soră Raffaela?“ Careul închis al mânăstirii aștepta un cuvânt. De auzit, se auzea numai ciripitul vrăbiilor. Novicea tăcea. Arhanghelul cu ochelari a vorbit în locul ei cu cuvinte bine accentuate: „Vom purcede la o novenă și, astfel întărite, ne vom afla pacea...“ Anna și cu mine ne-am speriat atunci când la porunca venită dintr-o guriță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bezna. Am mișculat niscaiva picăturici colorate Într-un pahar mare dă apă, care omul și l-a trântit Între piept și cocoașă de l-a scos din Încurcătură. Tărășenia, fără Împortanță, de vrei matale, m-a ținut dăștept până la piuitu vrăbiilor. Nicicând nu s-a gândit atâta Într-o singură noapte! Aveam și vată, și naftalină. Am pus dân ele În crăpelnița dă marți, un blid cu gnocchi tare târâitori până atunci. Zi dă zi, am tot mărit porția pă blat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plictisit de căluțul de lemn, de trenulețul electric, de setul de ping-pong, de păpuși și marionete. S-au plictisit de încercările de a o trezi pe bona Gannet, gâdilând-o sub nas cu o pană. (Pana respectivă aparținuse anterior unei vrăbii pe care Roddy o doborâse cu pistolul lui cu aer comprimat, mai devreme, în aceeași după-amiază.) Tocmai sunt pe punctul de a părăsi camera copiilor și de a coborî la parter ca să tragă cu urechea la petrecere - deși, ca să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a amintit de grădina din spatele fermei domnului Nuttall, în care mă jucam cu Joan. Dar aici, în loc de acea liniște vrăjită pe care noi o luam drept firească, auzeam uruitul camioanelor și tunetul avioanelor care treceau pe deasupra și nu ne priveau vrăbii sau grauri din copaci, ci doar porumbei de oraș și ciori negre și grase, cât niște găini mici, cu un umblet țanțoș. Cât despre hotărârea de care vorbeam, s-a conturat destul de repede. Pe la începutul săptămânii, primisem un extras bancar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
PLOAIE DE VARĂ Lăstunul zboară la mică înălțime - un strop de ploaie Ploaie de vară - fetița își lipește năsucul de geam Zi ploioasă - în pavilion numai două bătrâne Ploaie de vară - în șopronul bunicii gureșe vrăbii Aversă - copiii își fac umbrele din foi de brustur Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul
PLOAIE DE VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83877_a_85202]
-
Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița colorează o buburuză Târziu în noapte - un cărăbuș zboară în jurul lămpii Plouă în noapte - în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii de ceai - zi senină Echinocțiu - vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul ploii Iaz
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă, da, vă spun, de el să vă temeți. Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap toți vă sînt numărați. Deci să nu vă temeți: voi sînteți mai de preț decît multe vrăbii." "De aceea vă spun: Nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap toți vă sînt numărați. Deci să nu vă temeți: voi sînteți mai de preț decît multe vrăbii." "De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați cu privire la viața voastră, gîndindu-vă ce veți mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decît hrana și trupul este mai mult decît îmbrăcămintea. Uitați-vă cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]