1,530 matches
-
s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
capul în pămînt? Puțin mai devreme când m-am uitat printre scânduri să văd dacă a nins, întrucît am simțit un miros ciudat de zăpadă, cerul era încă plin de stele, dar o simt. O aud. Și dacă judec după vuietul vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit-o. Înfricoșătoare. Parcă lumea se năruie pentru a se naște din nou. O, fii binecuvântată noapte care naști! Da, domnule, destinul n-are decât să behăie acum ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
văd decât luminile, la distanță întunericul înghite siluetele arborilor și ale acoperișurilor. Doar țuguiul uriaș se profilează pe cer, dar el e foarte aproape. N-are cum să-și vadă fosta casă, nici măcar locul aproximativ în care se află. Ascultă vuietul orașului. A început să se încălzească, se apropie vara, lumea rămâne pe străzi până târziu, orașul colcăie de zgomote indescifrabile. Sună telefonul. Se întoarce și răspunde. Ascultă, spune câteva vorbe, închide. Rămâne mai multe clipe în cumpănă. Aplauzele răsplătesc orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el privea brațul nu numai gândindu-se la cum arată, ci ca și cum și-ar fi fixat privirea într-un punct, acaparat de liniștea foșnitoare din jur și gândind: cum trebuie să fie să zaci într-un asemenea spital-sanatoriu, departe de vuietul lumii, unde nu răzbat nici măcar zgomotele avioanelor aeroportului din apropiere, cu extraordinară curățenie și surori pricepute și zâmbitoare? aproape nedrept, nu pentru femeia aceasta, ci nedrept în general, femeia asta are pur și simplu noroc, dar alții, atât de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le faci să le poți face, iar toate evenimentele care trebuie să ți se întâmple să se poată întâmpla, dar ca și cum ar fi, ea, sfera, izolată într-un fel de lume, încât nici zgomotele răsuflării, ca să nu mai vorbim de vuietul mulțimii, nu le mai auzi; un fel de bășică imensă, care va plesni cândva, când toate își vor relua cursul normal, dar până la acel plesnet cursul normal e în izolarea asta preventivă. Sau să zicem: ca și cum ai pluti fără pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Atunci m-am destins, mi-am descleștat în sfârșit tălpile goale din nisipul umed, am început să merg, m-am învârtit odată sau de două ori cu vasul în brațe, și el râdea înăuntru, și dintr-odată am auzit și vuietul mării, care nu existase până atunci, și țipătul pescărușilor, care nu se vedeau, și mi se părea că nu există decât vară în jurul meu, oricât de rece ar fi continuat vasul să fie și că lumea e toată a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din nou, pentru că îndată ce gândisem tot ce gândisem, mâinile mele erau goale, degetele mele pipăiau aerul inutil, nu existau nici vas, nici desene fantastice, nici sufletul lui, nimic, absolut nimic, nu se mai auzeau nici măcar țipetele înfiorătoare ale pescărușilor și vuietul mării, totul era pustiu și încremenit și am fost convinsă că nu există ceva mai incredibil de dătător de spaimă pe lume. M-am trezit lac de sudoare. Exact așa mă simt, ca în visul acela, de parcă l-aș lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
parte În alta a drumului spre Shanghai, aruncîndu-l pe Jim pe grămada fluturîndă de mătase de parașută. Se ținea de cutiile de rații stivuite În jurul lui și Îi asculta pe Tulloch și pe locotenentul Price strigînd unul la celălalt peste vuietul motorului. Prin camuflajul decolorat al geamului din spate al cabinei, Jim putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe volan, În timp ce lăsa camionul În viteză să se bălăbănească și să se Îndepărteze de mijlocul drumului. Cauciucurile ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
reflectînd ideea celor vii despre morți. Două avioane de luptă Mustang trecură pe deasupra capului lui, conducînd un Superfortress care venea dinspre vest cu ușile de la bombe deschise, gata să reverse cutiile Spam și revistele Reader’s Digest pe cîmpurile pustii. Vuietul dudui În pămîntul de la picioarele lui Jim, zguduind șirul de vehicule distruse. Jim lăsă În jos revista și observă că bărbați Înarmați alergau din tunelul de intrare al stadionului, vocile lor fiind acoperite de zgomotul avionului. Superfortress se plimba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui să-mi faceți mormânt, Căci l-am iubit mai mult ca pe-un sfânt. Glasul lui vreau să-l aud vibrând, Cum mă cheamă în cânt tremurând, Iar valurile mari de vânt, Să-l scuture pe al meu mormânt. Vuietul să i-l ascult tăcând, Nopțile reci să le simt mai blând, Florile să-și scuture parfumul lor sfânt Să-mi fie balsam pe mormânt. În codrul vreau să stau în veșnicie Ca sufletul din mine să nu umble-n
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
la întrebarea inaugurală din Hamlet: „Cine-i acolo?”, întrebarea finală din Orbii: „Cine ești?” înscrie în spațiul teatrului realitatea efectivă a unei prezențe a cărei natură e indecisă: orbii aud zgomotul unor pași, foșnetul frunzelor uscate purtate de vânt sau vuietul mării? Ce vede copilul care și-a întors capul către locul de unde vin zgomotele? Ceva invizibil se află acolo, în mijlocul lor, dar acest ceva (sau cineva) nu le spune cine este, cum arată, nimeni nu răspunde rugăminții bătrânei oarbe: „Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul? Acolo, în miezul lui, se petrecea totuși ceva neobișnuit. Vuietul, vibrația ca de cutremur nimicitor, cavalcada încetaseră. Răzbeau, însă, cu totul alte sunete. Tropăituri ușoare, răsuflări potolite, câte un nechezat pașnic. Călărețul nu mai înțelegea nimic. Se așteptase la tot ce putea fi mai rău. Cărnuri, oase, creiere zdrobite risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri. Chaizuri, doi taleri. Bănci, un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici o carte din lume nu putea înlocui bucata aceea de pământ românesc. Umblă toată ziua pe toate ulițele, de zeci de ori pe aceleași ulițe, pentru că nu avea voie să părăsească localitatea. Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți înconjurați. În numele împăratului, eu, ministrul de război, vă ordon să vă predați! Un vuiet, o mișcare purtă mulțimea în mai multe direcții. Era o derută generală. ― Soldați, predați-vă! Ați fost induși în eroare. Împăratul trăiește! Nu-l ascultați pe acel evadat de la închisoare. Nu există nici un decret al Senatului. Generalul Malet apăru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plin proces de adaptare la tensiunea din câmpul muncii. Deândată ce organismul meu se va deprinde cu biroul, voi face primul pas uriaș vizitând fabrica, inima tumultuoasă a firmei Levy Pants. Prin ușa fabricii am auzit destul de multe pârâituri și vuiete, dar starea mea cam iritabilă de acum exclude pentru moment o descindere în acest infern special. Din când în când, câte un muncitor din fabrică se abate pe la birou ca să pledeze, într-un limbaj de analfabet, o cauză oarecare (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-a-ntâmplat, Irene fetițo? orăcăi cu mult sentiment vocea de bariton a doamnei Battaglia. — Ignatius. Ce-a mai făcut, dragă? Spune-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se auzea din baie. Cu o pufnitură ca de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
glasul spre ei, faceți semne cu mîna, ca să vină la porțile asupritorilor! 3. "Am dat poruncă sfintei Mele oștiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea." 4. Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mîna, ca să vină la porțile asupritorilor! 3. "Am dat poruncă sfintei Mele oștiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea." 4. Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și ai sădit butuci străini. 11. Cînd i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard, și în curînd i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: și durerea este fără leac. 12. Vai! ce vuiet de popoare multe care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă, ca să te învelești cu ea. 21. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mînia ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Îmi era scris să rămân credincios coșmarului meu preferat (Joseph Conrad, Inima întunericului) PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PRIMA PARTE Contracurenți roșii PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL UNU Torentele de ploaie începură să cadă cu puțin timp înainte de miezul nopții, înecând vuietul claxoanelor și gălăgia infernală care semnalau de regulă Anul Nou pe Strip, artera centrală a orașului, 1950 sosind anunțat de scrâșnetul frânelor și de nervii ambuteiajului. La 12:03 o tamponare la care participaseră patru vehicule avea ca rezultat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întoarse gâfâind. Îl aștepta o mașină. Un sedan alb, ultimul model. Buzz lovi cu piciorul un teanc de bani, care ateriză pe o monogramă brodată pe mâneca mortului: „F.G.” — Beverly Hills Federal. De-acolo a retras Loftis banii? — De-acolo. Vuiet de sirene în depărtare. Buzz le făcu cu mâna verzișorilor. — Loftis, Claire, ucigașul... Ce zici? — Hai la ei acasă. Înainte ca cei de la LASD să ne întrebe ce... Buzz zise: — Mașini separate. Și decolă cât putu de repede. *** Mal ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]