3,365 matches
-
să-și urmeze propria-i fleșcăire ireversibilă, nu rareori Însoțită de un fluierat foarte ascuțit și de reducerea involucrului supraviețuitor extern la un biet nimic, o imagine descărnată și o exanguă fantasmă a vetustei maiestăți.“ „Nu te credeam așa de vulgar.“ „Acum o știi.“ Lorenza ieșise, simulând iritare. Știam că Belbo suferea și mai mult În felul ăsta: o mânie adevărată l-ar fi Îmblânzit, dar o proastă dispoziție pusă În scenă Îl determina să creadă că tot teatrale erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
melodiei „Daisy, Daisy“. Hugo a recunoscut „Șarpele caraghios“ al lui Theo, o monstruozitate multifuncțională pe care cineva - probabil una dintre puținele persoane cu care Amanda nu se certase - i-o trimisese din America. După părerea lui, șarpele era urât și vulgar, însă, dată fiind situația, Hugo i-a recunoscut evidentele avantaje. Lumina se pornea prin apăsarea unui buton mare, localizat pe capul jucăriei. Așa că Hugo a înaintat pe podeaua camerei, pocnind șarpele la intervale regulate ca să-și lumineze drumul și gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pătrunsă de o satisfacție mai discretă, dar și mai profundă la vederea unui pin nemuritor. Mama e cea care te ajută să-ți dai seama că există mai multe grade de frumusețe, și că acolo se află sursa plăcerii, unele vulgare și accesibile, și prin urmare de scurtă durată, iar altele greu accesibile și rare, și, În consecință, care merită căutate. Dar În anii În care m-am format nu am avut-o decât pe Mama Scumpă. Femeia aceea uscată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de inspirație a cărței lui Büchner), citatul acesta, cu care începe primul capitol din "Kraft und Stoff", e toată cartea, toată doctrina pe care o închide, ca și titlul însuși, de altfel, așa de simplu și evocator. Ce naiv și vulgar pare celor de azi materializmul acesta! Ce departe e de noile concepțiuni asupra constituțiunii materiei! Pe vremea lui Büchner: Energia? Simplă proprietate a materiei. Lumea, viața, mișcarea? Materie, numai materie, nemuritoare, eternă. Astăzi: Dezagregată, pulverizată, materia a încetat nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
va fi mâine? Cum va apărea, generațiilor de mâine, constituția universului și a materiei? Dar ce frumos, ce unitar, ce armonic, era sistemul vulgarizat de cărticica aceasta, peste foile căreia nu-mi pot arunca ochii fără emoție... Și ce puțin vulgar! Da; ce puțin vulgar era, în el însuși, materializmul acesta, care dacă nu concepea sufletul fără un substrat material, apoi nu-i micșora cu aceasta rolul sau importanța! Materializmul nostru nu ne-a împiedecat să recunoaștem legilor morale ale vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
va apărea, generațiilor de mâine, constituția universului și a materiei? Dar ce frumos, ce unitar, ce armonic, era sistemul vulgarizat de cărticica aceasta, peste foile căreia nu-mi pot arunca ochii fără emoție... Și ce puțin vulgar! Da; ce puțin vulgar era, în el însuși, materializmul acesta, care dacă nu concepea sufletul fără un substrat material, apoi nu-i micșora cu aceasta rolul sau importanța! Materializmul nostru nu ne-a împiedecat să recunoaștem legilor morale ale vieții importanța lor, nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
așa de naivi s-o declare căci atunci ar recunoaște adevărul: că sunt "ridicoli" și "grandomani"!! Sunt două mii și câteva sute de ani, de când teatrul a pășit de la aducerea personagiilor reale pe scenă (după Aritophan) și dacă azi, în genul vulgar și pe granița dintre artă și gazetărie numit "revistă", se permite retrogradarea, aceasta poate merge până acolo că, în loc de tipul general, chintesență, poți pune tipuri mari determinate în timp și spațiu, cum de pildă: "junimistul", "socialistul", "conservatorul", etc. dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și prin construcția sa morală. Altfel nici nu s-ar explica de ce toți antisemiții prezintă aceeași psihologie: aceleași idei fixe, același dispreț pentru argumentul logic, același spirit de intoleranță și dispoziție agresivă, același gust pentru violență, pentru injurie, pentru expresiunile vulgare și tăioase... Și aceasta nu numai când sunt la mijloc oameni de rând sau de intelectualitate și moralitate mijlocie, dar chiar când e vorba de oameni indiscutabil superiori. Ipoteza aceasta, rară de altfel, e nu numai ciudată în sine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu eram eu. Am sucit pagina, luminând un bilet prins cu-o clamă, pe care securistul de serviciu notase niște observații. Rândurile fuseseră bătute la mașină, cu cerneală violet, iar comentariile se înșirau pe coloană, ca la școala generală: limbaj vulgar, neprincipial; folosește termeni necunoscuți: „depeșar“ (nu apare în DEX); de verificat! povesteste dușmănos, ostil la adresa societății din care face parte; relatează episoade intime, extraconjugale, de concubinaj; încurajează parazitismul social: „vieți de ratat“; stil complicat, pe alocuri obscur; talent limitat (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am umblat și la ghivecele cu flori, sub farfurie. Am pus-o și pe Adina să te sune din State; ții minte, doar ea îți mai spunea Sandu.“ „Și cocoașa lui Petrișor? Ați infiltrat-o și pe ea?“ „Nu fi vulgar. Omul ăsta chiar are un handicap. Singurele infiltrații pe care le face sunt cu novocaină.“ „Și Cezar?“, m-am mirat, „Bidileanu?“ „Nebunii erau cei mai potriviți pentru operațiunea asta. Dădeau cel mai puțin de bănuit. Cine l-ar fi suspectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
politice nu mai sunt răsplata unui șir de servicii pe datini, ci un instrument de ambițiune, de îndestulare a intereselor particulare. În locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, în loc de opiniuni avem rivalități de ambiții. Toleranța pentru toate interesele cele mai vulgare și cele mai de jos este morala ce distinge astăzi lumea politică la noi. Este adevărat că nu cruțăm a invoca numele patriei și numele libertății, dar aceasta ca o ipocrizie mai mult și ca o înlesnire pentru îndestularea intereselor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fără resurse serioase sau suficiente și, daca rentierul binevoiește a lua informații înainte de a-și da banii, arareori se va înșela sau va cădea în cursa ce se întinde credulității lui. Dar aci suntem în cazul în care cea mai vulgară prudență se poate feri. Sunt alte cazuri din nenorocire unde lucrurile au fost aranjate în așa chip și combinate cu atâta arte încît trebuie să fie cineva din breasla aceasta pentru a scăpa cu siguranță, de primejdie. Primejdia serioasă nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asemenea în cadrul obiectelor ce se pot atinge cu ocazia întrevederii de la Rucisuc. [ 8 octombrie 1880] TEATRUL NAȚIONAL: MĂNĂSTIREA DE CASTRO Melodramă în 7 acte cu mare spectacol O dramă care de mult făcea deliciile publicului nostru de provincie, cea mai vulgară țesătură cu tablouri, peripeții, schimbări de scenă și surprinderi calculate pentru galerie, a fost aleasă pentru a doua reprezentare a Teatrului Național. Am avut nefericirea a vedea pe Millo, fala scenei noastre, silit să suplinească un rol de necesitate și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fi silit, credem, de considerațiunile onestului, de a părăsi umilit scaunul ministerial. Fatalitatea a fost crudă pentru dânsul. Îl deplângem... "MIȘCAREA NAȚIONALĂ" Midas! - Iată o interesantă figură mitologică, pe care lumea profană nu o cunoaște în deajuns. Midas este omul vulgar, mitocanul parvenit la o pozițiune neașteptată și care se miră singur de norocul ce l-a ajuns. Compus din lutul comun din care sânt plăzmuite ființele cele mai ordinare, împins de noroc mai sus decât merita, această ființă stranie se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lor poetic, au personificat pe acest parvenit al soartii într-o admirabilă alegorie mitologică, care a străbătut veacurile și a ajuns până la moderni. Este Midas, care, sub splendorile coroanii regești, nu-și poate disimula urechile de asin; este ființa comună, vulgară, pe care soarta a azvîrlit-o pe un scaun regesc și care nu-și poate domina deprinderile rele, vițiile originale, nu-și poate uita aplecările naturii sale. El voiește să fie rege ca toți regii, voiește să beneficieze de înalta sa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu apă, se formează o mlaștină, unde cresc trestii de baltă cari la adierea vântului repetă mereu: "Regele Midas are urechi de asin! - Și astfel ajunge ca toată lumea să cunoască acest secret și toți să recunoască, sub strălucirea coroanii, figura vulgară a parvenitului. - De câte ori în societate întîlnim figura lui Midas, fără de a ni aminti alegoria mitologică a vechilor eleni! Aceste reflecțiuni ne-au venit natural în minte citind ziarul "Timpul" din 23 noiemvrie curent, în care se află publicată o curioasă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de ploaie, o binefacere după o zi atât de încinsă. 11 februarie 2004 La ore mici de dimineață (ora 4.00, oră de plimbare cioraniană prin Geneva pustie de lume) ascult un "potpuriu" de muzică liturgică ortodoxă. Cuvântul "potpuriu" este vulgar și lăutăresc, dar altul mai bun nu am găsit. După grecii cei colțuroși și după corul aspru al bulgarilor de la Mănăstirea Rila, urmează dulceața și muzicalitatea muzicii "bizantino-românești". Diferența dintre noi și ei este enormă. Mă opresc aici. Ochiul meu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în anii 70 și o puternică comunitate turcă, urmele ei fiind încă vizibile. In primul este vorba de numeroasele resturante, diferite de vulgarele bombe unde se vinde un așa-zis "kebab" prin diferitele locuri turistice ale Europei. Numele restaurantelor evocă Bosforul și trandafirii pierduți de departe: Gamze, Guner, Termal, Mardin. Acesta din urmă (ce poartă mențiunea, "çorba salonu" scrisă vizibil la intrare) este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simbolistă, iar scena unei femei care se confesează autorului e tipică decadentismului de sfârșit de secol: "E târziu, de acum nu voi mai iubi decât rochiile de mătase și poeziile triste". Interioritatea muzicală, peisajele autumnale, parcurile desfrunzite, lumea rafinată sau vulgară, boema artistică, ființele rătăcite, melancolice, "străzi cu grădini plouate" iată teme și motive din panoplia simbolistă, transpuse în dicțiune lirică. În amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-ar întrevedea mai departe, poezia deja a murit fără tragicul și grotescul "trăiască poezia!". În pesimismul său absolut, Bacovia nu intuiește nici un alt început, decât, probabil, hoardele infinite de vorbe "goale, goale, goale". Or, ceea ce se întâmplă, criza contemporană vulgară, a invaziei visceralității, a pornografiei, demonstrând "moartea cea mai puțin demnă a poeziei". Este un scenariu bacovian, și atrag atenția că o fi valabil în numele sau în limitele unui poet genial, autorul Plumbului propunând o apocalipsă și nici o regenerare, nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neantizeze". Rămâne să domine, totuși, patosul distructiv, furia demolării, ura clocotitoare. România este un "infinit lupanar de lumpeni" cu o etnogeneză de rușine (urina daco-romano-slavă). Aici, "oriunde te uiți vezi fețe patibulare, cu ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată și bolovănoasă (...) Un neam flecar și lipsit de Dumnezeu, nerâvnitor în sfințenie și agramat în grandoare, ahtiat de măriri calpe și înjosit de vanități pe care, sclavi și servili, nu le-am putut legitima decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avut parte, în timpul vieții și apoi în posteritate, acel "om dintr-o bucată" (cum l-a văzut Caragiale). Neîncovoiatul Eminescu reprezintă, neîndoios, geniul ca nebunie "superioară", ieșire din normă ("cercul strâmt"); sau, cu vorbele lui A.C. Cuza, "normal, în înțelesul vulgar, (el) nu era". Motiv temeinic, așadar, de a propune, metodologic vorbind, un dublu referențial, fără a manevra exclusivist doar referențialul nebuniei. Or, "spargerea referențialului unilateral" (vol. cit., p. 73) presupune a conjuga perspectivele (patologică și ideologică), luând în calcul conjunctura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propriu) riguros serios serios (la modul cel mai serios) sigur (la modul foarte sigur) simbolic steril (la modul cel mai steril cu putință) stupid subtil (la modul subtil, discret) superlativ tehnic (la modul cel mai tehnic) teoretic ticălos universal următor vulgar (la modul cel vulgar al evidenței) la (un) mod + adjectiv declarativ (doar la mod declarativ) general (la un mod foarte general) nuanțat (la un mod nuanțat și subtil) subtil (la un mod nuanțat și subtil) în chip + adjectiv academic actual
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
la modul cel mai serios) sigur (la modul foarte sigur) simbolic steril (la modul cel mai steril cu putință) stupid subtil (la modul subtil, discret) superlativ tehnic (la modul cel mai tehnic) teoretic ticălos universal următor vulgar (la modul cel vulgar al evidenței) la (un) mod + adjectiv declarativ (doar la mod declarativ) general (la un mod foarte general) nuanțat (la un mod nuanțat și subtil) subtil (la un mod nuanțat și subtil) în chip + adjectiv academic actual adecvat admirativ aparent armonios
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
noțiuni generale, numite legi, la cât mai multe din fenomenele respective legându-le Între ele prin caracteristici esențiale și nu numai prin aparențe Întâmplătoare: În acest sens nu se numește știință decât o cunoaștere bine sistematizată (Titus Maiorescu). Cunoștințele juridice vulgare - continua argumentarea Mircea Djuvara - se prefac și ele În știință - atunci când, purtând asupra unui număr cât mai mare de acte din cele de care se ocupă dreptul, le ordonează și le leagă după caracteristicile lor esențiale prin noțiuni sau principii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]