2,178 matches
-
înainte de a-și scrie articolul. Cu ce să încep? Ce anume trebuie să urmăresc? Care ar fi pașii de urmat? Cu ce termin? Ce păstrez, ce elimin din documentare? Orice metodă este bună dacă duce la un rezultat mulțumitor. Unii zăbovesc foarte mult asupra începutului, schimbând succesiv variante și chiar mai multe unghiuri de atac. Apoi lasă textul să curgă, mizând pe inspirație și experiență. Alții, dimpotrivă, nu pot scrie până nu își detaliază în prealabil planul pe care îl au
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Fiecare ziarist își dezvoltă propriile elemente de legătură. Fiecare jurnalist cu experiență are un set de locuri comune proprii. Nu este nici o rușine să apelăm la ele, dar atenție: fără comodități inutile sau repetiții monotone. Nu o dată se întâmplă să zăbovim minute în șir pentru a găsi cel mai bun element de legătură între un paragraf și altul. Bine ar fi să gândim reportajul în secvențe mari (subcapitole). Dimensiunea unei secvențe ar fi între o singură filă de text și maxim
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este să avem la cine (la ce) să ne raportăm. Să nu credem cumva că lumea începe cu noi, că nimeni nu s-a mai gândit să facă ceea ce facem noi. Iată de ce nu strică din când în când să zăbovim în bibliotecă, să ne raportăm la scrisul altuia, să frecventăm deopotrivă colecția ziarelor românești și străine, să ne întreținem curiozitatea și spiritul frumos de concurență. În lectura altor ziare, mai vechi sau mai noi, vom găsi destule idei, sugestii și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Înțelegere deopotrivă istorică și teologică fondul patristic al gândirii lui Dumitru Stăniloae, pornind de la traducerile, introducerile, lucrările și câteva dintre mărturisirile sale. Într-o primă parte, voi trece În revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat Într-o revistă italiană
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
textului pe care vrea să-l tâlcuiască. Dacă, sub anumite aspecte, B., adept și el al ideologiei poporaniste, calcă pe urmele lui Ibrăileanu, în câteva privințe se deosebește de maestrul său. Acordă, astfel, o atenție mai mare scriitorilor de tranziție, zăbovește asupra realizării artistice a unei scrieri, se dovedește, deși cu zone de opacitate, mai receptiv față de poezia nouă; în delimitarea unor epoci de dezvoltare a literaturii noastre, recurge nu la criteriul personalităților scriitoricești, ci la acela al apariției revistelor importante
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
convinsă că pasărea a greșit drumul sau nivelul de înălțime, coborând mai jos în aer, decât vroia. Neluând în seamă „incidentul”, Tanti Ana culegea zmeura mai departe. Pasărea gălăgioasă s-a oprit în pomul cel mai apropiat și, fără să zăbovească mult, zbură din nou spre femeie, zburlindu-i iarăși părul. Apoi s-a așezat pe gard, ciripind agitată cu partenerul său. Nu mai încăpea nicio îndoială: pasărea, de fapt, a atacat-o și dorea ca ea să plece deacolo! I
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
apărea deja plină ochi cu lapte proaspăt. în anul ce a urmat, adică în 1809, relațiile lui Napoleon cu papa Pius al VII-lea s-au deteriorat și mai mult. împăratul Franței a fost excomunicat. Dar răspunsul acestuia nu a zăbovit prea mult. A fost anexat statul papal. în iunie, ziua a șasea, însuși papa a fost întemnițat la Savona. El refuzase ultimatumul împăratului: „Sau pontiful acceptă să adere la o alianță ofensivă și defensivă împotriva inamicilor Franței, sau va urma
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Câteva pălării zburară de pe capete, stârnind țipete și râsete. Ațele atârnau pe cer ca un năvod abia vizibil. Oamenii l-au privit cât au putut de mult. Desdemona a fost printre primii care au coborât sub punte. Lefty a mai zăbovit sus Încă o jumătate de oră. Și asta făcea parte din plan. În prima zi pe mare nu și-au vorbit. Veneau pe punte la orele de masă convenite și stăteau la cozi separate. După ce mâncau, Lefty se alătura bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bază. Un nor de praf se ridică imediat în atmosferă și tancurile își încetară tirul nemilos. Printre dărâmături se putea ghici ceața monstruoasă a Bolii Negre și a demonului ce sălășluia în ea. Își găsea încet drum spre suprafață și zăbovea încurcată deasupra ruinelor. Se lungi de-a lungul molozului încercând să-și dea seama dacă mai avea rost să-și prelungească șederea sau dacă să-și continue drumul, pentru că nu mai avea victime pe care să le devoreze. Realizând cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
victime pe care să le devoreze. Realizând cine e de vină că ținta ei prioritară fugi, într-o clipă se aruncă asupra celor cinci tancuri și le învălui în mantia ei albă lăptoasă, condamnându-le. Nu mai avea rost să zăbovească acolo. Văzură, din pură coincidență, cum colegiul le-a fost distrus și cum Boala Neagră se răzbuna acum pe cei care i-au forțat ținta să-și părăsească bârlogul. Coborâră înapoi în tunel și își continuară drumul fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În față fără să clipească. Nu moartea surorii ei o afecta, pentru că, În prima zi, se arătase plină de viață și antren. — În acest caz, domnilor... Nu știu cum să spun... La revedere! Și mulțumesc că ați venit. Dacă ar mai fi zăbovit un minut, poate că Maigret ar fi Întrebat-o dacă nu a amenințat-o cineva. Dar acum se Îndepărta, pe tocurile ei Înalte, și Îndată ce va Închide ușa camerei de la hotel, se va debarasa de rochia neagră cumpărată pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-l ia drept martor. — Ați iubit-o? Atunci se petrecu o transformare neașteptată. Se Încruntă, Încercând să Înțeleagă. Ultimele două Întrebări Îl surprinseseră, ca și cum totul era reconsiderat. — Nu Înțeleg prea bine..., bâigui el. Apoi, Încă o dată, Îi privi pe rând, zăbovind mai mult asupra feței lui Maigret. Undeva era o neînțelegere. — O vizitați În apartamentul ei din strada Notre-Dame-de-Lorette... — Da... Și, după ton, ai fi zis că adăuga: „Dar nu văd ce importanță are asta?” Presupun că dumneavoastră plăteați chiria? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
e ție de simpatic, pe atât mi-e mie de antipatic. Își încrețește nasul într-o grimasă de scârbă. — Trimite-l pe Fulcinus să vorbească cu secretarul meu. Să-i programeze o audiență. Livia ezită în continuare. Parcă ar mai zăbovi un pic. — Acum, dacă nu te superi, draga mea, aș vrea să mă ocup și de treburile statului. Bănuiesc că Ianuarius așteaptă deja, cu brațele pline de catastife. Parthenicus încuviințează temător. Augusta înțelege că pentru moment nu mai poate face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe băncuță. Toți înalță capul. Într-adevăr, sclavii însărcinați cu servirea răcoritoarelor și a aperitivelor au început deja să circule cu tăvile încărcate printre invitați. Vipsania cercetează îngrijorată din priviri să vadă dacă totul e bine organizat. Fără să vrea, zăbovește cu ochii pe chipurile mândre ale servitorilor. Aprobă imperceptibil din cap. Quintius i-a ales bine. Sunt cu toții frumoși la vedere. Pieptănați și îmbrăcați la fel. Sunt, se pare, și în asentimentul lui Claudius. — Îmi place u... uniforma, murmură destul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea un palat demn de fiica lui Marcus Vipsanius Agrippa. Așa i-a spus Vipsaniei la nuntă, când i-a înmânat cheile casei. Aude brusc soneria clepsidrei. Anunță ora a șaptea. Pe Hercules! S-a făcut târziu. Cu ce a zăbovit până acum? N-o să mai apuce să îmbuce nimic până vine Scribonius Libo. Dar, în loc să se grăbească, mersul i se încetinește de la sine. Privește în pământ, cu ochi tulburi. Este momentul când el și Vipsania parcurgeau într-o intimitate plăcută
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l pândesc, Rufus o ia înainte pe culoarul îngust. Ajuns la intersecția cu altă galerie, îi face semn germanului să se grăbească, după care cotește la stânga, printre tot felul de mașinării, planuri înclinate, scripeți și platforme suspendate. În urma lui, tânărul zăbovește, privind în jur. I s-a trezit din nou curiozitatea. Hai odată! se impacientează instructorul. — Ce sunt astea? — Aici, în subsol, sunt depozitate mecanismele care funcțio nează prin asamblare... — Cum adică asamblare...? înalță uimit tânărul ochii spre el. — Sunt ridicate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu pari să fi asistat până acum la ase menea spectacole? — M-am înrolat anul trecut, și de atunci am luptat întruna, răspunde simplu călărețul. Prin toată Dalmația, de la Siscia la Burnum și apoi în sud. Ochii inchizitori ai instructorului zăbovesc asupra sabiei cu două tăișuri care atârnă de balteus-ul tânărului, pe partea dreaptă. Alunecă apoi în jos la sandalele deschise, cu tălpi groase, țin tuite, și curelușe legate strâns deasupra gleznei. Încuviințează imper cep tibil din cap. Încălțăminte solidă, extrem de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ridică nepăsător din umeri. — Am trăit bine. De ce să fi făcut economie? — Bani albi pentru zile negre, mă, tolomacule! Pusio încuviințează și el cu gravitate. Când or veni vremuri grele pentru mine, replică vesel Gany medes, sper să nu mai zăbovesc mult pe-aici. Fâlfâie din brațe ca o pasăre. — Am să-mi iau zborul spre o lume mai bună și mai dreaptă. — Ba ai să cobori în fundul pământului, stârpitura naibii, răbufnește Rufus. Îi cere germanului să certifice. — Zi și tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă că în căperile laterale au fost transformate acum în cuști zidite, unde dormitează sau se învârt în cerc animale sălbatice. — Hai, nu mai zăbovi, îl zorește instructorul. Nu ne putem opri o clipă, să stăm de vorbă în liniște? — Aici!? hohotește Rufus. Ție nu-ți mută nasul din loc du hoarea asta înțepătoare de pișat? — Ba da, recunoaște celălalt stânjenit. Se oprește însă după
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strecurat într-un coș sferic cu țepi. Parcă-i un arici! — Chiar așa îi și zice, zâmbește Rufus. Oftează. — Baia asta de sânge inutilă încoronează sfârșitul primei părți. Îl bate cu palma pe spinare. — Urmează pauza. Pusio tot ar mai zăbovi cu capul afară. — De ce nu te duci să-ți iei locul printre spectatori? încearcă să-l momească instructorul. O să mai fie vânători de animale sălbatice și după-amiază. Tânărul își coboară capul și trage chepengul la loc. Rufus îl mai îmboldește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plictisitor de politețuri. Dar astăzi unul dintre vizitatori pare să fi venit însoțit de jumătatea lui. — Nevastă-mea e borțoasă și bolnavă, se văicărește în gura mare nefericitul, arătând cu gesturi mari litiera cu perdelele trase. Tiberius face greșeala să zăbovească în dreptul lui. — Stăpâne! îl imploră bărbatul, dă-mi te rog rația și pentru Galla. Uite-o acolo! Se întoarce spre litieră: — Galla! Galla! Scoate-ți capul! Litiera, goală probabil, rămâne în continuare închisă. — Se rușinează sărmana să iasă afară, așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un tânăr rezemat de o coloană. Stă tăcut, departe de tumultul din jur. Zăbovește perplex asupra benzii de purpură, nici lată, nici subțire, țesută vertical în pânza togii. Senator, sau cavaler? Bărbatul îi susține privirea fără să-și plece pleoapele. Schițează apoi un zâmbet timid. I se pare că-l recunoaște. Îl întreabă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintr-o cascadă. Doi sclavi încep să manevreze discret corzile atașate de cele patru coloane din jurul bazinului, pentru a trage copertina de deasupra. Peste puțin timp soarele va bate cu putere. Tiberius ia aminte la ei: — Hai să nu mai zăbovim, că întârziem la Ara Pacis! Le face semn să vină după el, după ce interzice tuturor, cu un gest scurt, să-i urmeze. O apucă pe un culoar care duce din peristil înspre grădină. — Ieșim prin spate, spune. — De ce? se interesează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor, Marcia trece din nou la atac: — Scrisul i-o fi fost scabros, cum pretinzi tu, dar viața îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici măcar nu se uită la mine când îmi dă cărțile înapoi, puse în siguranță într-o pungă de plastic, iar când îi mulțumesc, doar mă privește urât și se întoarce. Acuma, sincer, unii oameni sunt așa de nepoliticoși. Ies și zăbovesc pentru o clipă pe trotuar, pentru că nu sunt gata să mă duc acasă; e o seară atât de frumoasă, și pentru prima oară de nu știu când, nu-mi mai pasă că nu arăt ca persoanele frumoase care roiesc în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]