1,547 matches
-
redă viață; renaște; reproducere; sacrificiu; schimbare; scoate; somn; stea; suferi; superb; suspiciuni; șansă; o nouă șansă; teamă; trăi; a trăi; trăiește; trăiri; trezește; țipă; uh nu; ură; urs; vaca; Vasilică 2014; verb; viață nouă; în viață; vine pe lume; vorbe; zămisli; zi (1); 799/191/64/127/0 naștere: viață (177); copil (126); început (33); durere (27); fericire (22); moarte (22); ușoară (20); bucurie (17); minune (15); bebeluș (14); mamă (14); mama (13); nou (11); apariție (10); copii (10); ființă (7
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Imaginea-cronotop În legendele românești, luna apare ca făptură mitică, masculină sau feminină. Potrivit credințelor populare, luna a fost, la început, alături de soare și de stele, rod al Arborelui primordial care a răsărit din oceanul de ape sau, Dumnezeu (Fârtatul) a zămislit luna din aur: "a luat un boț de aur, a rupt dintr-însul mai multe bucăți și le-a aruncat pe cer. Din bucățile de aur aruncate pe cer au ieșit soarele, luna, luceferii și stelele."186 "Ca făptură masculină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe care "el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă lume decât voi/ În lumea alcoolurilor tari", din când în când, mai urcă în lumea "liniștei senine",însă tot într-o ipostază plutonică: "Și-atunci aprind mari focuri/ Și zămislesc comori/ Uimindu-vă pe cei ce nu-nțelegeți". În poezia lui N. Labiș distingem tendința de a aprofunda dezbaterea etică, de-a o îndrepta spre relevarea condiției omului social încovoiat de contradicții interioare, dar apt de-a se elibera de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Peisajul fizic și spiritual variază; universul realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind repetară: De-acum/ noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete/ și nici oboseala de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
quadruplu,/ E-o nuntă petrarchistă, scrisă-n cremeni; Shakespearian sonetu-i mult mal simplu." Se auto-consiliază, cerând un sunet nou în vechea goarnă: "Condeiul tău nu-l face bisturiu!/ Ci nici nu-l face peană, nici scalpel,/ Când fulgerul n-a zămislit prin el!" Asistăm la o estetizare a naturii: astfel, nu creatorul modelează arta după perfecțiunea naturii, ci râul sculptor pare un herculean Brâncuși cu braț de apă: "Netemător de timp, prin vaduri sapă statui de lemn, pietroase amulete"; munții scriși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu știu dacă tu mai semeni cu tine." În "Cartea de nisip", N. Ioana încearcă un alt portret, după ce în volumul "Monologul alb" nu reușise să spună nimic în plus, portret care amintește vag de Lucian Blaga: Acolo s-a zămislit prunul care va da calului apă și vitele le va duce la păscut/ și-ndărătul fântânii va sta cu buzele închise." Un tremur senzual cuprinde unele versuri, singurele care rămân notabile: Cine te va mai înfrigura când luceafărul va cădea în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
i-a izbutit deplin acum. Impresia pe care o transmite acest Meșter Manole e starea magmatică, de haos ce premerge luminii. [...] Jocul paroxistic, exarcebat, sub răsuflarea fierbinte a posedaților, se ordonează armonios dedesubtul aparenței de haos, sub imperiul câtorva comandamente zămislite din realitatea textului. [...] Expresiv, bogat în sugestii s-a arătat personajul colectiv, a celor 9 zidari. [...] (Mira Iosif) ... S-ar putea spune, de pildă, că punând în scenă Meșterul Manole, regizorul Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier au săvârșit unele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Copiii gemeni pot face multe lucruri bune, pot ajuta la diferite boale și au puterea de a fermeca, descînta și vindeca. Gheață Cînd Sf. Neculai [6 decembrie] găsește apa Bistriței neîn ghețată, pune pod de gheață peste ea. Ghebos Copilul zămislit spre o sărbătoare iese ghebos. Ghem Cînd dă cuiva cu ghemu-n cap, nu mai crește. Să nu pui în capul copilului ghem, că n-o să mai crească. Cînd faci ghem, înșiră ața pe o bucățică de pîne, iar nu pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și apoi fată, e bine ca, cînd se duce să-și facă molifta de patruzeci de zile, să-și mute încălță mintea din picioare. Ca femeia să facă băiat după fată, e bine să îngroape locul în care s-a zămislit copilul în că ciula bărbatului, cu trei grăunțe de usturoi, și toate apoi îngropate la un loc curat. Mireasa cînd e încălțată cu pantofi ori ghete noi ce i se aduc de la ginere odată cu nunta, în ziua nunții să pună
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bisericii, ca copiii următori să-i nască la cîte trei ani. Cînd femeia naște pentru prima oară, ca să nu mai nască trei ani, e bine ca ea să pice trei picături de lapte din țîță în locul în care s-a zămislit și să le îngroape la rădăcina unui pom neroditor. După ce mireasa se suie în car să pornească la biserică, se uită spre răsărit și zice: „Un porumbel și o porumbiță“, adică să facă un băiat și o fată. Cînd o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Mira a durat șapte ani; se rețin viziunile stihiale ale lui Găman, revolta meșterilor zidari, jurământul, zidirea Mirei, Manole care înainte de a se prăbuși din clopotniță trage clopotele de "parcă s-ar certa cu cerul". Năzuința lui Manole "de a zămisli noi frumuseți" va fi dusă mai departe de alți meșteri. BIBLIOGRAFIE: Balotă, N, Euphorion, EPL, București, 1969; Braga, Corin, Lucian Blaga, Geneza lumilor interioare, Institutul European, Iași, 1998; Bălu, Ion, Lucian Blaga, Editura Albatros, București, 1986; Călinescu, G., Istoria literaturii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să-i privesc, simțeam că mă uit prin fereastra timpului la mine însumi, dar nu numai la mine; mai era acolo cineva. Uitasem că sunt medic și aveam senzația că aceeași taină care m-a creat pe mine i-a zămislit și pe ei. Îmi dădeam seama că făcusem dragoste ca să-i am pe ei, dar ceva scăpa înțelegerii mele: nu mai știam precis cum făcusem... Această carte m-a ajutat să-mi amintesc, iar acum ți-o ofer ție ca
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
frumos, răspunde: Este adevărat, este el însuși.". Nu l-a citit pe Aristotel, însă ceea ce spune el reprezintă imaginea perfectă a uneia dintre cele mai faimoase idei ale acestuia: Finalitatea care guvernează apariția unei ființe, spune Aristotel, este cea care zămislește frumusețea.". "Locul în care trăim, natura trebuie respectate, adaugă ciobanul-filosof. Dacă eliminăm ceva, nu mai rămâne nimic.". Altfel spus, dacă ursul dispare, dispar și valea Aspe, și Béarnul, și Pirineii. Dacă ursul, dacă tigrul ar dispărea de pe fața pământului, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
citată. El le-a înțeles dintotdeauna pentru că le deținea în sine, pentru că pictorul Mihai Cămăruț nu este venit de nicăieri , ci din istoria și tradițiile noastre; el a evoluat dimpreună cu această istorie și, prin vigoarea artei pe care a zămislit-o și în care a vibrat odată cu timpul său, este acum restituit ei. Originar din Litenii Țării de Sus, localitate așezată la confluența râurilor Suceava și Siret, artistul s-a născut la 8 noiembrie 1904 în casa țăranilor Costache și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
o întâlnim la Wassily Kandinsky, și nu numai, care recreează lumea din imagini izvorâte din interior. Natura, în cazul lui Kandinsky, nu este decât mijlocul prin care artistul își dezvăluie lumea spirituală. O reprezentare grafică a creatorului de lume, care zămislește universul ficțional ce se naște din interiorul său, o identificăm în tabloul lui Frantisek Kupka, The Novelist pictură reprezentativă pentru întreaga operă expresionistă. De altfel, valoarea acestei picturi a fost recunoscută, devenind emblematică pentru poetica pe care o exprimă. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
II/24: "... PENTRU CA NOI, FIIND MORTI FAȚĂ DE PĂCATE, SĂ TRĂIM PENTRU NEPRIHĂNIRE." (justiția imanentă), și în epistola sobornicească a lui Iacov, I/14-l5: "CI FIECARE ESTE ISPITIT, CÎND ESTE ATRAS DE POFTA LUI ÎNSUȘI ȘI MOMIT. APOI POFTA, CÎND A ZĂMISLIT, DĂ NAȘTERE PĂCATULUI; ȘI PĂCATUL ODATĂ FĂPTUIT, ADUCE MOARTEA". Trebuie oare să tragem concluzia că sensul exemplului și al mesajului lui Iisus era cunoscut și înțeles de Creștinismul primitiv și că adevărul a fost pierdut în urma dogmatizării textelor? Nimic, abolut
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Gabalda, Paris, 1953, "Gnoza hermetică este cunoașterea lui Dumnezeu în calitatea lui de hipercosmic, inefabil, neputînd să fie cunoscut numai cu mijloace raționale, și cunoașterea de sine, ca entitate provenind din Dumnezeu". Ea aduce obscuritatea "răsucită în spirale" la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este înconjurat de opt ceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de care se află Divinitatea. Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Hristosul. Aceasta este marea dramă cosmică a sufletului uman, rătăcit prin spații și recuperat teofanic. Mitul Sophiei nu apare numai în scrierile gnostice, ci iată și în Vechiul Testament: "Duhul Domnului s-a pogorît asupra mea încă de la începuturi... Am fost zămislită din veșnicie, încă de la începuturi, chiar înainte ca pămîntul să fi existat. Cînd încă nu existau tenebre, eu am fost înfățișată... Cînd Domnul a creat cerurile, eu eram de față" (Proverbe 8.22; 24.27), sau "Am venit pe lume
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
confirmări a câmpului arhetipal Don Quijote din perspectiva propusă de noi, dar confirmă și teza din Patul lui Procust. Aventura Cavalerului este programatică și exemplară, el propunându-și să demonstreze cu orice preț că lumea este analogă textului ce l-a zămislit pe el, asemeni adică muntelui de romane de epocă ce zac prăfuite în bibliotecă. Conținutul metafizic al artei nu este, totuși, reductibil la un plus fabricat de către oameni. Transcendența râvnită de orice artist rezidă în elocvența și semnificațiile, adânci, multiple
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
antichitate și este expusă de Aristofan în Păsările: La început era doar vidul și noaptea, Erebul negru și Tartarul larg, nici vorbă de pământ, de aer și de cer. Dar în adâncimile fără de sfârșit ale Erebului, noaptea cu aripi negre zămisli un ou. *** Ieșirea stolurilor de păsări negre din mare (precum Venus din spuma de deasupra talazurilor), în urma unei imagogeneze pe care agenții Sănătății Mentale Socialiste (SMS Agency, pentru aliați) ar fi considerat-o "borderline"135, făcea parte din universul simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul umbrei:// ("Cutremurător și suplu un cerc de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui pustnic, într-o pădure, se refugiază acolo și, pe când citea în poiană, îi cade pe cartea de rugăciuni o frunză de păr, de la care, punând-o în sân, rămâne grea. În toate mitologiile lumii, plantele au capacitatea de a zămisli direct de pildă, mătrăguna (vezi Eliade, în Zamolxis, La Mandragore et les mythes de la naissance miraculeuse). "Iudeii și romanii nu-i numeau oare pe copiii naturali copii din ierburi sau copii din flori? Artemis și Apolo se nasc pe când mama
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Mandragore et les mythes de la naissance miraculeuse). "Iudeii și romanii nu-i numeau oare pe copiii naturali copii din ierburi sau copii din flori? Artemis și Apolo se nasc pe când mama lor atinge un palmier sacru, iar regina Mâha-Mâiâ îl zămislește pe Buddha strângând în brațe un pom"26 și seria imaculatelor concepțiuni populare pre-mariologice nu se sfârșește, evident, aici. Divergența viziunii folclorice față de ortodoxie este maximă în episodul cu Maica Domnului încercând să își pună capăt zilelor din disperare, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]