1,689 matches
-
cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace acolo egal cu sine, dospindu-se melancolic, și iese noaptea din clisă, luând mii de forme, chiar ca dinții lui Cadm. Mda. Asta-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între ei. — Da’ de unde
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
O boală de piele? Sau o caricatură a conștiinței? Conștiinciozitatea mercenarului! Exact ce-ți spuneam. Mercenarul ajunge să-și riște viața pentru a putea supraviețui. Paradoxal, nu?! Trebuie să omoare și până la urmă să moară, pentru a putea trăi. Aici zace bravul mercenar Filip, care cu conștiinciozitate a omorât și a murit pentru a putea supraviețui..." Bravo! Sună frumos! Sincere felicitări! Sărutări de mâini doamnei! Salutări valetului!... și Carol însoțea fiecare urare cu o plecăciune până la pământ. Comparaison n'est pas
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici voi n-aveți în drumul vostru nici o țintă, dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea! PAN Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. E orb și e bătrân. Pleoapele-i sunt cremene, zadarnic cearc-a mai clipi căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura își adapă zeul. Ah
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai zăbovi câteva minute în pat. O mustra gândul că își lăsase fata singură la horă. “Ei, și ce dacă e cu Florin, e și el băiat.” “Da, dar e de pe la noi și e băiat bun.” “Apoi, poți ști ce zace în om.” “Asta așa-i.” “Da’ lasă că o iscodesc eu îndată ce cântă a treia oară cocoșul cel pestriț.” “Da’ vezi, să o iei pe departe. Las-o și pe ea să mai respire.” “Ei, e fata mea, atâta am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
păcat, care nu duce la moarte. 18. știm că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește, și cel rău nu se atinge de el. 19. știm că suntem din Dumnezeu și că toată lumea zace în cel rău. 20. știm că Fiul lui Dumnezeu a venit, și ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Cel ce este adevărat. și noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85039_a_85826]
-
de porci pe favorit, pe rege, monarhia și luna de pe cer; În multe din ele, desigur, Alatriste recunoștea talentul caustic și proverbialul duh mușcător al prietenului său, veșnicul bombănitor și popularul poet don Francisco de Quevedo: Señor de la Florida aci zace și gura lumii, care nu mai tace, șoptește că viața-i toată i-a fost Satanei Închinată. Nici o muiere n-a văzut chestia-i sculată. Irod și-ai săi i s-au părut de neiertat, nu pentru că pe prunci i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atât de bine cum am cunoscut-o mai târziu, nu pot fi sigur. Mereu, până când a murit, am intuit la ea ceva ce nu se Învață de la nimeni: o răutate rece și Înțeleaptă care la unele femei e din născare, zace acolo În ele de când sunt mici. Ba poate Încă dinainte, de veacuri În șir. A căuta acum cine sunt adevărații vinovați de această stare de lucruri e deja altă discuție, care ne-ar lua prea mult, și nu-i acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
O ...o ...nimeni ...Care însă l-a iubit. FLASH 23 (Tic tac) Mărului verde din sufletul meu Tic tac. Tic... tac. Oare cât să fie ceasul? Nu știe, n-a văzut niciunul până acum, dar parcă au trecut ani de când zace pe iarba udă, acolo unde îl aruncase, peste noapte, o pală de vânt. Întunericul nu s-a risipit de tot, razele soarelui răzbătând cu sfială până la pământ. Își aruncă privirea de jur împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ale ușilor de fier puse sub un lacăt ce putea să taie pofta oricui nu ar fi fost dispus să și-o pună singur în cui. Trecând cu greu peste fireasca chemare de a încropi ceva întru potolirea bestiei ce zace până la urmă în stomacul oricărui muritor, indiferent de vârstă, statut sau alte criterii sociale, pe cerul minții mele se profila deja înspăimântător de limpede ideea că nu aveam să cedez cu una, cu două, cu atât mai puțin să accept
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o chestiune de retorică... ÎN UMBRA OAMENILOR MICI Vasile Nițulescu își face intrarea pe ușile larg deschise ale Teatrului Mic. Odată cu el, peste holul mare vara suflă aer fierbinte care se sparge de visarea pompierului ascuns după un paravan. Pompierul zace privind în zare spre ușile cinematografului de vizavi, de unde într-o oră vor exploda în stradă în mii de culori tinere cu aplecare spre cultură ce ar putea să cadă la drum de seară, momite de o plimbare prin culise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ia inima-n dinți și receptorul în mână. — Tovarășe director, să trăiți... Sunt pompierul de serviciu... Mă scuzați că vă sun în concediu, dar e aici, lângă mine, redactorul-șef de la Informația de București... Și i s-a făcut rău... Zace pe jos. Directorul cugetă. Redactorul-șef e un om important. Păi, sună, domne, la Salvare. Să vie să vadă ce are. Că dacă se trezește și scrie cine știe ce porcării despre teatrul nostru, ne-am dus pe copcă... Pompierul închide și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se chinuie de dorul ei, și la ea, maică-sa, care l-a făcut și l-a crescut și-a rămas văduvă și nemăritată din pricina lor, nu se gândește nici ca la bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
perturbat poate de lecturi proaste și obsedat de certe dorințe la care a reflectat puțin, și-a propus să fie extravagant cu orice preț, să spună lucruri rare și, ceea ce este chiar rău, să-și ușureze bila și relele umori. Zace în fond în acestă lucrare un spirit agresiv și decontextualizat. Prezentul roman este un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înnecată într-un flux de conceptualism. Se va spune că autorul, neîndrăznind să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
e morte ingenero la sorte;22 "Mai înainte, Apolodoro, fă copii, fă copii; caută nemurirea în ei... doar dacă din întâmplare....!" Și ajuns la acest punct al solilocviei, privirea și inima sa, ce spectacol teribil! Într-un colț al străzii zace un sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
au constat într-un eșantion de 2 grame, prelevat din cele 800 de grame care reprezentă rămășițele inimii lui Richard I, aflată într-o cutie din plumb descoperită în 1838 în catedrala din Rouen, pe care se află inscripția "Aici zace inima lui Richard, regele englezilor". Analiza a reliefat "enorm de multe reziduuri diferite" uneori surprinzătoare: mercur , resturi vegetale, aromate și mirodenii (mirt, mentă, dar și tămâie și margarete) și, probabil, var. "Presupunem că inima a fost deschisă, pentru a fi
Inima regelui Richard I, analizată după 800 de ani de la moartea acestuia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64847_a_66172]
-
durata lungă a istoriei. Din acestea îți extrage Eminescu sistemul de referințe, convins că din ele se nutresc împlinirile autentice. Membru al aceleiași familii spirituale, Lucian Blaga avea să exprime, într-o formulare concentrată, un crez asemănător: "Secretul tuturor triumfurilor zace în organizarea inaparențelor" .7) Eminescu era convins că pentru popoarele mici alternativele sunt în mod fatal limitate și nu pot fi risipite cu ușurință. De aici imensa responsabilitate a angajării unui popor într-o direcție anume. ~n entuziasmul lor, liberalii
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
clipa de față, profesorimea e clasa cea mai fragilizată a României. Suficient de numeroasă și de influentă, ea poate juca - pe de altă parte - rolul unor imbatabili agenți electorali. Vechiul mânuitor la manivelă, Mitrea, a mirosit și el ce potențial zace în dăscălime și s-a grăbit să-i bage bacșișul în buzunar. Așa cum s-a văzut și la 15 martie, populismul naționalist și-a cam trăit traiul și mâncat mălaiul. Figurile de înmormântare ale lui Vadim și Funar - disperați că
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
puternic, departe văzător. Limba o facem, noi, cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind durabil și director, îl fac ceilalți, osândiții, la scris, și cărora li se mai și taie, din când în când, nasul, urechile, capul... Iată cum zace în veșnicie un om, un personaj, învelit într-o pânză trainică de litere bine țesute, - portretul: Semne multe ave pe trup de la războaie, în cap și la mîini... La stat nu era mare; era gros, burduhos, rumăn la față, buzat
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
trosnească niște sacoșe în cap. Așteaptă ca măcar un bărbat, unul singur să-i sară în ajutor, să încerce că facă ceva pentru ca ploaia de lovituri să se oprească odată. Un val de durere îi cuprinde tot trupul și sufletul. Zace aproape în nesimțire, ca violată, plină de sînge, la picioarele oamenilor, mulți, încremeniți ca statuile. Lipsiți de reacții, de revoltă, de milă. Să fie frica de hoți și bătăuși mai mare decît cea de Dumnezeu? Troleibuzul oprește și stația se
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
aflate în paragină, până îl întâlnește pe antrenorul emerit Ioan Schuster, acum septuagenar, simbol al unei perioade de glorie și a tradiției înotului reșițean. Imagini sugestive sunt surprinse în pliantul campaniei: „În spatele ușilor de sticlă, închise cu un lacăt greu, zace, descompusă, piscina olimpică din Reșița. În spatele ochelarilor, Ioan (Hans) Schuster - antrenorul care a pus bazele școlii de natație de la Reșița - pare descumpănit și ar vrea să nu intre pe coridorul plin de cioburi, fiare contorsionate, moloz și amintiri. «Aici erau
Agenda2005-48-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284435_a_285764]
-
Și simt viforul ce suflă prin mine Arzând, uscat. O, ce teribili sunteți, Sunteți păzitori ai lumii, nori! Fie să adorm, Fie ca noaptea miloasă să mă cuprindă cu brațele ei. Acest ceva Dacă aș putea spune, în sfârșit, ce zace în mine. Să strig: oameni, v-am mințit Spunând că acest ceva nu există în mine, Când ACEST CEVA există acolo mereu, zile și nopți. Tocmai datorită lui Am știut să descriu orașele voastre inflamabile, Iubirile voastre efemere și distracțiile
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
ale Adei Milea au trecut rampa, dincolo de lipsa unei structuri mai organizate, unei organicități depistabile. Publicul unei săli obișnuite, și nu una de premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo cu steagul tricolor, emanînd toxine cît pentru un cincinal, aiurită și grăbită, a trecut prin fața teatrului mai să calce spectatorii pe bombeu, păsîndu-i prea puțin că mai
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
un devotat al muzicii, crezându-se îndreptățit, în beneficiul creației, să aibă aventuri amoroase dintre cele mai diverse. Hilda, născând un copil, e devotată căminului și soțului, suportând cu stoicism umilințele trădării. Ludwig e suspicios, crede că în orice femeie zace o impostoare a dragostei și e numai chestiune de timp până când adulterul ei se va produce. El exercită asupra ei adevărate presiuni să-și dezvăluie înclinația profundă a înșelătoriei ascunse. Hilda e fidelă, pe deasupra fiind și o admiratoare a artei
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
însă, că m-am gîndit la o nebunie, a lui, la o relectură, la o propunere cu o miză pe care numai el o vedea, la o spargere de șabloane, la o repunere în pagină a textului. E ca și cum ceva zace în pulberea drumului, neinteresant pentru nimeni și, la un moment dat, cineva se oprește, îl ridică, suflă peste obiect și el strălucește. Așa a suflat Dabija peste acest text și i-a pus în valoare o lumină, pentru mine, inexistentă
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]