1,646 matches
-
drumului. M-aș afla Într-o postură ridicolă: ea e, orice-aș face eu, numai a lui. Simt că-l invidiez, e prada lui; nimeni nu i-o poate smulge, nici chiar moartea. Îmi dau seama că toată agitația mea zadarnică era pornită din gelozie. Iată, se Întorc, obosiți de joc; el se Împleticește cu fata În brațe, dar e vegheat de ochiul meu, intră victorios În camera ce-i atrage intens după această hârjoană anticipativă. (dimineața) Tot mai mult simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu o piedică În a Învăța, iar dacă tu nu-mi Împărtășești sentimentele nu Înseamnă că tu ești forul meu suprem, conducător, care să mă abată de la linia pe care am pornit cu tot elanul. De ce să complic iubirea cu zadarnice Încercări de apropiere morală, când În esență ea este ceva pur fizic, material. Și totuși, cât de mult aș vrea să te văd avântat În Îndeplinirea unui vis, cât de mult aș vrea să te văd suferind după Înfrângeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
instinctiv numele lui Petre, cerându-l În ajutor. Am făcut totul pentru sentimentele pure ale primei iubiri, am rupt din mine școală, patinaj, Îl iubeam nespus de mult. Și În acele seri tăcute și triste, În care așteptarea se dovedea zadarnică, În loc să-l urăsc și să-l alung, Îl iubeam mai tare. Era o obsesie dureroasă, un Început de nebunie. Acum de-abia mă mir cum nu m-a impresionat incultura lui, de proporții gigantice, acum mă mir de ce eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri prin locuri străine... Izbucnire... Te-am găsit! Nu-i așa că tu ești dragostea? Zbateri... prin strigătele de lumină, Împlinire... vino, clipă ruptă din alte lumi. 10 mai 1965 (luni) O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
primiți o fisă de fier cu număr, pe care tata o prinde la șold de șireturile slipului. Când vă Îmbrăcați, spre seară, sandalele te Înțeapă din cauza nisipului de pe picioare. Astăzi n-ai mai putut răbda din pricina căldurii și a așteptării zadarnice până se găsesc bani pentru biletul de tren, ești În picioarele goale, e zi de lucru și deja ești Înnebunit de foame. În mulțimea asta care mănâncă brânză, pui fripți, mititei, cașcaval, ouă fierte, șuncă, salam, tobă, costiță afumată, icre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Împăcase spunându-i: Dacă nu am fi căsătoriți, ți-aș cere chiar acum să te măriți cu mine. Iar ea, zâmbind printre lacrimi, Îi răspunsese: Dacă nu ai fi deja soțul meu aș accepta. După zece sau douăzeci de Încercări zadarnice, Fima Înțelese că Yael chiar nu voia să vorbească cu el, sau poate că Ted se lăsa cu toată greutatea pe telefon și o Împiedica să ridice receptorul. În orice caz, se simțea deja foarte obosit. Peregrinările sale nocturne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și necaz. Intendentul se bate cu palma pe obrazul de culoarea leșiei, fluieră a pagubă și mă înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mare și căpățânos, din pricina căruia vita era pe ce să-și dea sufletul. „Fără să-ți dai seama, în cartea despre carne se amestecă și sufletul, ca o lighioană strecurată fără motiv și de care, totuși, nu mă pot dezlega. Zadarnice îmi sunt străduințele, de atâția ani încoace”, - recunoscu Ferdinand Sinidis, răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont al oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
diferiți practicieni, pe care le raporta conștiincios În scrisorile către William, În sinea sa nu se aștepta ca vreunul dintre ele să se bucure de reușită. Bănuia că nu „se va Însănătoși“ niciodată și nu se consuma făcându-și speranțe zadarnice În această direcție. Își făcea datoria față de ea, o vizita și avea grijă să fie bine slujită, dar altfel Își vedea de viața lui ca și până atunci. Peste iarnă, Fenimore se Întoarse la Londra și Își reluară ieșirile ocazionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să afirmăm sus și tare lucrul acesta, sub președinția doctorului Castillo. Nemișcarea lui Parodi e un adevărat simbol intelectual și cea mai perfectă dezmințire dată zadarnicei și febrilei agitații nord-americane, pe care cine știe ce spirit implacabil, dar sigur, o va compara, poate, cu celebra veveriță din fabulă. Cred Însă că observ pe chipul cititorului o obscură nerăbdare. Astăzi, prestigiul aventurii primează asupra filosoficei gâlcevi. A sunat ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă acuză de un furt și două asasinate. Colac peste pupăza acestui accueil, sticleții m-au deposedat de un juvaer tradițional, pe care-l achiziționasem cu câteva ore mai Înainte, În Împrejurări nespus de pitorești, traversând râul Tercero. Bref, urăsc zadarnicele circumlocvii și voi spune istoria ab initio, fără să las deoparte, desigur, tăioasa ironie pe care neostoit o pretinde spectacolul modern. Și-mi voi Îngădui și câte o tușă peisagistică, o umbră de culoare. Pe 7 ianuarie, la patru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cânta În strună la ureche, dar Ricardo, ireverențios și plicticos, se Îndărătnicea să plângă fără nici un folos decesul Pumitei. Vă și aud murmurând În sinea domniei voastre: Lăsați morții să-și Îngroape morții. Fără să ne lăsăm antrenați momentan În zadarnice dispute referitoare la valabilitatea acestei maxime, vă spun că eu Însumi i-am sugerat lui Ricardo că era necesar și, chiar mai mult, convenabil, să pună capăt suferinței imediate și să caute Îmbărbătarea În generoasele izvoare ale trecutului, arsenalul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
precum undele concentrice se strâng mereu mai aproape de piatra zvârlită În apă. A schimbat de nenumărate ori numele și mahalaua. Asemenea celorlalte științe exacte, magia e doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uitat de mult. Cineva a luat cheia și a plecat fără să-și mai întoarcă față, iar cuvintele au rămas zăvorâte în întuneric, teama le-a încleștat buzele pecetluindu-le în timp. Am tot încercat să deschid ușa fără cheie, zadarnica mi-a fost oboseală, căci rugina și-a întins brațele, iar scrâșnetul lugubru mi-a ucis speranța. O, daca as găsi cheia să dau drumul cuvintelor, ele s-ar preface în armonie divină și voi, împătimiții de sublim, ați asculta
?nchisoarea cuvintelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83317_a_84642]
-
presupună și să mai afle câte se poate, starea asta o simțea ca pe o pedeapsă dulce, o umplea de fior; n-o putea îndepărta; iar încercarea ei de a nu se gândi la ce va fi după aceea era zadarnică, o știa foarte bine, nici măcar nu se mai împotrivea, continua să asculte melodiile folk sau country sau disco în care, din câte pricepea ea, voci tinere de fete și de băieți cântau aerul, pământul și iubirea, încă socotind cu inconștiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obișnuiești, poți să mergi și mai departe, adică să accepți ideea. Nu să aștepți sfârșitul, ci să-l accepți. Or, ea nu-l acceptase niciodată până atunci. Acceptându-l, ești mai senin. Obosit, desigur, dar teama de dinainte, care e zadarnică, era la fel de obositoare, ba chiar mai rău. „Asta e cel mai important“ - zicea Andrei Vlădescu și doamna Marga Pop a înțeles, trezită, că, de câtva timp, nu-l mai ascultase. „Asta e cel mai important: să știi să te adaptezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faptul nemărturisit. Știuseră amândoi la fel de bine că-i absurd, dar el îi promisese că o va aștepta cinci ani, poate o să revină. Mai erau puține luni și așteptarea asta în care trăise ca într-o beție avea să se arate zadarnică. Dar știuse de la început totul, nu putea învinui pe nimeni. Era ca și cum ar fi fost ținut în lesă și nu se mai simțea liber pentru că nu mai putea fi liber. Întocmai ca în imaginea aceea cu câinele și cu parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de el și să-l iubească și că trebuia s-o avertizeze. Nu-i spusese pentru că ea n-ar fi înțeles, altfel îi vorbise despre Domnița, în termeni foarte vagi. Nu-i spusese pentru că știa că oricum așteptarea lui era zadarnică și ar fi ridicat o stavilă inutilă între ei. Femeile își detestă rivalele pe care, chiar dispărute, le cred cu o putere mai mare asupra iubiților lor. Dar era promisiunea față de el însuși înainte de orice. Știa că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
starea imponderabilă, de amorțeală și vis, și aducând sub lupă aceeași imagine, mărind-o, „da, așa este“, apoi altă imagine cu care făcea la fel. Fără vreo ordine, mintea lui treaz amorțită lucra cu alte criterii. Nu, așteptarea lui fusese zadarnică, n-avea cum să sosească vreo scrisoare, acum era limpede că n-avea cum să sosească, pentru că nimic nu fusese scris. Nu voia. Nu știe încă de ce nu voia, dar e limpede că așa fusese. Și nu voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care să o accepte cu răbdare, din dragoste pentru Dumnezeu, dar fără entuziasm 258. Acești oameni ai Evangheliei, pe care adevărul i-a făcut liberi, sînt și temuți de politica lumească, ca niște stînci care i se opun între-prinderilor sale zadarnice; și, de aceea, Biserica îi vede prea rar în rîndurile episcopilor (deși erau foarte mulți în vremurile de început), lumea duce lipsă de propovăduitori sinceri ai Evangheliei, justiția eternă este privată de învățători și preoți, iar conducătorii nu au prieteni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acelei națiuni, datorată fericitei incongruențe a acelui unic Cler, care dintr-un orgoliu național a pus bazele sistemului schismatic din Europa, despre care vorbesc, și dintr-un simțămînt de pieta-te, nu ar fi fost fidelă în practică acestei teorii zadarnice. Și dacă acea mică Biserică schismatică nu a reușit să tulbure și să sfărîme întreaga Biserică a acelei națiuni și Biserica universală, cum s-ar fi întîmplat în alte circumstanțe, acest lucru este datorat pur și simplu divinei Providențe care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
el muribundului. Îmmmî! gemu extenuat bolnavul, mișcând, lent și pendular, o mână scheletică. Ne, ne, ne, ne! Nu se poate să stai așa inactiv, zise sentențios Vladimir. Trebuie să te implici, trebuie să-ți asumi răspunderea! Îmmmî! își exprimă pacientul zadarnica și disperata-i împotrivire, scâncind un protest muced și livid, care se distribui în aerul încăperii cu un miros greu de putrede suveniruri! Vladimir mai trase o porție de dezinfectant din carafa de cristal, apoi, își lepădă haina și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale jocurilor de vânătoare, practicate de îndepărtați strămoși tribali, Profesorul făcu un instantaneu salt înapoi. Reculul involuntar și prea veloce îi deveni fatalmente gravitațional: se împiedică de o rădăcină vânoasă, simțind pe dată cum se scapătă în gol. Execută disperat zadarnice fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
putem rezista? Ar fi un miracol dacă reușim asta până mâine la prânz." Întins pe o parte, rămâne gânditor cu ochii ancorați în întunericul dușmănos, acolo de unde inamicul poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]