1,382 matches
-
Tatoiu (PUR), ale lui Victor Ciorbea (PNȚCD), Mitică Dragomir (PRM) și Mugur Ciuvică (AP). Dacă la turul doi suma lor se împarte egal între candidații rămași în cursă, așa cum adesea se întâmplă, tot Băsescu câștigă. Și atunci pentru ce atâta zbatere? Principalul câștig pentru PSD este că un candidat puternic ca Geoană, chiar înfrânt în final, ar putea colecta și vărsa întreg bazinul de vot al partidului de guvernământ în Consiliul Capitalei și în consiliile sectoarelor. Este important, mai ales în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre dramatica zbatere a spiritului ce-și caută ființarea simbolică (în cuvânt, 19 sunet, culoare etc.), adică identitatea semnificativă în ordine universală, traduc un anume fel de fericire - aceea a conștiinței ce se întreabă asupra propriului rost, în perspectiva împlinirii absolute: „Unde vei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a făcut eforturi uriașe să și articuleze un sistem propriu de gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima consecință, la credința în Dumnezeu, după o eventuală purificare de toată zgura raționalismului filosofic. Avem date ale zbaterii sale sufletești atât în poezie, cât și în unele confesiuni epistolare, ce mărturisesc o aspirație și o neputință. Poemul Dumnezeu și om, cu o primă variantă scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre dramatica zbatere a spiritului ce-și caută ființarea simbolică (în cuvânt, 19 sunet, culoare etc.), adică identitatea semnificativă în ordine universală, traduc un anume fel de fericire - aceea a conștiinței ce se întreabă asupra propriului rost, în perspectiva împlinirii absolute: „Unde vei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a făcut eforturi uriașe să și articuleze un sistem propriu de gândire, își pune în valoare vocația metafizică pentru a ajunge la ultima consecință, la credința în Dumnezeu, după o eventuală purificare de toată zgura raționalismului filosofic. Avem date ale zbaterii sale sufletești atât în poezie, cât și în unele confesiuni epistolare, ce mărturisesc o aspirație și o neputință. Poemul Dumnezeu și om, cu o primă variantă scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Sanis iar se avânta să rostească douăzeci de cuvinte; ea toată vremea tăcuse. Sufletul ei parcă aștepta izbucnirea. Ș-acuma era hotărâtă să se zbată, să se lupte; acuma începea să se simtă tare. Iar până ce va fi nevoie de zbatere și de luptă, trebuia să se închidă în sufletul ei, să nu-i știe nimeni taina; singură în întuneric să sufere, până ce se va bucura! Sta întunecată în colțul ei de pat; nici pe jupitor nu-l vedea cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie doctor... Nu trebuie nimic! nu trebuie nimic!... țipă cu spaimă, cu ochii învăpăiați, Rifca. Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zbârlit. Printre bărbați erau amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiorurile iernii îi strecurau neliniște în suflet. Simțea ceva aspru - ca un murmur de dușmănie suflat de pe alte tărâmuri. Hai, Sărmanule, la bordeie... vorbi el cătră câne. Cu tohoarca mițoasă în spate și cu cânele după el, Lepădatu trecu prin zbaterea fulgilor. Luminile de la vizuinile omenești abia licăreau. Intră în bordeiul moșnegilor, se așeză pe laiță, lângă foc; cânele i se culcă la picioare. Stătu acolo o vreme pe gânduri. Din cândîn când intra un bordeian, ori un cioban nins, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cele din urmă de Reiko, atunci când le descoperise numele, legat de culoarea lor văratică și deci nepotriviți pentru sezonul rece și, mai mult decât atât, pentru o vizită la spital, se răzbunaseră pervers, insinuându-se printre celelalte cifre pe care zbaterea genelor ei încerca să le potolească nu știu. Știu doar că ea se înșelase și că Reiko îi plătise cu două mii de yeni mai mult decât ar fi trebuit. În acest punct în care tabloul treimii noastre confuze și stângace
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Japonia. Totul este atât de real, încât, fără să știu cum este de fapt realizat show-ul pe care îl urmăresc la televizor, îmi spun că, într-adevăr, fetița în uniformă care, cu priviri umezite de teamă, cu sfioșenia unei zbateri, este obiectul unei tentative ciudate de seducție, nu este, într-adevăr, altceva decât o școlăriță. Ideea este simplă. Așezată în genunchi pe tatami, în încăperea ei de copiliță, ea trebuie să facă față încercărilor unui bărbat, pe care camera nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut. Auzeam în depărtare zgomotul făcut de mașinile care treceau doar la câteva zeci de metri de noi, jos pe șosea. Am avut orgasm. Un orgasm mut, chinuit, distorsionat, camuflat de zbaterea mea prefăcută și de mișcările lui convulsive. O vreme a fost liniște. Apoi s-a ridicat, și-a tras pantalonii, a smuls cuțitul din pământul unde îl înfipsese, aproape de tâmpla mea stângă, mi-a aruncat hainele pe mine și mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să cadă, uitându-se de după perdele spre lumea de afară, unde chiuiau câțiva plozi, ștergându-și lacrimile, înfiorându-se de surprindere și plăcere când simțea pruncul mișcându-i-se în pântecee, lungindu-se imediat pe jos, până înceta cu zbaterea, închipuindu-și ce face și cum se întoarce pe o parte sau alta, plină de bucurie, în vreme ce își mângâia pânteceul sub care simțea toate zvâcnirile acelei ființe încă nenăscute, dar deja cutremurător de dragă, acum are șapte luni, mâine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aflat; nu la clipa în care i-au dat să înțeleagă - poate nefiind nici ei de acord cu ordinul primit - că se va reduce schema și vor fi nevoiți să renunțe la postul ei, dar oricum se apropia pensionarea, încât zbaterea ei cea mare n-a fost în acele zile de cumpănă, ci mai apoi, să obțină puținul de pensie, nu la acea clipă se gândește; prăbușirea n-a fost socială, ci sufletească, și n-a știut-o decât fosta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de șuierul jeturilor de apă ale pompierilor sosiți în sfârșit, jeturi lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alte zile pentru că acestea toate câte sunt acum se petrec aici, unde Doamna stă singură, înveșmântată în alb și negru, brocaturi multicolore și grele, pe care șerpuiesc, după știința pictorilor de moschei, fireturile de metale scumpe, cu sânii răsunând de zbaterea podoabelor înmănunchiate în sfere și apoi în linii subțiri și lungi, iar în mâna ei ușor întinsă înainte, oglinda cu ramă de argint topit în chip de crengi înflorite de măceș și păsări și frunze de laur în ghirlande, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcut din lut ars, smălțuit cu desene fantastice, flori, semne cabalistice și vârtejuri cam așa cum se văd norii de uragane în fotografiile luate din satelit, și totuși făcut dintr-o materie strălucindă și străvezie, prin care puteam vedea, mai departe, zbaterile crestelor mării în nisip sau orizontul și doar desenele ocupau spațiul de parcă ar fi plutit singure, luminând în jur. Am vrut să ating minunăția aceea și am luat-o în brațe, era nemaipomenit de ușoară, de fapt nu avea greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu cu purtatul crucii, cu plânsul. Trebuie să te străduiești să faci întotdeauna mai mult decât ți-ai propus și decât ți se cere și decât este posibil, iar soarta rea să n-o iei ca atare fără revoltă și zbatere. Poate că există o șansă s-o modifici, pentru ce s-o pierzi prin supunere? Până la urmă lucrurile se repetă și ajungi vrând-nevrând în același punct, dar nu ești de fapt decât aparent în același punct, te afli puțin deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi avut dreptate nici chiar eu, care în acele clipe nu știam ce aveam să știu mai târziu. Adică acea criză nici măcar nu era iubire. Poate ținea în felul lui la Ioana Sandi, dar nu era iubire. Nu era decât zbaterea transformării din el. Pentru că începuse să priceapă că se alterează pe zi ce trece, lăsându-se pradă tot mai mult preocupărilor exterioare. Și amestecul de egoism și orgoliu din el, așa cum îl avem fiecare, ieșea la suprafață și-l domina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Parfumuri ce coboară din inima pădurii Și cântece vrăjite din lirele naturii, Umbrele-nserării, plutinde pe câmpie Și florile grădinii cu blândă gingășie, Mulțimile de stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vacile în primăvară și caii, caii legați de picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
obscur și nevrednic de atâta lumină. Tânărul Stimo le descoperise și el. Dar cu adevărat o descoperise doar pe Marioritza. O privea peste umăr, cu mâna pe inimă. Prin pielea umezită de zăpadă, degetele dibuiau bătăi puternice. De fapt, o zbatere. Carne însângerată. Inima devenise o pradă. Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vorbind de sub pilota cu care se acoperise în grabă. M-a lăsat toată ziua singură. Aș fi vrut să joc măcar șahul acela cu povești. Dar dacă el pleacă tot timpul... Prințul simți o mișcare blândă în miezul inimii. O zbatere de aripi moi. Bucuria de a constata că iubita lui cea mică îi semăna perfect. Și ea bătea șaua. Intermezzo informativ: Pentru unele mame, o supărare poate fi un prilej de nobilă mândrie. După liturghia pentru cei patruzeci de martiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]