1,218 matches
-
au aplicat deja atâtea petice de protecție, gemenii taie brazde în praful gros de pe podele. Mama e nevoită să facă curat la oameni străini, așa că propriul cămin e lăsat de izbeliște. La acești oameni străini există și bărbați străini. Tata zbiară din cauza asta ca o vită friptă de vie. Pentru mama nu există cruțare și nici vreun petic protector, e tracasată și călcată în picioare întruna. În plus, nu reușește deloc să răspândească acea atmosferă caldă și plăcută pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
manifestă niciodată într‑un asemenea cadru și nu se manifestă nici de data aceasta. El e îndrăgostit de mult de Anna, dar asta nu‑l ajută cu nimic. Însă promisiunea e promisiune, așa că Anna se lasă totuși peste băiatul care zbiară și plânge de extaz fără să se poată potoli, căci nu‑i vine să creadă că în sfârșit a sosit clipa, că ziua mult dorită a venit, ura, ura, despre chestia asta o să povestească el apoi cu lux de amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
da, eu sunt! Smulge clarinetul împachetat din labele lui Hans, lacheul, care tocmai se grăbește să‑l ducă afară, și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator, student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar ști el ce gândește Rainer în momentul ăsta! Rainer gândește: ce ți‑aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o poziție grotescă și pică peste un nevinovat, iar alții înoată ca niște delfini, cu eleganță și măiestrie. Anna și Rainer nu fac parte dintre aceștia. Pentru ei e îngrozitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai propriu de exprimare, simt un elan de a vă comunica astfel acest lucru, chiar dacă el ar trebui să rămână secret. Din păcate, Rainer n‑are prieteni, ci doar camarazi. Cu toate astea, și camarazii pot afla despre Caraibe. Alături zbiară Anna, e dezgustător, spiritual ești pe aceeași lungime de undă cu ea, dar fizic lucrurile nu stau la fel, strigătul ei nearticulat de voluptate se lipește de tine ca o rășină, strigă: daaa! Acum! Pesemne că tocmai își dă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poezie și nu găsesc aici terenul potrivit. Ba da, ai de ales între o podea de cameră țărănească, frumoasă și plăcută, și o pardoseală de piatră, spune Anna, exprimându‑se cam prea popular pentru felul ei de‑a fi. Tata zbiară imediat ca un taur furios și spune că‑i rupe picioarele dacă mai vorbește așa necuviincios. Atunci fiul o să fie olog de‑a binelea și o să se târască pe jos, în timp ce el tot o să poată măcar țopăi într‑un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spune că și el crede același lucru, Sophie! Sophie simte foarte limpede cum se apropie Rainer, e ca atunci când te masturbezi și se apropie orgasmul. Hans spune că‑i de aceeași părere cu ea. Garantează întru totul chestia asta. Analfabetule, zbiară Rainer și vede negru în fața ochilor. Din păcate însă, nu‑i are în fața ochilor decât pe Hans și pe Sophie, într‑un soi de înțelegere care nu‑i la nivelul lui, ci pe alt palier, mai profund. Asta‑i superficialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
școlară. Anna și Rainer sunt din cale afară de uimiți că trebuie să aparțină unei comunități școlare și nu lumii adulților. Sophie l‑a introdus pe șest pe Hans, care se vede de la o poștă că e un corp străin, fiindcă zbiară în gura mare când își comandă câte o bere și mai și găsește că‑i de râs. Sophie are tocuri foarte înalte și, în splendoarea ei blondă, nu se lasă prinsă de nimeni. Cu toate astea, Rainer, în prostia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zi specială, când au și ei voie să ia o gură. Hans se și așează la coadă la alcool, dar e trimis la plimbare fiindcă el nu‑i încă adult - i se dau asigurări ferme în sensul acesta, incredibil! Hans zbiară că el își câștigă de mult existența. Îi răspunde o figură neînțelegătoare, care aparține unei fiice de medic. Nici măcar o țigărică nu poți să fumezi aici. Doamna Witkowski, care nu poate fi evitată, își ascunde sângele de profesor în mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar femeile și-au luat inima-n dinți și i-au Îndemnat pe bărbați să se-ascundă. „Doamne, apără-ne, au venit!“ - a strigat mama frîngîndu-și mîinile, iar Addie Patton a urcat dealul În fugă răcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru! Păi de ce? ai zis că faci spate, nu piept. Așa am chef eu! hai, cară-te și joacă șotron în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apariția Adelina, cu zulufii ei vopsiți curoșu rubiniu, cu ei tenul impecabil, cu mutrița ei drăguță de puberă. M-au trezit niște hurducături care mă aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Tubu în baie. Desi pisicile cică nu se spală, el nu concepe așa ceva. Închide ușa bine, se dezbracă în chiloți, îl șamponează, răsucește robinetul de la duș. Motanul miorlăie îngrozit - parcă e o alarmă antiaeriană. Apa îl terorizează. - Aoleu, mai taci! Zbieri de parcă ți s-ar arde circuitele din stomac! L XXIII A doua zi ne plimbăm musafira prin Muzeul Satului. Cel mai mult îi place o casă din lemn cu peretele frontal ciuruit de găuri. Sunt de fapt broaște false pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune. - Taci, pișorcosule! Motanul se ascunse sub birou, continuând să zbiere și să-l fixeze cu ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și cărase cu ea, pe tren, când se întorcea de la Botoșani, unde avusese grijă să facă imposibilă retragerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei! Frica... teama se înstăpânise asupra femeii! Așa auzise că își dresează unii caii cu metode barbare . Se așează în cerc cu bâte și îi acoperă capul cu un sac... îl lovesc fără milă în timp ce numai stăpânul îi vorbește și zbiară. Când bătaia înceta, lângă cal rămânea numai el... mintea calului se asocia cu glasul, bătaia cu persoana stăpânului... îi rămânea credincios până la moarte. Restul erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu o crosă de croquet. Se pare că era cam a șasea oară. Au încercat să mă împiedice să văd ce se întâmpla, dar în timp ce eram toți la masă, au venit niște doctori și am auzit-o pe biata mătușică zbierând când au dus-o la ușa din față. Apoi am auzit duba plecând și atunci am văzut-o toți pentru ultima oară. Mater spune că a fost dusă într-un loc unde va fi „bine îngrijită“. Sper să se vindece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
închiși aici, unde dihorește ca naiba. Al dumneavoastră cu sinceritate, Claponul Bertie ( Cocoșul ogrăzii) Următorul vis pe care mi-l amintesc este cel mai scurt dintre cele trei, dar atât de real și de înfricoșător, încât m-a făcut să zbier din toți rărunchii până când tata a venit în fugă din dormitorul lui să mă liniștească. Când m-a întrebat ce se întâmplase, tot ce-am putut să spun era că avusesem un coșmar, în care un bărbat se aplecase peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scoate slipul în timp ce rămânea înfășurat în prosop. Sunteți de pe aici? întrebă el. Sau ați venit doar azi? — Am venit de la Londra, spuse Fiona. — Înțeleg. Ați vrut să scăpați. Și de ce nu? N-ați mai suportat o zi cu copii care zbiară și cu bunicuța spărgându-și dinții cu nuci. Cam așa ceva. — Nu vă condamn. E mare nebunie în dimineața asta la noi acasă. Își supse burtoiul câțiva centimetri și își încuie cureaua. Mie mi-e milă de nevastă-mea. Curcan umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te-ai dus la culcare, a venit în casă și l-am dus dus în dormitorul tău și a stat și te-a privit vreo cinci minute până când tu te-ai trezit și l-ai văzut și ai început să zbieri de-am crezut că o să cadă acoperișul pe noi. — Dar era visul meu, spuse Michael. Era coșmarul meu. Visam că îmi priveam propria față. — Nu, nu era fața ta, spuse ea. Era fața tatălui tău. Un timp, Michael nu spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bivolul care fugea Înainte, cu capul avântat În față și cu ceafa țeapănă. Acum ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n față. — Dar de ce credeți că trebuie neapărat să piardă? — O să piardă, spuse maiorul. Se uita Înspre perete. Apoi Își Îndreptă privirile spre aparat, Își smulse mâna dintre curele și și-o plesni tare de coapsă. — O să piardă, aproape că zbieră. Nu mă contrazice! Apoi Îl chemă pe asistentul care avea grijă de aparate: — Vino-ncoace și oprește porcăria asta. Se duse-n camera cealaltă, pentru masaj. Apoi l-am auzit Întrebându-l pe doctor dacă poate folosi telefonul, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spun eu, pentru cină împăratul a cheltuit un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona bucătăria împăratului și se bucura de protecția bucătarului-șef. Știu, pentru că mi-a zis un personaj foarte însemnat care lucrează în bucătăria împăratului! zbieră, privind provocator în jur. Însuflețiți - de admirație sau de indignare -, bărbați și femei comentau prețul banchetului pe care împăratul îl dăduse, la două zile după sosirea sa, în cinstea magistraților și reprezentanților celor mai bogate familii din micul oraș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]