1,495 matches
-
ofereau imaginea sălii. În locul pereților netezi și ondulați de mai înainte, erau acum alții, grosolani și neuniformi. Se vedea în plus un basorelief compus din obiecte diverse provenind din colonie; mobile, cabluri, componete solide și lichide, mașini sfărâmate, efecte personale, zdrențe de haine, oase și cranii umane, totul asamblat de acea rășină epoxidă omniprezentă și translucidă. Hudson se aplecă pentru a-și trece repede mâna înmănușată peste un perete, mângânind în treacăt niște coaste care aparținuseră unor ființe umane. Râcâi materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca-n teatrul TV de marți seara. Desigur, moliile își făcuseră datoria și-acum puteai să strecori două sau chiar trei degete prin opera lor, dar farmecul rămânea intact, înfășurat în mirosuri de naftalină și levănțică. Nimeni nu mai purta zdrențele astea, însă familia nu se învrednicea să le-arunce. Erau ca imensa colecție de dopuri și pungi a maică-mii: cine știe când puteau să mai folosească? Hainele duceau în spate eroismul lor, te atașai de ele ca de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele. Nu așa se procedează.“ „Da’ cum?“, m-am interesat. „Fără poezie, Robane. Liristul ăsta al tău freacă menta pe calculator, în timp ce pipița lui dă din coadă pe bulevarde.“ „Se zice liric,“, am observat, „nu lirist.“ „Mersi de coregrafie. Tot zdrențe e. N-are coloană vertebrală, o dă cotită după cum bate vântu’. 50% cinism, 50% lirism: rețeta perfectă a ratării. Mă decepționează.“ Mihnea a închis documentul. Sus, într-un colț al ecranului, algoritmul lui încă mai căuta, se întrezărea rotația iconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane și arcade, pârjolind liniștit arhitectura neoromană. Grupuri de Nero și Caligula în zdrențe sau la costum, cu diplomatul odihnit între picioare, lichefiau zidurile, ca niște pompieri cu jetul de flăcări îndreptat spre un pericol imediat. Căldura emana din zeci de-aruncătoare de flame, topind plasticul și pulverizând moleculele betonului și-ale erudiției. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici n-o mai considerau femeie, nu-i spuneau decât scârnăvii. Uneori, foarte rar, când se îmbătau duminica, îi aruncau în râs câțiva bănuți, așa, în țărână. Marie tăcea și îi aduna. Încă de pe atunci începuse să tușească cu sânge. Zdrențele ei ajunseseră într-un hal fără de hal, încât îi era rușine să se arate în sat; de când se întorsese, nu mai umbla decât desculță. În aceste zile, mai ales copiii, cu toată ceata - și erau vreo patruzeci și ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prânzul lui, brânză și pâine. Credea chiar că face o faptă creștinească. La moartea mamei ei, nici pastorului de la biserică nu i-a fost rușine s-o batjocorească de față cu tot satul. Marie stătea lângă sicriu așa cum era, în zdrențele ei, și plângea. Se adunase multă lume ca s-o vadă plângând și mergând în urma sicriului; atunci pastorul - era încă tânăr și avea ambiția să devină mare predicator - li s-a adresat tuturor, arătându-le-o pe Marie: „Iată cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în stradă, unde chiar că mi-e locul! Sau să-mi fac de cap cu Rogojin, sau să mă fac spălătoreasă de mâine! Căci nimic din ce am pe mine nu-i al meu; dacă plec, i-arunc totul, ultima zdreanță i-o las și cine o să mă ia dacă rămân fără nimic? Ia întreabă-l pe Ganea, m-ar lua? Păi nici Ferdâșcenko nu m-ar lua!... Ferdâșcenko, poate, nu v-ar lua, Nastasia Filippovna, sunt om sincer, o întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai văzut-o? — Taci, libelulă! Ți-arăt eu! făcu el, dând să bată la ea din picior. Însă de data asta ea doar izbucni în râs. — Nu-ncerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am procedat frumos, nu m-am cruțat. M-am ocărât singur în fața lui, cât de tare am putut, aici toți sunt martori. Ca să ocup slujba de la calea ferată trebuie neapărat să mă echipez cât de cât, pentru că-s tot în zdrențe. Ia uitați-vă ce cizme am! Altfel mi-e imposibil să apar la slujbă și, dacă nu mă prezint la termenul fixat, slujba o s-o ocupe altcineva și eu rămân în aer, habar n-am când mi-aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i de vină că ei sunt nefericiți și nu știu să trăiască, având dinaintea lor șaizeci de ani de viață? De ce Zarnițân s-a lăsat să moară de foame, având la dispoziție șaizeci de ani? Și doar fiecare îți arată zdrențele, mâinile muncite, se înfurie și strigă: «Muncim ca boii, muncim, dar suntem săraci și flămânzi ca niște câini! Alții nu muncesc și nu trudesc, dar sunt bogați!» (Eternul refren!) Alături de ei aleargă și se agită din zori și până în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mai strâmtă și mai înghesuită decât precedenta, așa că nu știam nici pe unde să calc; patul îngust, de o singură persoană, din colț, ocupa grozav de mult loc; restul mobilierului era alcătuit doar din trei scaune cu mormane de zdrențe pe ele și dintr-o masă foarte simplă, de bucătărie, împinsă într-o canapea veche, tapițată cu mușama, astfel încât printre masă și pat aproape nu se putea trece. Pe masă, într-un sfeșnic la fel ca în cealaltă cameră, ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată s-a dezlănțuit într-un acces de tuse atât de puternic, încât de-abia m-am ținut pe picioare. Am văzut cum domnul se repezea în toate părțile ca să-mi găsească un scaun gol, cum, în sfârșit, a înșfăcat zdrențele de pe unul, le-a trântit pe dușumea și a împins grăbit scaunul spre mine, ajutându-mă să mă așez. Însă tusea mea continua și nu s-a potolit încă vreo trei minute. Când mi-am venit în fire, el stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scaunul spre mine, ajutându-mă să mă așez. Însă tusea mea continua și nu s-a potolit încă vreo trei minute. Când mi-am venit în fire, el stătea lângă mine pe alt scaun, după ce, probabil, aruncase și de pe acesta zdrențele pe dușumea, și mă cerceta cu atenție. Mi se pare mie sau... suferiți de ceva? spuse el cu tonul pe care de obicei îl folosesc doctorii, apropiindu-se de un bolnav. Sunt... medic (nu a spus: doctor) și, zicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ființa țării acesteia; toate instituțiile, tot trecutul, toate datinele; vertebrele noastre istorice și morale, familiile noastre vechi, amestecate în origine cu însuși începuturile neamului românesc, Domnii noștri drepți și viteji, gloria noastră, sângele și sudoarea, ochii înțelegători și inimele înalte, zdrențele lui Șincai și capul lui Tudor, pentru a se măcina din ele acea imundă făină ce hrănește o pătură superpusă de străini, străini de aceeași origine cu Simeon Mihălescu, de aceeași origine cu aciia cari au vândut vertebrele materiale ale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de înecăciunea udă a funeraliilor în solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care “încuiau în dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țâțânile bine
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
totuși, să vedem în ce constă nebinele care ne alunga tinerii din țară. Dacă ni I-am imagina printr-o metaforă înspăimântătoare dar deloc departe de realitate, ca fiind cei patru Cavaleri ai Apocalipsei, atunci primul dintre ei este în zdrențe... Sărăcia a tăbărât peste România. Un studiu relativ recent ai Băncii Mondiale găsea că, dintre toate țările foste comuniste, România are o foarte ridicată rata de creștere a sărăciei. Numărul săracilor în țara noastră a ajuns la 9,3 milioane
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]
-
pă scaun șî tăea buricu șî-l Înfășa ș d-aci te lua... femea lăuza ș-o punea pă buriian c-așa ierea atuncia la noi te punea-m pat colo dacă te punea-n pat ț-așternea niște... o zdreanță dă rogojână niște buriian acolo șî tencingea femeea ști iinima... ț o strângia cu brâuu șî stăteai trei zâle-acolo șî... d-aci venea moașa și te scula... după ursători c-așa să zicia atuncea te spăla moașa șî. Constatăm aici
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a doua oară și luase o femeie cu două fete, era chinuită și necăjită de mașteha sa. Cum venea duminica, femeia rea le gătea frumos pe fetele ei și le trimetea la biserică, dar pe fata bărbatului o trimitea În zdrențe. Fata Însă avea niște straie frumoase În pădure, lângă o apă. O vede și fiul Sfintei Duminici care păștea porcii și o Îndrăgește. Fata se sperie când vede pe cămașa sa un șarpe. La Întrebarea dacă vrea să fie a
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să povestească cele citite. O mică listă a lecturilor recomandate copiilor poate fi aceasta: Ion Agârbiceanu: Baba Safta; La săniuș; Ciocârlia; Vasile Alecsandri: Iarna; Sfârșitul iernii; Peneș Curcanul; Grigore Alexandrescu: Boul și vițelul; Câinele și cățelul; Vulpoiul predicator; Tudor Arghezi: Zdreanță;Stupul lor;Tâlharul pedepsit; Hoțu’; Zece căței; Zece mâțe; Lucian Blaga: Cărăbușul de aramă; Din copilăria mea; Vara; Dimitrie Bolintineanu: Preda Buzescu; Muma lui ștefan cel Mare; Cea de pe urmș noapte a lui Mihai cel Mare; Alexandru Brătescu Voinești: Puiul
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
-și descoperi viitorul. Moda cea nouă a fost curând statornicită, punîndu-i în umbră pe vechii magicieni, care luptau zadarnic împotriva curentului. Pe cât de rapidă a fost infiltrarea astrologiei în peninsula italică, pe atât de fulgerătoare a fost ascensiunea ei, de la zdrențele cerșetorului la purpura imperială. Iată că peste noapte, Cezar, însuși marele Cezar, a devenit "vestit astronom". Urmărea singur mersul planetei Venus, deoarece se credea urmaș al Zeiței. Când a fost în Egipt la oaza Amon, și-a cerut horoscopul, iar
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
În conștiința lui națională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut orașul care a fost și-și zice Încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei...” (Nicolae Iorga) „Iașul este orașul care face impresia unui bătrân gânditor, Îmbrăcat În zdrențe, Întrebat numai la zile mari și la nevoi, și uitat când este vorba de bine și belșug.” (Nicolae Hortolomei)
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
siguranța cu care „materializează” noțiunea de sculptură. Lucrările lui în piatră nu prezintă etape de asimilări, de clarificări în vederea unei maturizări profesionale, întrucât acelea s-au petrecut altundeva, în tehnica mixtă a împielițărilor improvizate din blană, câlți, coarne de animal, zdrențe, boabe de fasole etc. Translația de la astfel de materiale către gresia (de altfel fărâmicioasă) în care s-a afirmat spectaculos, ca sculptor, s-a datorat mai mult firii sale puse pe șotii, decât veleităților artistice. Cu toate acestea, evoluția de la
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
siguranța cu care „materializează” noțiunea de sculptură. Lucrările lui în piatră nu prezintă etape de asimilări, de clarificări în vederea unei maturizări profesionale, întrucât acelea s-au petrecut altundeva, în tehnica mixtă a împielițărilor improvizate din blană, câlți, coarne de animal, zdrențe, boabe de fasole etc. Translația de la astfel de materiale către gresia (de altfel fărâmicioasă) în care s-a afirmat spectaculos, ca sculptor, s-a datorat mai mult firii sale puse pe șotii, decât veleităților artistice. Cu toate acestea, evoluția de la
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
îndrăznești să ridici mâna asupra unui supus al Regelui, tatăl meu, fie acela cât de mic? Să se deschidă poarta și să intre.(...) Santinelele prezentară armele, porțile se întoarseră în țâțâni. Micul principe — parodie — din Offal Court, se repezi, cu zdrențele în vânt, spre adevăratul prinț de Westminster, căruia îi întinse mâna. -Pari obosit și înfometat, îi zise Eduard Tudor. Țiau făcut rău. Vino cu mine.Cum te numești, micuțule? -Tom Canty, vă rog, Alteță. -Curios nume! Unde locuiești? -În oraș
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau 99 neîncetat ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului zugrăvind răni în toate culorile, ștergându-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată, care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... În luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine... Împrejur satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]