1,360 matches
-
-și lua mai repede grija de pe cap și apăsarea grea din suflet. Despre ezitare, nici măcar nu putea fi vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului omor, nu trebuie. Imaginile care zdruncină prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei. Căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
infern luminat de un soare atroce, singurul element mobil în acest peisaj, diferit, cumva, de ceea ce mă așteptam să văd. Într-un deșert "clasic", vântul poate provoca furtuni de nisip. Aici, imobilitatea e totală și definitivă. Nimic n-o poate zdruncina. Încât fixitatea sfârșește prin a-ți da amețeli. Munții, cu desăvârșire goi, și câmpul de piatră, albit de sare, de la poalele lor îmi creează impresia de timp fosilizat. Civilizația își pierde, aici, sensul. Ce mai înseamnă "progres", mitul progresului, superstiția
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mitul forței. (Auzi mereu: Noi suntem cei mai puternici". Dar nici acum americanii n-au uitat umilința din Vietnam. Războiul din Vietnam le-a lăsat o rană care nu se cicatrizează deoarece pierderea acestui război i-a descumpănit, le-a zdruncinat încrederea în forța lor. Probabil, americanul nu îi respectă decât pe cei de care se teme. De aici, atenția dată Rusiei, Chinei, Japoniei.) Noaptea, nimeni nu îndrăznește să traverseze Central Park. Riscă să nu mai iasă viu de-acolo. Harlemul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
planul îndepărtat. Printre blocurile de culoare ale traficului disonant m-am luptat cu volanul lipsit de noimă. Cu partea laterală înainte, ca nici vapor care și-a găsit docul, Fiasco-ul a pătruns în derivă în micul golf, s-a zdruncinat și s-a oprit. Am coborât. Strada se oprise, toată lumea se uita la mine. Am pus o monedă în ceasul de parcare și am pătruns direct prin ușile deschise de la Princess Diana, am comandat un scotch dublu și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
călători, Europa a fost invadată de hoți și cerșetori. Chiar dacă guvernanților nu le prea pasă, Suntem somați să ne aducem rromânii acasă. Dezertări P.D. se prezintă cu un trist bilanț, Exodul, la vârf, se ține lanț. Echilibrul politic se poate zdruncina, Dacă dezertările nu vor sista. Separeuri Se va construi, aflăm de la gazetari, Restaurant, cu separeuri, pentru demnitari. Spre evitarea contaminărilor doctrinare, S-ar impune și câte o toaletă pentru fiecare. Sfidare cu nerușinare Privilegiile ce le au ca parlamentari, I-
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
găsește frecvent în contexte satirice, parodice, ironice, absurde, burlești, ca și în invectiva pură. Efectul său șocant poate fi utilizat, de asemenea, pentru a zăpăci și dezorienta, dar și pentru a educa cititorul într-un timp scurt, pentru a-i zdruncina căile obișnuite de percepere a lumii și a-l confrunta cu o perspectivă radical diferită și tulburătoare. Credem că în arta și literatura urâtului, ca și în cea a grotescului, spargerea și restructurarea realității familiare joacă un rol extrem de important
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sfîrșitul veacului trecut, spre casa părintească de la marginea orașului. Reveneam, în tovărășia familiei, pe străzi cu zgomotele potolite și trotuarele pustii (...) Așteptam... așteptam... și nu știam ce. Așteptam probabil ca vremea să ne apese mai puțin și totuși să ne zdruncine mai mult. Ne omora monotonia acelui sfîrșit de veac de liniște stăruitoare și de „neutralitate definitivă”. Vacanțele mari erau nesfîrșite. În lumea largă nu se petrecea nimic nou și zguduitor, care să ajungă pînă la urechile noastre. (...) În vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ne-literați, cu toate că a fost conducătorul cenaclului din oraș multă vreme și de aceea îl respecta. Puțin a lipsit să nu îi arate poeziile în trimestrul doi normal nu știa dacă ar fi avut succes dar sigur ar fi zdruncinat grupul lor: - Cum, și băieții scriu poezii? Chiar netalentații? L-a bătut gândul să își glorifice sentimentele și ar fi vrut să îi arate profesorului scrierile, însă șovăia. Stani trebuia să se pregătească la matematică, literatura s-o lase în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o fac Falșii literați, corupții ce se dau din neam de dac?! Singura noastră putere e mândria națională, Nu ambiții personale, nici retorica banală! Iată spiritul în care trebuie să ne formăm Și din lunga-i adormire țara să o zdruncinăm! Relu COȚOFANĂ vieți paralele ne trăim singurătățile în vieți paralele de parcă am dormi la umbra iubirii ne trăim fericirea din scurt-circuituri fugare ca un foc de artificii pe ceruri reunite și poate la capăt de lumină timpurile noastre se vor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
marginea lumii Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe sforile trecutului. Dacă nu mai ai cuvinte, Le găsești la capătul viitorului. Plouă Mă plimb pe poteca nesfârșită Și un fior mă cuprinde. Plouă... Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele de fericire! Ochii au început să o usture, obrajii să o înțepe în timp ce lacrimi dureroase îi zdruncinau tot sufletul. De ce asta, de ce acum? Oare nu auzise bine? Nu putea să glumească cu așa ceva, pentru ce ar face-o, cu ce l ar satisface dezorientarea i umbra chinuitoare de pe chipul ei? Se uită iar și iar la expresia
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aici pînă la a ataca fizic pe cineva, era o prăpastie pe care fiica ei refuza cu obstinație s-o depășească... Atunci Lucas amintise de gemenii pretins născuți morți, cu patruzeci de ani În urmă. Iar certitudinile lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care Întotdeauna Yvonne Îl detestase și-l tratase ca pe un cîine, reproșîndu-i cu regularitate că se născuse și căutînd prin toate mijloacele să se descotorosească de ghiuleaua aceea. Se gîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui simplă, dar elocventă, Santiago nu folosea cuvinte absolute, ca dragoste sau iubire..., el vorbea doar de o forță misterioasă de atracție, pe care nu a mai experimentat-o vreodată până atunci, vorbea de ceva special, nemaiîntâlnit, ceva ce-i zdruncina toată ființa. De aceea, pentru legitimarea acelui sentiment, el avea nevoie de o confirmare, de o certitudine. Vorbea despre trăirile lui ca despre influența ciclurilor lunii asupra mareelor. Se referea la buzele ei fine și dulci pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zi fără penalizări. Ascunse factura În buzunar. Îi zâmbi și trase ușa după el În timp ce oficianta se trezi Întrebând: Care or fi blestemații ăștia? Cum care? se miră Șușu. Fu gata să-i numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele cinci scaune, se auzeau apeluri disperate și Înjurături din toate colțurile țării. 27. Odată ajunși În stradă, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu mai era nimeni. Am coborât cu liftul, cântărind în minte metodele savuroase de a-mi recăpăta greutatea pierdută. Blanchard cântărea, probabil, nouăzeci de kilograme, iar dacă reveneam la vechea mea greutate de optzeci de kilograme, probabil că mă va zdruncina de fiecare dată când va reuși să mă prindă cu garda jos. Tocmai încercam să mă hotărăsc între Pantry și Little Joe’s, când am ajuns în parcare și l-am văzut pe adversarul meu în carne și oase, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atins din plin și, în timp ce Blanchard ridica garda, am continuat cu un un-doi în torace. Am făcut pasul înapoi, nelăsându-i timp să mă prindă în clinci sau să riposteze, dar tot am luat o stângă în gât. M-a zdruncinat destul de tare, așa că mi-am pus în valoare jocul de picioare și am început să mă învârtesc în jurul lui. Blanchard a încercat să mă-ncolțească, dar am reușit să-l țin la distanță, pistonându-i cu directe capul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lovitura cu ușurință, după cum și era de așteptat. Și-a luat avânt, ca să mă termine cu un croșeu de dreapta năprasnic, și în timp ce-și pregătea lovitura, i-am bubuit în nas o contră cu dreapta. Lovitura l-a zdruncinat. Am continuat cu un croșeu de stânga la corp. Mâinile domnului Foc căzură neputincioase pe lângă corp. I-am expediat un upercut scurt. Gongul bătu exact în momentul în care se rezemă, năuc, în corzi. În timp ce mă deplasam spre colțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
soțului ei că numele băiatului va fi Dan, care însemna „judecată”. Femeii care îl purtase, numele Dan i se părea dulce, dar celei în numele căreia fusese născut i se părea amar. Imaginea Bilhei cu copilul în brațe, zi după zi, a zdruncinat-o iar pe Rahela. Ea era doar mătușa, cea neroditoare, cea lăsată la o parte. Dar acum nu mai blestema cerul și nici nu le mai împovăra pe surorile ei cu lacrimi. Stătea, mult prea nefericită ca să mai plângă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui. Știam una și bună. Că Laura reprezenta pentru mine un risc. Putea să mă zdruncine cu realismul ei și nu vroiam. Câtă vreme eram bolnav, mă simțeam apărat. În schimb, sănătatea mă putea omorî. Acestei idei fixe, în care am crezut orbește cu tot răul din mine, îi datorez că mă aflu aici și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vedem. - Cum? strigă iarăși Utnapiștim. Nu cumva peste ei!? Acolo e strâmtoare... I-a acoperit apa? - Nu știu! rosti cu glas stors năucitul cârmaci și de aici încolo se zăvori în tăcere. Corabia lor cu pânza zdrențuită și cu lemnăria zdruncinată din încheieturi abia se mai ținea pe fața apelor, aici în sfârșit mai liniștite. Gurile de râu de la miazăzi erau într-adevăr ale lui Hapi. Dar nu traseră hodorogita lor corabie la țărmul țării Ta Kemet. Foștii sclavi voiau să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimic. Viitorul se deschide Încă vast și plin și Înalt. Poate acum a venit vremea să scriu opera vieții mele. Și o voi scrie.“ Dar puse iar stiloul alături. Nu era pregătit. Încrederea În propriile forțe ca scriitor Îi fusese zdruncinată rău și nu putea face greșeală mai mare decât să se pripească să scoată o carte nouă, care să se dovedească a fi o nouă dezamăgire. Era, oricum, greu să Întoarcă hotărât spatele teatrului, atâta vreme cât Guy Domville continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se cațere, ca pe marginea unei gropi, evadând din colapsul lor rușinos. Să-și miște din nou hoiturile, să-și tragă palme, să-și clatine frunțile. Să asculte cu și mai mare atenție tonurile celor doi necunoscuți care, după ce le zdruncinaseră și le mutilaseră anatomia, se depărtau acum ținîndu-se gât după gât, dîndu-și unul altuia replicile, în semn de jubilație, nu din Shakespeare, cum poate unii ar fi crezut, ci din Opera esoterică a aproape necunoscutului scriitor Adrian Serafim: - Yagdar nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hârtie. Declarațiile Bărbatului de Ceață și înflăcărarea putrezitelor îl îmbunară să amâne, pentru o vreme, întrebările privind situația sa. Îi era clar că madam Nicolici, în afară de profesoară de română și de engleză, era și țicnită, însă atât de tare o zdruncinase vestea că el va deveni poet, încît i s-ar fi părut necuvincios să-i strice o așa mare bucurie din prima. El nu era necuviincios. Se răsuci prin pat și își îmbrăcă, în fața portiței, pe dedesubt, un maieu vernil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Edge. Fetița doamnei Edge. Scumpa de Elfrida, ce drăgălașă e ea. Știi, tatăl ei sărise de pe acoperiș, iar ea l-a văzut căzând prin fața ferestrei ei și a crezut că era olanul coșului. Era atât de echilibrată, că n-a zdruncinat-o deloc. Și cu noroc la bani, desigur, se lăfăia în ei, asta moștenești de la strămoși cu ferme de vite și colecții de timbre renumite-n lumea-ntreagă. El o striga „bănuț negruț“, deși era palidă ca foaia de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]