1,442 matches
-
din intersecție, monstrul sterilul minereului persistă, element morfologic al văii, aurum sacra fames notează inevitabilul, casa veche pe coama ruptă la mijloc, pereții de bîrnă, Abrud "Adinel vopsele", spre Zlatna Alba Iulia, 790 ani atestare documentară, "Transcernița SRL", "Magazin industrial", zgîrie la clădiri din amîndouă bordurile, pereții culoarului, tot lasă și ridică piciorul de pe frînă, pe ambreiaj, sucește tot cu volanul, "Păstrați Andi ecoparc PRZ Curățenia", etalonul normal a răscolit în Apuseni măsura, munți rohmani ce veți veni! brazi brădetul plantat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de tracțiune, prea puțin robuste, de altfel, să facă eforturi prea mari. Plugul cu cuțit de fier, folosit pentru a răsturna profund pămîntul, este puțin răspîndit, căci metalul este scump și rezervat fabricării armelor. Aratul tradițional nu face decît să zgîrie pămîntul care, în prealabil, trebuie dislocat cu tîrnăcopul. Inexistența îngrășămintelor și bălegarul insuficient (animalele sînt hrănite mai ales în aer liber) îi obligă pe țărani să lase în fiecare an o altă bucată a pămîntului lor să se odihnească. Astfel
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și alte buruieni șfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că-i plac picioarele tale. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește zîmbind larg și oarecum zeflemitor. De ce n-ați venit pe dincolo, pe deal, ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să plec și mă opresc brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și îmi pun în ceașcă încă o cafea. Fata vine cu aceeași farfurie cît roata carului, plină ochi de zgîria tavanul cu bunătățile îngrămădite claie peste grămadă. Mă decid să lungesc admirația. Mama îmi zîmbește și se ridică elegant de la masă. Doar n-o să lase fata acolo, gîndesc naiv. Nu, n-o lasă pe dulceața aceea singură pentru mult timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
illo tempore și ajunsă până la el pentru a-l ocroti de câte ori este nevoie. Copilul de la țară aude la tot pasul ferească Dumnezeu ! și trăiește având conștiința împăcată că această formulă îl va scăpa de toate relele posibile. Altfel, când se zgârie din neatenție într-un spin de salcâm și îi curge sânge, el este disperat că pe acolo i se va scurge viața. Atunci, formula Doamne, apără-l și păzește-l ! este pentru el o formulă magică și privește în ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
printr-o perie îndrăcită și încâlcită de crenguțe și de țepi tari și ascuțiți, ca niște cuie. Reușesc să mă strecor și să urc la vreo 7-8 metri de pământ fără să-mi pese că tălpile, mâinile, picioarele, obrazul sunt zgâriate și sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea nepăsător, stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care viața mi-o scosese În cale. Dar nu trebuie să cădem În plasa ispitei care ne pândește la tot pasul. Tot era bine că nu scotea nici un sunet. Se ferea din calea gurii mele și se zbătea În tăcere zgâriindu-mi umerii și brațele. În ciuda Îndârjirii și sforțărilor ei, n-o simțeam mai puternică decât o pisică. N-are decât să mă umple de zgârieturi, nimeni n-a iubit-o vreodată cum am iubit-o eu. Aș putea s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sau să spună ceva. Gâfâia și tot ce fierbea În ea era desigur de necuprins În vorbe, așa Încât renunță și o luă repede spre mașină. Viorel se Întorcea de la taică-su roșu ca racul și străduindu-se să zâmbească. Era zgâriat pe frunte și se grăbea spre noi, mai avea probabil să ne spună ceva Înainte să plece, dar Ortansa Îl Întoarse din drum. Se urcară amândoi În Dacia roșie, care demară ca din pușcă și țâșni pe poartă petrecută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rozând carii care locuiesc în el. Nu mai știu dacă rod lemnul sau rod din mine. Gheara În dimineața asta am febră foarte mare și dureri în piept. Simt că aproape mă sufoc. E ca și cum o gheară ascuțită mi-ar zgâria și mi-ar răsuci plămânii. Am început să strig, să mă perpelesc pe jos, dar n-am reușit să scap de senzația aceea surdă de sufocare. Eram la capătul puterilor când a sosit Aia. Mi-a fost de ajuns să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
facă o adevărată bibliotecă!) și recitește Cântul al X-lea, de unde reiese ticăloșia lui Ulise, care profită de somnul regelui trac ca să-l ucidă, punând stăpânire pe frumoșii cai ai acestuia. În basmele geților calul este întotdeauna prezent. La Tomis, zgâriat pe lapide străvechi, apare un erou călare, călărețul trac. Zalmoxis/Pitagora Acum sunt convins că Zalmoxis l-a precedat pe Pitagora, așa cum afirmă Herodot, și că cel de al doilea i-a preluat doctrina și învățămintele celui dintâi. E ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu reușesc să pună mîna pe un combatant ÎRA, se mulțumesc și cu un catolic oarecare. Catolicii și protestanții sînt ca un cuplu victima a unei căsătorii falimentare: nu fac altceva decît să se certe, să se sîcîie, să se zgîrie și să se pălmuiască reciproc, rămînînd totuși împreună în virtutea obișnuinței."158 Confruntările dintre PÎRA, pe de o parte, și Armata Britanică, serviciile secrete britanice, Poliția Regală din Ulster și forțele paramilitare protestante, au conținut cu mici întreruperi- armistiții cu o
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
platformă special amenajată, unde „chirurgul” lucrează mult timp cu un cuțit de piatră sau cu un vârf de suliță, În urletele victimei și țipetele bărbaților din jur. Femeile, făcând cerc În jurul bărbaților, dansează și vociferează tare, unele Își crestează pielea, zgâriindu-și pieptul cu scoici ascuțite. După Îndeplinirea tuturor ritualurilor legate de inițiere, tânărul devine bărbat cu drepturi depline, având voie să-și Întemeieze o familie. Și fetelor li se aplică unele ritualuri de inițiere, dar mai simple, imediat ce devin mature
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aerisite, cu multă verdeață luxuriantă, zone moderne centrale cu hoteluri luxoase, bulevarde spațioase, zgârie-nori ce adăpostesc companii comerciale, sedii bancare, servicii, locuințe, instituții politice și culturale, parcuri și grădini, locuri de destindere și distracții etc. Financial District este dominat de zgârie nori și clădiri moderne; Chinatown o „enclavă” culturală unde clădirile sunt În general vechi, cu unul, două și trei nivele, arhitectură specifică, și unde lucrurile par să decurgă după o altă ordine; Arab Street, dominată de Moscheea Sultanului, este locația
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
metropolei Kuala Lumpur Într-un „World-Class City”. Kuala Lumpur este deja o metropolă cosmopolită, cu arhitectură futuristă care gravitează În jurul Turnurilor Petronas, unele dintre cele mai Îndrăznețe edificii de pe Terra, simbol și mândrie pentru malaysieni. Kuala Lumpur este orașul unde zgârie norii și clădirile moderne se Îmbină cu cele coloniale, mereu vibrantă și colorată datorită diferitelor culturi care se Îmbină În mod armonios. Hoteluri ultramoderne și elegante, cu peluze de flori, fântâni arteziene, trepte de marmură, holuri spațioase, deservire ireproșabilă se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
niciodată. După trei-patru zile de la sosire au Început să vină scrisori. Pare bizar ce spun. Mie mi s-a părut bizar. Ce erau scrisorile? Bucăți de lemn, de placaj sau scoarțe de copac pe care, fie cu creion chimic, fie zgâriat cu ceva, nu aș putea să spun cu ce, erau niște liste de femei. Îți dai seama, listele astea trebuia să vină din lagărul femeilor. Deci din lagărul femeilor ieșeau afară, treceau de linia ferată și prin mijlocul lagărului, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și în Triunghi: dacă găsești acest punct ești salvat, fără dureri, angoase sau pericole. E un univers sinistru cel/ în care-ncercăm să înaintăm în căutarea drumului robilor, / deseorri greșind într-o falsă direcție./ Întinzi mâinile și cu unghiile degetelor zgârii vidul care desemnează coroana unui pom, o sferă absolută ale cărei rădăcini străpung volburele / dantelate din norii romboizi./ Sare, mercur și sulf pe o etajeră.// De jur împrejurul poienii/ pădurea-și rezidește/ cortina de lemn și frunze/ alternanță de umbre și lumină
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în intuiția lui Nichita Stănescu capătă o nouă interpretare. Interceptarea mesajului și transformarea senzațiilor simple în limbaj poetic devine un cântec "Ai văzut vreodată vreo pasăre/ s-o usture aerul pe care-l zboară?/ Crezi tu, iubito, că peștele/ se zgârie de apa lui sărată?// Putem noi doi să credem oare/ mirosului să nu se simtă bine în nări?/ Poți tu, obositor să crezi că fără mine/ ai naște un răsărit de stea?". Poetul, deci, întrevede sensul colosal al transmisiei sinaptice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
intuiția lui Nichita Stănescu 729 capătă o nouă interpretare. Interceptarea mesajului și transformarea senzațiilor simple în limbaj poetic devine un cântec Ai văzut vreodată vreo pasăre/ s-o usture aerul pe care-l zboară?/ Crezi tu, iubito, că peștele/ se zgârie de apa lui sărată?// Putem noi doi să credem oare/ mirosului să nu se simtă bine în nări?/ Poți tu, obositor să crezi că fără mine/ ai naște un răsărit de stea? Poetul, deci, întrevede sensul colosal al transmisiei sinaptice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din New-York. Marele oraș este construit pe cinci insule, legate între ele prin poduri de lungimi apreciabile. Îți fug gândurile la podurile și canalele Veneției, fără să vrei. Un grup de blocuri, cari nu ajung la nori, pentru a-i zgâria, dar sunt destul de înalte pentru a încânta ochiul când le privești. Cele mai distinse sărutări de mâini și dragi îmbrățișări. Roland Hârlescu 643 643 După această ilustrată trimisă din New York, avocatul Roland Hârlescu n-a mai dat nici un semn de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
nu înțelegi nimic, Charles? Ai uitat? Dă-mi voie să-ți reamintesc. Rosina își lăsă brațele pe masă, cu mâinile întinse și unghiile lungi îndreptate spre mine, ca niște mici sulițe. Unghiile îi erau vopsite într-un purpuriu închis. Brățările zgâriau tăblia de lemn. — Chiar ai uitat? Mi-ai promis că dacă te vei căsători vreodată, pe mine ai să mă iei de nevastă. Simțeam cum mă cuprinde din nou frica, o perspectivă a panicii reci, a conturării imprevizibilului și pericolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un război destul de respingător, răspunse James. — Omul ăsta e un ucigaș. — În război, unii oameni ucid mai bine decât alții, dar asta nu presupune neapărat un caracter corupt. S-a comportat ca un ostaș viteaz. Am ajuns acasă. Peregrine își zgârie mașina de o stâncă și opri cu o nouă hurducare. Am coborât cu toții. M-am uitat la ceas. Ora zece. Ziua ni se așternea în față. Am intrat în casă, am străbătut automat bucătăria și am ieșit pe pajiște. James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi dădeam seama ce fac. Am scos din buzunar misiva despre „viața liniștită“ și am îndesat-o în buzunarul salopetei ei albastre. Ben deschise ușa camerei de zi și se strecură afară. Chuffey continua să latre și-i auzeam ghearele zgâriind interiorul ușii. Ben ne aruncă o privire, apoi intră în bucătărie, lăsând ușa deschisă. M-am dat un pas îndărăt, apucând brațul gol al lui Hartley și încercând s-o trag după mine. Își suflecase mânecile bluzei și brațul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
exista pământ... După aceea mi-o spus plantonul că l-am strâns de nu și-o putut desface mâinile... așa de tare l-am strâns de brațe... Că eu am avut senzația asta că mă duc în fundul pământului... Și mă zgâria pe talpă, pe picior, și tot mă întreba dacă simt... că eram deja pus pe pat. Și la un moment dat, ca o voce venită din pământ... am spus că simt. Cine știe cât m-o zgâriat cu acu’ de la seringă sau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
duc în fundul pământului... Și mă zgâria pe talpă, pe picior, și tot mă întreba dacă simt... că eram deja pus pe pat. Și la un moment dat, ca o voce venită din pământ... am spus că simt. Cine știe cât m-o zgâriat cu acu’ de la seringă sau cu ce... Oricum, vreo trei zile sau patru n-am văzut nimic dup-aia... Bineînțeles că în spital mi-o dat sânge... Și știu că în timpul ăsta o murit un preot, nu-i mai știu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]