2,254 matches
-
amintire mă ajunge din urmă, născută din bolboroseala nopților de febră din New York-ul cel fierbinte. Cineva venise până în capătul coridorului lung, unde se afla camera 101, o dată, de două ori, poate de mult mai multe ori, cineva venise și zguduise ușa cu toată puterea, și nu ca să intre, ci, pur și simplu din furie și ca avertisment. Se întâmplase aievea sau era doar un nou gen de vis? Acum am tot felul de vise, triste, de beție, plicticoase, cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am pornit! am chiuit în gând în timp ce ne înălțăm prin aer ușori ca fulgul. Am privit în jos, spre modelul drăguț pe care străzile nici nu știu că îl desenează. Eu călătoream la clasa a doua, dar avionul, care se zguduia din toate încheieturile, înghițea lacom câte șapte galoane de benzină pe milă. Până și Fiasco-ul meu e mai economic. Zburam la clasa a doua din economie, dar și eu aveam nevoie de combustibil. Stăteam cu țigara și bricheta pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-te. Intră odată. Am țâșnit afară după două minute și am alergat spre locurile noastre. — Ți-e bine acum? mă întrebă ea în timp ce ne așezam. Pari dărâmat. — Nu. Mă simt minunat, i-am răspuns eu. Dar nu era așa. Eram zguduit. Nu reușisem să-mi scot nenorocitul de brâu. Doamne, de mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit, am țopăit și-am blestemat sub privirile însoțitorului. Așa că în final n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
expresul ajuns la capătul visului. Tu stai în trenul tău oprit la semnal și-ți ridici ochii șocat din carte în clipa când trec eu cu un răget, provocând un vârtej de aer negru care îți ia vagonul de guler, zguduindu-i ferestrele de pică chitul de pe ele. După care eu am dispărut și calmul ți-a revenit. Am dispărut, dar încă merg, încă gonesc, încă gem. Am intrat prin holul din Carraway și am urcat scările cu capul în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
N-am putut să salvez nici măcar o centimă. Curând îmi puneam centura de siguranță, așezat pe scaunul de la fereastră aflat în linie cu alte două scaune libere. Ce lux. Ce servicii! Am țipat de bucurie când uriașa navă s-a zguduit la ora exactă și s-a cutremurat, mișcându-se greoi spre ring. Am urmărit lăculețele de lumină, goana basculantelor; și am simțit cum strânsoarea și lumina orbitoare a durului New York slăbesc în intensitate. Nu, nu mă mai poți prinde de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grăbite Așteaptă pe noul amor... Pe când, discordant și în fiorător, Scârțâie toamna din crengi ostenite. Spre toamnă Pe drumuri delirând, Pe vreme de toamnă Mă urmărește-un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! În casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Și-o chem ca să vadă cum plouă Frunzișul, în târgul ploios. Dar, iată, și-un mort evreiesc... Și plouă, e moină, noroi - În murmure stranii semite M-adaug și eu la convoi. Și nimeni nu știe ce-i
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
În alb, domnița blondă, în noaptea ideală, De sus, de la fereastră, ca-n vis ieși afară, Scăldată în sineală, ea rîse-n noaptea clară... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală... * Vobiscum În cercul luminii comun și avar... Mă zguduie de mult un plâns intern; Și-acest fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme - E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ușa lui Grimus? Dolores se uita fix la munte cu o intensitate drăcească. — Nimic nu se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor dovedea o capacitate extraordinară de a controla Endimiunsele. Gorful se hotărî să intervină. La urma urmei, Ordonarea Finală a insulei mai putea aștepta puțin... Vultur-în-Zbor descoperi că încăperea se dizolva chiar când el întindea mâna către clanță. Șocul îi zgudui încrederea proaspăt dobândită. Se lăsă întunericul. Preț de o clipă bărbatul se simți orbit și amețit. Lumea părea să gonească în cerc. Când capul i se limpezi, abisinienii se adunaseră deja în fața lui. DOUĂZECI ȘI UNU Dansul are multe funcții. Este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din nou în timpul unui eveniment important. Elfrida și Vultur-în-Zbor erau la leagăn. Mai precis stăteau pe iarbă, sub frasinul de care acesta era agățat. Erau somnoroși din cauza mâncării și a vinului, dar a doua sincopă i-a trezit pe deplin, zguduindu-i. I-a lovit ca un șoc electric. Existența nici unei ființe vii nu putea fi întreruptă și apoi reluată fără ca efectele ei să fie simțite. A trecut. Elfrida l-a privit pe Vultur-în-Zbor ca un copil neajutorat, cuprins de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chiar și mai nervoasă decât atunci când mi-am văzut sculptura folosită în felul acela pentru a omorî un om. I-am întors spatele să mă uit încă o dată la Planeta plutitoare. Pentru o clipă mi-am imaginat cum și-a zguduit lanțurile și a căzut cu o lovitură mortală de kamikaze peste Charles de Groot în timp ce mergea prin centrul atriumului. Nu era atât de greu de imaginat. În momentul acela, instalația părea a naibii de ostilă, încât ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca să fii Regele luminii!... - Nu vin!... n-am chef! - Vrei să stai aici, să ai totul de-a gata, trântorule?! - Mă faci tu pe mine trântor? Nu ți-e rușine?... se înfurie iepurașul făcându se negru. - Ha, ha, ha! se zguduiră nopțile, și norul se transformă într-un chip hidos cu dinți de foc... Te-a prins mânia?!... Iepurașul se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
te amesteci dumneata? Controlorul: Uite ce e, cucoană, trebuie să plătiți un bilet... Mamița: Să plătim? N-am plătitără o dată? Controlorul: Și pe deasupra un leu și 25 de bani. Mam’mare: Si pe deasupra?... Mamița: Vezi dacă nu te-astâmperi? (îl zguduie pe Goe de mână) Mam’mare: Ce faci, soro? Ești nebună? Nu știi ce simțitor e? (Îl trage de mână cealaltă pe Goe spre ea. Goe se dezechilibrează și cade cu nasul în jos și începe să urle. Tanti Mița
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din jur privesc invidioși îmbrățișarea noastră? Întotdeauna ai fost și ești mai frumoasă ca oricare! Acum nu te pot îmbrățișa, aș cădea, ne-am divulga confidențele
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
da atâta de lucru, a repezit adversarului său o lovitură neînchipuit de puternică. Aceasta-i tăie scutul în două, de parcă ar fi fost de lemn și, cu toate că din Roland nu se putea scoate picătură de sânge, deoarece era vrăjit, îl zgudui și-l duse în așa o stare, de parcă ar fi fost zmuncit din toate încheieturile. Numai trupul său, însă, nu și sufletul. Atât de formidabilă a fost, apoi, lovitura pe care paladinul i-a dat-o la rândul său, încât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cal, a adus omagiul său armelor făcând o plecăciune până la pământ înaintea lor. Regele tătar și-a plecat și el capul, plin de respect, apoi apropiindu-se de scut, l-a atins cu sabia. În clipa aceea un cutremur a zguduit pământul și drumul pe care intraseră se închise. A urmat un altul și o poartă, în direcția opusă, se deschise, dând la iveală un lan sclipitor de grâu de aur. La vederea acestuia, fecioara i-a spus că nu puteau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bun și adu-ne o sticlă de ceva. Fetelor, ce să bem? Vin spumant? Sau ați prefera votcă? Sammy arăta de parcă primise o palmă. Nu sunt chelnerul vostru. Aparent, lui Philip situația i se păru irezistibil de amuzantă, Întrucât se zgudui de râs. — Adu-ne băutura aia, bine, amice? Mă interesează mai puțin detaliile gen cum se Întâmplă asta. N-am așteptat să văd dacă Sammy o să-l lovească, o să-l ignore sau o să facă rost de votcă. Nu mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scoate în afara legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării crizei mondiale ce a bântuit și bântuie societatea românească, ce a zguduit și zguduie statul român, așezarea lui creștină. Prin practicarea virtuților creștine, Mișcarea Legionară vrea să ofere Neamului un om nou, iar statului un cetățean corect, refractar egoismului lipsit de frâna morală care constituie criteriul de viață atât în cadrul național și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării crizei mondiale ce a bântuit și bântuie societatea românească, ce a zguduit și zguduie statul român, așezarea lui creștină. Prin practicarea virtuților creștine, Mișcarea Legionară vrea să ofere Neamului un om nou, iar statului un cetățean corect, refractar egoismului lipsit de frâna morală care constituie criteriul de viață atât în cadrul național și statal , cât
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a Basarabiei, Transilvaniei și Cadrilaterului, frații noștri rămași în stăpânire străină, amenințați în propria lor identitate biologică și naturală. Să nu uităm! Avem milioane de români care au nevoie de dragostea noastră, de ajutor, avem nevoie de solidaritate, care să zguduie și conștiința asupritorului, precum și a altor popoare asupritoare ale lumii. Iată una din binefacerile legii ajutorului reciproc, acum când Națiunea trece prin mari încercări și greutăți, avem nevoie de dragoste și unitate, credință și luptă, pentru a scoate neamul din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
secretarul unității „C”, confirmat de faptele sale. Urmărit de Siguranța Statului, „copoii” au reușit să aresteze un lot de peste treizeci de Frați de Cruce de la toate unitățile grupului F.D.C. „Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt”, nr. 47 Bacău. Țara era zguduită de război și răvășită de secetă și de pierderea provinciilor Bucovina de Nord, Basarabia, Ardealul de Nord și Cadrilaterul, iar „miopul” I. Antonescu aruncă în chinuri și bezna celulelor tineretul naționalist care nu făcea altceva decât că se pregătea ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai mult simț de răspundere, mai multă dragoste de neam, mai multă loialitate în confruntare cu adversarul, mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cușma cât o oaie. ― Păi dă-ți și dumneata cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]