1,652 matches
-
nu Îmi dădusem seama prea bine cît de Încîntată sînt de fapt. Așa că mă simt grozav. Apoi, o zăresc pe Lisa, aflată pe partea cealaltă a zonei de plecări. Stă călare pe un sac de voiaj Louis Vuitton, vorbind de zor la mobil, Îmbrăcată cu pantaloni albi strîmți, papuci cu toc Înalt, un tricou Pucci cu imprimeu, viu colorat, ochelari de soare Jacki O imenși și Întunecați, plus cercei-toartă din aur. Dintr-odată, mă simt prost. Uite-mă și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și numărăm minutele pînă cînd putem să plecăm fără să părem mojici. În seara asta, cu Trish, Gregory și Lisa de față, am senzația că petrec ore minunate În compania unui grup mare de prieteni. În loc să facem conversație, povestim de zor, fiecare Încercînd să fie mai haios sau mai revoltător decît cel de dinaintea sa. După aceea, cînd o ajut pe Linda să spele vasele În bucătărie, se Întoarce spre mine, Îmbujorată de la razele soarelui și de la vin, și-mi spune: — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu un par dat cu păcură, ne-am dat seama că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să vedem unde era făgașul drumului. Ariald a mers înainte câteva zeci de pași, dar calul necheza de zor, scutura din cap și tropăia nervos, alunecând pe terenul mocirlos. - Eu zic să ne-ntoarcem înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la mine, Stiliano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai jignească. Moment în care Garibaldo i-a zis: - Este tot ce-am putut să fac pentru tine. De-acum să nu mai vii la mine ca discipol, ci doar ca prieten. În vreme ce, din porunca lui Ariald, se construia de zor azilul, călugărul a luat în gazdă un sătean tânăr pe nume Stefanio și a început să-l învețe despre bolile cele mai frecvente și cum să le trateze. Cam în aceeași vreme eu am încetat să lenevesc la gura sobei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
biserici și mănăstiri. Aerul era încă impregnat de mirosul de lemn ars. Casa patriarhului, deși neagră de fum, era în picioare și fusese reconstruit un acoperiș provizoriu din scânduri și paie. L-am găsit pe Grasulf în sală vorbind de zor cu patriarhul Marciano. Văzându-ne intrând, amândoi au tresărit. N-am reușit să-l opresc pe Rotari. S-a repezit la Grasulf, l-a ridicat de pe jilț și, apucându-l de piept, a strigat: - Unde erai în timp ce aici lumea murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte bărbații, și de alta femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii. Ceilalți glăsuiau de zor un refren într-un grai pe care nu-l înțelegeam. Cântau două coruri; mai întâi bărbații și, când aceștia își trăgeau sufletul, se auzeau femeile. Astfel cântarea nu se întrerupea deloc, devenind tot mai iute, ca o roată care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-a dat vestea sosirii sale la Roma, foarte agitat și nădăjduind într-o soluție salvatoare: Isacco Platone era dispus să confirme alegerea. Când s-a petrecut lucrul respectiv, eu mă aflam în odaia mea strâmtă împreună cu cancelarul, recitind de zor hotărârile luate de comun acord. Făceam asta mai mult ca să treacă timpul decât din convingere. Pe la apusul soarelui, ușa s-a deschis și un preot pe care nu-l mai văzusem până atunci m-a poftit să-l urmez. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
morți. Imediat ce au fost informați asupra stării lui Aio, au ridicat tabăra și s-au grăbit să se-ntoarcă pe via Traiana. Între timp însă, câteva iscoade ne-au informat că slavii, după ce s-au prefăcut a fugi, navigau de zor spre Siponto, important oraș din golful de sub Gargano. Oricât de mult, încurajat și de oștenii săi de frunte, l-am rugat să aștepte întoarcerea lui Rodoald și a lui Grimoald, Aio a dorit cu încăpățânare să-și adune restul armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi l-a întins. Iată ce-am citit: „Va veni la voi, frații mei întru Hristos, un om pe nume Stiliano; are nevoie de o îndrumare nesmintită pentru a se pregăti să dea ochii cu Păstorul ce-l caută de zor pe pășunile întunecate în care s-a rătăcit. Aveți grijă de el și dați-i învățătorul de care are nevoie“. Ne-a explicat: - Se afla într-un relicvariu cu ulei de la Sfântul Mormânt, care ne-a fost trimis de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar degetele se mișcau repede și silențios pe tastatură. Zogru s-a uitat uimit, trecând alene în spatele ei: era pe Yahoo Messenger, într-o conversație cu Andrei Ionescu. 31. Giulia scria de zor, cu ochii fixați pe ecranul alb, de parcă s-ar fi așteptat din moment în moment ca Andrei Ionescu să-i apară acolo, în carne și oase: rebela 2005: Poate că ai dreptate, ar trebui să ne cunoaștem mai bine. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
omul care îl izgonise din sângele lui, iar Andrei, în apartamentul său din Colentina, începuse să scrie despre suferința unei femei părăsite, nici el nu știa ce-i venise să atace acest subiect melodramatic, dar era prins și scria de zor, despre o femeie, genul pe care nu-l agrea deloc, o femeie gospodină și sufletistă. O chema Sorina și era contabilă. Își petrecea ziua printre cifre și dosare, iar seara, când ajungea acasă, intra în bucătărie, făcea mâncare și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau de zor fusele. După ce a terminat și cu cortul tatălui meu, nu mai rămăsese de căutat decât în cortul roșu. Și-a fixat ochii asupra lui. Cortul femeilor era într-o margine a câmpului. Era ceva de neimaginat ca un bărbat sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le aruncă pe scaunul de alături, lîngă mobil. CÎnd tocmai depășea rapid ruinele vechii abații, Lucas se Încrucișă, fără să-i dea atenție, cu o fată care pedala de zor pe o bicicletă albastră cu un far ce lumina intermitent, cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan și care avea să le schimbe viața. Or să aibă un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe catolică: un soi de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a pleca, dintr-un reflex de pură disperare, Își consultă robotul telefonic. Avea un mesaj. „Probabil ai plecat În vacanță..., enunța vocea calmă a lui Michel. Caută-mă, când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
hol, îmi sare inima din piept. În spatele lui Trish, văd The Times pe masă. E deschis la paginile de business și văd, mare, titlul GLAZERBROOKS ÎN PRAGUL EXECUȚIEI JUDECĂTOREȘTI. Ochii îmi coboară pe text în timp ce Trish începe să scormonească de zor într-o geantă albă Chanel - dar numele de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot să fac ? Ce s-a întâmplat cu mine ? O, Doamne. De ce iese fum din cuptor ? La ora șapte, încă mai gătesc. Cel puțin, asta cred că fac. Amândouă cuptoarele ard la maxim. Pe plită fierb oale. Mixerul amestecă de zor. M-am fript la mâna dreaptă de două ori, când am luat tăvile din cuptor. În bucătărie sunt întinse opt cărți de bucate, una pătată cu ulei, iar alta cu gălbenuș de ou. Sunt congestionată la față, transpir ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui Arnold Saville. Mi-o închipui instantaneu stând la biroul ei de lemn pal, în jacheta grena pe care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin și face apoplexie. Dumnezeule ! Ce faci ? Cum îți merge ? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Sau aș putea să iau liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am călătorit În viața mea În asemenea condiții! Chiar nu-mi vine să că chiar mă lasă să stau aici. — E clasa Întîi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vîrstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întîi. Ridică iar vocea la volumul normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fac ordine rapidă În hîrtii și bîrfesc aprins. CÎnd trec pe lîngă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dînd mîna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atîrn haina În cuier, cînd Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întîmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte ciudat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În clipa În care sosește, vreau să vă văd lucrînd. Faceți ce faceți de obicei, pe parcursul unei zile normale de lucru. Privește În jur absent. Unii dintre voi, să zicem, pot vorbi la telefon, alții veți scrie la computer de zor... alții veți fi În plin brainstorming... Țineți minte, acest departament este Însăși esența companiei. Panther Corporation e renumită pentru geniul său În marketing ! Se oprește și noi ne uităm la el ca tîmpiții. Hai, hai ! Bate iar din palme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai firesc de care sînt În stare, deschid un fișier nou și Încep să scriu cît de rapid și de eficient pot, cu spatele perfect drept. N-a fost niciodată așa o liniște totală În departamentul nostru. Toată lumea bate de zor la computer, nimeni nu scoate o vorbă. Parcă am fi cu toții la examen. Mă mănîncă piciorul, dar nu Îndrăznesc să mă scarpin. Cum naiba or face oamenii ăia documentarele alea ciné-vérité? Mă simt complet epuizată și nu au trecut decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
reuși să răsuflăm. Unu Începu să tușească. Curând, nisipul mărunt prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]