1,218 matches
-
noi să se prelungească tot mai mult. O urmăresc cum în zorul ei se micșorează tot mai mult, tot mai mult, cu dimensiuni de păpușă înaltă, un fel de cupă de crin grăbit pe alee. Pare, în minciuna depărtării, cum zorește spre a se întoarce la trupu-i de pruncuță, de nou-născută, spre a se mistui apoi, în capătul aleii, în conturul gurii căscate din îngemănarea crengilor castanilor din depărtare. Nu-i metaforă. O știu de când încă nu se născuse. O ghiceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era doar rodia acelui pântec de femeie pe care, în dimineți de demult, mă feream să nu-l ating în liftul care ne-aduna uneori. Ani și ani, apoi, urmărind-o cum pleacă diminețile la grădiniță, școală, facultate. Acum probabil zorește spre vreun birou, la slujbă. Zâmbesc: „Uite-așa trece viața“. Metaforele se trăiesc pe sine. N-au nevoie de vorbe. Ele inventează vorbele. Ele rodesc împreunări de cuvinte. Sintaxe. Destine. Metaforele se petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai traversam imensa curte a Bibliotecii, nu mai ocoleam lungul gard, întinzându-se pe o porțiune de Bulevard și pe o bucată de stradă. Scurtam drumul spre casă, grăbind - fie și doar cu câteva minute - revenirea Acasă. Întotdeauna am zorit spre Acasă. Viața mea, dacă stau să mă gândesc, a fost o continuă întoarcere. Nu am vocația desprinderilor. Înaintez cu corpul mereu întors spre „în urmă“. Abia părăsind un loc, acesta mă cuprinde, mă fascinează, rămâne în mine. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
contemplând nimicul, furat doar de cadența textului care se naște. Este viața mea și, cu fiecare cuvânt, știu aceasta, este altceva decât viața mea. Este textul care de-acum mă scrie, mă limpezește, mă ordonează, face coerentă Moartea spre care zoresc. Abia intrând în Moarte, știu, încep să trăiesc. V.V. a murit și el acum câțiva ani. La firmă, la el la birou, vorbind la telefon, i-a explodat pancreasul. N-a publicat vreodată ceva. După povestirea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privea cu ochi cețoși. Am tras de el până l-am vârât în odaie. Gemea întruna: „Unde ați fost? De ce m-ați lăsat singur? De ce m-ați părăsit și voi?“. Am dat să întindem masa de Paște, dar el ne zorea să ne strângem lucrurile și să plecăm. Curând aveau să vină să ne aresteze, tot șoptea el îngrozit. Îl căutaseră acasă după-amiaza trecută. Fusese plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să se întoarcă. Era speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tufele acelea cu ramuri galbene, voi auzi până și picurii ploii cum cad peste ea, cum se preling pe părul ei, pe umerii ei, pe șoldurile ei, cum cad în căușul urmelor ei, voi auzi cum zorii vin spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi vrut să mă mai atingă, să-mi aducă Luminarea ostoirii. Apoi mă voi duce și voi închide ușa în urma ei. Întorcându-mă, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu răpitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
120) Elelei! Ce cați în codri, pepeni verzi și stele coapte? De-un copac și p-esta-l leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125) Hai și stând de vorb-o țâră - să mâncăm păsat cu lapte, Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. - Omule, ce-mi cați pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
codri, pepeni verzi și stele coapte? De-un copac și p-esta-l leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125) Hai și stând de vorb-o țâră - să mâncăm păsat cu lapte, Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. - Omule, ce-mi cați pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta grabă? Ciorilor! ia nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mult întreb de ceea stea Mai vede-te-oi mândra mea - Că de când, mândruță dragă, Mă luai pin lumea largă, Nici soarele nu se stinge Sufletul meu tot îmi plânge, Nice luna nu răsere Pănă nu suspin cu jele, Nici zorii că nu resăr Până ce suspin de dor. Maică, măiculița mea, Or ce zice ceea stea, Dar eu nu mă voi opri 168 {EminescuOpVI 169} {EminescuOpVI 170} {EminescuOpVI 171} Până nu te-oi întîlni, Și eu mândră nu voi sta Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe toți să vie la balul cela, între cari era și Frumoasa lumii. Decât așa era ea* de frumoasă, cât, când a intrat în bal a luminat balul de atâta... să ierți mata. El a început după aceea jocul pîn-în zori de ziuă - unde o-ntins niște mese și s-o pus să joace cărțile. El a făcut toate chipurile ca să joace cu dânsa. El avea noroc și se făcea că nu câștigă, tot ei să-i dee, că nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gândi doar că doresc În lume să mai trăiesc Și ce mi-au fost de plăcut Viața cât am petrecut Tocm-acelea m-au gonit, Toți mi s-au împotrivit. Și vr-un bine De - am gustat Cu ah l-am răscumpărat! Zori răsar și eu sunt treaz, Plec, mă duc, ah, ce năcaz, Frați, prieteni, las dormind, Singur sunt și mor plângând. Doamne, ce lucru cumplit 416 {EminescuOpVI 417} {EminescuOpVI 418} {EminescuOpVI 419} Ca să-mi pierz pe cel iubit. No. 7 O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile de vânt, dar și cu clepsidrele. Geniile au în priviri fâlfâiri de vultur. Geniile sunt tulburătoare și prin zonele lor de fragilitate. Salutăm la statui chinul de până la cățărarea pe soclu. La început, valoarea se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
he! Ce să-i faci! Paharele de vin își spun și acuma cuvântul... Pe dracu! - se ofensă pictorul-Ce are sula cu prefectura și coada vacii cu ștampila Primăriei, măi nevastă? N-are nimica - făcu doamna Finica cu intenția de a zori încheierea discuției. Hai, domnule coleg în atelier, să mai povestim puțin, așa ca-ntre bărbați - zise domnul Bogdan mai mult decât iritat. Apoi, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimica, după ce mă privi și mai binevoitor (părea că voia să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
târziu, și mâine are multă treabă, încât, e bine să încheie vizita, la acel punct și în acel moment. El n-avu încotro. Ieși. Peste noapte, Licurica nu dormi. Căuta o cale, cum să scape definitiv de Hăhăianu. și, către zori, găsi o soluție. De dimineață se duse la piața de legume fructe. Umblă printre femeile care vindeau ardei, și iuți și grași, până când crezu că a găsit ce căuta. Se destăinui, pe cât putu mai cu rușine, lipovencei cu taraba plină
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un fost cunoscut al meu găsește un plic În cutia poștală. Înăuntru, un mesaj cu litere decupate din ziar Îl anunță că nevastă-sa fusese răpită, dar că, În schimbul unei sume mărișoare, o să-i fie Înapoiată. — Depășește ambulanța! l-am zorit. — Omul o sună pe nevastă-sa, dar aia avea telefonul Închis, a reluat moșneagul, În timp ce presa ambulanța să treacă pe prima bandă. Acum, omul nu era chiar profesor de istorie, ci dealer de cocaină, deci nu se putea duce la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
probabil. Nu mi-aș bate capul cu el, dar trebuie să colaborezi cu oamenii ăștia, pentru că altminteri nu s-ar mai scrie nimic de bine despre galerie. Știți cumva vreun nume? Phoebe clătină din cap. — Îmi pare rău că vă zoresc, spuse Roddy coborându-și privirea și modulându-și tonul pentru a exprima o sinceritate sfielnică. Nici n-am apucat să ne cunoaștem ca lumea. Phoebe se gândi cât de ridicolă era afirmația lui, având în vedere că de vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate ar trebui să-i sun. Dar vor lipsi o zi, două. Era singură: absolut singură. Amândoi eram singuri. Masa din camera mea de zi era încă aranjată pentru cina cu lumânări; am strâns totul și apoi am urmărit cum zorii primei zile a Anului Nou mijeau firav peste Battersea. Când s-a luminat bine, m-am gândit să fac un duș, dar am ales până la urmă două cești de cafea tare. Perspectiva de a aștepta încă trei ore mă înspăimânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la biserici și cimitire, din terminologia militară, chiar de la stele, planete și alte corpuri cerești ori din mitologie (str. Mercur, Muzel or, Venus, Soarelui), denumiri care provin de la anotimpuri ori mo ment e ale zilelor și nopților (str. Primăverii, Amurgului, Zori lor) , după aspecte și stări ale atmosferei (Liniștii, Luminii, Văzd uhului). Toponimia legată de piețele și oboarele orașului, de cartiere și barierele târgului, obiectivele economice și social culturale dau autorului ocazia de consistente concluzii privitoare la trecutul, prezentul și viitorul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și resfirându și caierele de mustăți sure , adaugă: - E he hei, Domnule prefect, când eram noi, în vremea noastră”! Se pare că reporterul în cauză nu era decât G . Râ nzescu, cel care în 1912, împreună cu V.G.Buțureanu, scoteau revista „Zori de ziuă”, iar în 1924 1927 la București, îm preună cu N.N. Vasiliu, G.V.Botez și alții scoseseră revista culturală lunară „Țara de Jos”, care a popularizat mult „Acade mia Bârlădeană.” Coperta revistei Academia Bârlădeană, ediție nouă Cu fii satului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
câte doi-trei cu o sanie, să ajute la nevoie... Omătu-i moale, drumul nu se vede și ferească sfântul - a vorbit Hliboceanu, pe un ton sfătos. Cred că ai dreptate, Hlibocene. Facem ca atunci, pe ploaie - a încuviințat moș Dumitru. In zori de zi, săniile se găseau în cealaltă margine a pădurii... Stiți voi ce ne-o lipsit în noaptea asta? a întrebat Pâcu făcând-o pe misteriosul. Ce îți mai umblă prin cap, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. Mă gândeam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
frăsuia ca o babă: Uite matale cu ce oameni am eu a face...Te minunezi de ei cât îs de condiționali, dar și cât sunt de nebuni! Matale, jupâne Aizic, te minunezi și noi așteptăm să descarci sacii - l-a zorit și Vasile Hliboceanu pe angrosist... Drumul spre casă a durat două zile. Mai-mai să nu poată răzbate, mai ales când a trebuit să treacă pădurea...Doi oameni, cu prăjini lungi, au mers înainte, să caute marginile râpelor, pentru că altfel se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care am vorbit și să vedeți ce este de făcut. Dacă vor dispărea, va fi o reușită deosebită! Drumul spre țintă Îl veți descoase voi prin hățișul luncii și apoi pe terenul aproape gol... Trebuie să Înaintați foarte repede, pentru ca zorii să vă prindă În preajma obiectivului. Să vă Întoarceți sănătoși... ― Așa ne-am despărțit de colonel. Căpitanul a rămas cu noi. A tăcut o vreme. Apoi a Început să ne controleze cum suntem echipați, dacă armamentul și sacul de merinde cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]